• Indietro

Destino predestinato – L’Amore e l’Aiuto di Dio

Mi avvicino agli ammalati e deboli per guarirli e per fortificarli, ai tristi ed oppressi vengo per confortarli e per assicurare loro la Mia Assistenza, accolgo i perseguitati nelle Mie Braccia, affinché trovino nuovamente una nuova Patria da Me, e rialzo i caduti, aiuto loro, affinché prendano di nuovo piede saldamente e siano lieti. Vengo da tutti quelli che Mi chiamano soltanto con una invocazione, che credono in un Dio e Padre, che non Mi rifiutano, quando voglio aiutare loro. E tutti possono considerarsi felici che il Mio Orecchio sente la loro chiamata, che il Mio Occhio vede la loro miseria e che a loro appartiene il Mio Amore, perché sono figli Miei, perché credono. Ma vengo vicino anche a tutti i miscredenti, cerco di farMi conoscere da loro come Aiutante, per stimolarli di chiedere il Mio Aiuto e di accettarlo con gratitudine. Sì, Mi avvicino sovente ai miscredenti in forma di miseria e preoccupazione, affinché debbano ricordarsi di Me di Cui loro sanno certamente, ma non vogliono saperne nulla. Perché non esiste nessun uomo che sia del tutto senza sapere di un Creatore e Conservatore di tutte le cose. Ma quello che manca a molti è la fede sul collegamento tra Creatore e creatura. E questa malafede non fa loro cercare il collegamento che li convincerebbe di Me, del Mio Operare e del grande Amore che Mi unisce con tutto ciò che è creato. La fede in ciò rende l’uomo beato, e gli fa anche trovare la via verso Me, ma sovente soltanto quando è in miseria. Ma la miseria sarebbe per tutti insopportabile, se non ne sapessi e potessi Essere ovunque con il Mio Amore dove c’è fede. Che esista sempre di nuovo una via d’uscita, che ad un periodo di miseria e sofferenze venga sempre dato il cambio da condizioni più sopportabili, non è un caso e, s’intende da sé, è il Mio Intervento, la Mia Guida è il Mio Agire ed Operare che nel destino di ogni uomo è chiaramente riconoscibile. Ed ogni via del destino dovrebbe portare gli uomini alla fede in Me, ma chi non Mi riconosce rifiuta anche un certo destino prestabilito, lui cerca di spiegare tutto con la propria forza o assenza di forza, senza avere la chiarezza da dove egli ottiene la forza e perché può anche essere senza forza. Ma il riconoscimento di Me Stesso ed una chiamata verso Me avrebbe certamente per conseguenza un grande cambiamento del suo pensare ed anche dello stato terreno e spirituale. Non Mi rifiuto a nessuno che Mi chiama, ma Mi tengo indietro dove il rifiuto di Me Stesso è così grande che nemmeno delle miserie del corpo stabiliscono un cambiamento del pensare. Ma allora esiste un grande pericolo che si insinua il nemico in colui che ha raggiunto la sua meta per spingerMi via e questo dà riccamente nella vita terrena, ma prende tutto ciò che potrebbe portare alla Vita nell’Eternità, egli avvelena l’anima e la consegna alla morte, che è molto più dolorosa della più pesante vita terrena e questa è temporale, ma l’anima deve soffrire per tempi eterni, finché una volta riconosce lo stesso Me e poi Mi chiede Aiuto, che le viene poi anche concesso.

Amen

Destin predestinat.... Dragostea și ajutorul lui Dumnezeu....

De cei bolnavi și slabi Mă apropii pentru a-i vindeca și întări.... Mă apropii de cei suferinzi și necăjiți pentru a-i mângâia și a-i asigura de sprijinul Meu.... pe cei persecutați îi iau în brațele Mele pentru ca ei să găsească din nou un cămin alături de Mine, iar pe cei căzuți îi ridic și îi ajut să prindă un punct de sprijin ferm și să se bucure. Eu vin la toți cei care Mă cheamă doar cu un singur gând, care cred într-un singur Dumnezeu și Tată, care nu Mă resping atunci când vreau să-i ajut.... Și toți aceștia se pot lăuda fericiți că urechea Mea le aude chemarea, că ochiul Meu le vede greutățile și că inima Mea le aparține pentru că sunt copiii Mei.... pentru că ei cred. Cu toate acestea, Mă apropii și de toți necredincioșii, încerc să Mă fac cunoscut lor ca un ajutor pentru a-i încuraja să ceară sau să accepte cu recunoștință ajutorul Meu.... într-adevăr, Mă apropii adesea de necredincioși sub forma adversității și a durerii, pentru ca ei să-și amintească de Mine, despre Care ei nu vor să știe nimic, dar Mă cunosc bine. Căci nu există ființă umană care să fie complet lipsită de cunoștințe despre Creatorul și Susținătorul tuturor lucrurilor..... Dar ceea ce le lipsește multora este credința în legătura dintre Creator și ființa creată, iar această necredință îi împiedică să caute această legătură care, totuși, i-ar convinge de Mine și de lucrarea Mea și ar putea, de asemenea, să-i convingă de marea iubire care Mă unește cu toate ființele create.... Credința în acest lucru îl face pe om fericit și îi permite, de asemenea, să găsească calea spre Mine de îndată ce are nevoie.... În caz contrar, greutățile ar fi de nesuportat dacă Eu nu aș ști despre ele și nu aș putea fi peste tot cu ajutorul Meu acolo unde este credința. Faptul că de fiecare dată există o cale de ieșire, că de fiecare dată o perioadă de greutăți și suferință este înlocuită de o perioadă suportabilă, asta nu este o coincidență, nu este o chestiune de curs.... Este vorba de intervenția Mea, de călăuzirea Mea, de regula și de activitatea Mea care este clar recognoscibilă în soarta unei persoane. Și fiecare cale a destinului ar trebui să conducă o persoană la credința în Mine, însă oricine nu Mă recunoaște, respinge și un destin prestabilit, încearcă să explice totul prin propria forță sau lipsa de forță, fără a fi clar de unde își trage puterea și de ce poate fi și neputincios.... Recunoașterea Mea și o chemare la Mine ar duce cu adevărat la o mare schimbare a gândirii sale și, de asemenea, a stării sale spirituale și pământești în timpul vieții pământești.... Nu Mă voi refuza pe Mine Însumi nimănui care Mă cheamă, dar Mă voi reține acolo unde Mi se opune în mod deschis, acolo unde respingerea Mea este atât de mare încât nici măcar nevoile trupului nu vor duce la o schimbare de gândire. Și atunci există un mare pericol ca cel care și-a atins scopul de a Mă înlătura complet să intervină..... Și acesta dăruiește din belșug în viața pământească, dar îndepărtează tot ceea ce ar putea duce la viața în veșnicie.... El otrăvește sufletul și îl livrează morții, care este mult mai dureroasă decât cea mai grea viață pământească, căci aceasta trece, dar sufletul trebuie să sufere veșnic.... până când Mă recunoaște o dată și Îmi cere ajutorul.... care îi va fi acordat și atunci....

Amin