• Back

Other translations:

UZROK I POCETAK STVARANJA....

Što se dogodilo u kraljevstvu duhova je bio razlog za pocetak Stvaranja, cijelog svemira sa svim njegovim raznovrsnim duhovnim i materijalnim tvorevinama. Prije nastajanja ovih tvorevina jedino je duhovno kraljevstvo postojalo, koje je bilo svijet beskrajnih blaženstava u kojem su duhovna bica uživala u njihovom postojanju i bila su sposobna stvarati u posjedu snage i svjetla u skladu sa njihovom svrhom. I ovo je ‘stvaranje’ opet ukljucivalo duhovne tvorevine, oni su aktualizirali misli i ideje koje su tim bicima pritjecale od Boga i koje su onda oni implementirali/izvodili sa ogromnim ushicenjem buduci je snaga da to cine bila na njihovom raspolaganju i oni su takoder bili sposobni slobodno koristiti njihovu volju. I stanje blaženstva duhovnih bica se nikada nije trebalo promijeniti, oni se nisu trebali bojati niti ogranicenja njihove snage niti redukcije svjetla sve dok je njihova ljubav spram njihova Boga i Stvoritelja ostala nepromijenjena i oni su time bili prožeti od strane Njega sa Božanskim svjetlom ljubavi.... Ali onda je nastala situacija koja je bica izložila novom nacinu gledanja na stvar, kada je Lucifer, nositelj svjetla.... prvostvoreno bice.... predstavio Vjecno Božanstvo, buduci je Ono bilo nevidljivo, kao dvojbeno/neizvjesno.... i predstavio sebe kao onog od koga su sva duhovna bica potekla i takoder zahtjevao njihovo priznavanje njega kao boga i stvoritelja....

Ovo je medutim u bicima prouzrocilo konflikt buduci je njihova ljubav pripadala Onome Koji ih je stvorio.... ali Luciferova prezentacija ih je zbunila, u stvari, ona je izgledala više prihvatljiva/uvjerljiva, jer Lucifer je zracio svjetlo i sjaj i oni nisu bili sposobni vidjeti uzvišeno bice iznad njega.... Unatoc tome, oni su i dalje bili prožeti od strane svjetla realizacije; posljedicno tome oni su takoder dvojbili Luciferov prikaz. Ali postepeno su se njihovi blistavi trenuci uvida poceli izmjenjivati sa trenucima laganog zamagljivanja, i što je više bice za/po-državalo potonje duže su trajale faze zamracenog razmišljanja, ili drugacije [[(= u slucaju drugih bica)]], misli su se razbistrile/posvijetlile i bice je na najlucidniji nacin shvatilo svoje istinsko porijeklo. I Lucifer više nije bio sposoban zatupiti realizaciju potonjih.... Prijašnji su, medutim, brzo postali predmetom njegove kontrole, oni su mu se pridružili i gledali su na njega kao na njihovog boga i stvoritelja buduci su se opirali njihovim neprestano ponovno-javljajucim prosvjetljenim trenucima sve dok se nije dogodio konacni pad u bezdan. Luciferova neumanjena snaga u pocetku je bila dovela u postojanje gomilu najblaženijih duhovnih bica u postojanje, i naracun mnoštva ovih tvorevina u njemu se pojavio pogrešan osjecaj samo-poštovanja.... On više nije vidio Izvor od Kojeg je bio primio ovu snagu nego jedino ‘dokaz’ snage koja ga je prožimala i on ga je jedini želio posjedovati, premda je znao kako je o takoder pripadao Onome iz Cije je snage njemu bilo dozvoljeno crpiti. Ipak on nju nije jedino želio posjedovati, on je takoder želio zatamniti svjetlo bica koje je najizrazitije njima otkrivalo njihovo porijeklo.... I tako je on uspio u poticanju konflikta u bicima što je, medutim, takoder umanjilo njihovu srecu i omelo njihovu stvaralacku aktivnost.... sve dok oni nisu konacno odlucili prihvatiti njihovog gospodara i tako su bica baš kao i nositelj svjetla proigrala njihovu snagu i svjetlo i zaronila u tamu....

I ovaj duhovni proces koji vama ljudima može biti samo ugrubo objašnjen, je rezultirao u pojavljivanju bezbrojnih duhovnih i fizickih tvorevina.... Ove tvorevine su samo preoblikovana, pala duhovna bica.... Zbog njihova otpadništva od Boga, usljed njihove beskrajno velike udaljenosti od Njega, njihova je supstanca postala povecavajuce kruta što je ona dalje propala. Ovo se treba razumjeti tako da duhovna snaga od Boga, koja potice uvijek povecavajucu aktivnost, više nije bila u stanju dotaci ova duhovna bica buduci su joj se ona sama suprotstavila; i tako je njihova aktivnost dokoncala, njihova pokretljivost, njihov se život ukrutio.... i što je ostalo je bila potpuno ukrucena supstanca, koja je izvorno doista bila Božja isijana snaga, ipak ona je postala totalno neucinkovita.... Ali Božja ljubav i mudrost su inicijalno naumili drugaciju svrhu za duhovna bica: neprestanu aktivnost u skladu sa Njegovom voljom koja je, u isto vrijeme, bila takoder naumljena biti volja bica. Duhovna bica su bila djelovala u suprotnosti sa njihovom svrhom, oni su željeli koristiti njihovu snagu protivno Božanskoj volji ipak više to nisu bili sposobni napraviti, pošto su usljed njihova otpadništva bili sebe lišili njihove snage. U tom je trenutku Božja ljubav opet šcepala potpuno ukrucene duhove, koji više nisu bili sposobni sebe prepoznati i bili su ne više nego nakupina Bogu-protivnih duhovnih supstanci. Njegova snaga ljubavi je ove supstance rastavila i iskoristila ih da nastanu najrazlicitija djela stvaranja.... Time je On više ili manje preoblikovao Njegovu jednom isijanu snagu, On je dao svakom pojedinacnom djelu stvaranja njegov zadatak kojem je ono onda udovoljavalo u zakonu prisile, tako da je razložena duhovna supstanca bila prisiljena biti aktivna ali bez ikakve samo-svjesnosti, koju je prethodno posjedovala kao duhovno bice. Posljedicno tome, tvorevine nisu ništa drugo nego ono što je izvorno bilo proizašlo od Boga, samo u potpuno drugacijem stanju njihova savršenstva što se tice.... Jer sve tvorevine jesu ili udomacuju jedino nesavršene duhovne duhove koji su na putu povratka k Bogu. Savršena duhovna bica nisu potrebovala materijalne tvorevine, oni su jedino eksternalizirali njihove ideje i misli ali ove su opet bile jedino duhovni proizvodi njihove volje i razmišljanja i njihove neogranicene snage. To je bio svijet koji je jedino bio nastanjen savršenim bicima. Nikakve mane, nikakva ogranicenja i nikakvi nedostaci nisu u njemu postojali.... Jer ovi su jedino izbili na površinu kada je svemir udomacio Bogu-protivna bica.... kada su nesavršena bica trebala cahure u kojima su bili prisiljeni postati aktivnima.

I stoga, gdjegod se mogu pronaci forme one takoder unutra sadrže zarobljene nesavršene duhove, i što su više krute ove forme to je više ukrucena i Bogu-protivna zavezana duhovna supstanca unutra. Ali cak se sama forma.... materijalni dio.... sastoji od takvih nesavršenih supstanci koje su jedino držane na okupu od strane Božje snage Ljubavi kako bi posluživale svrhu: kao nositelji duhovnih bica da im pomognu napredovati. Božanska snaga ljubavi je upakirala sve ove duhovne supstance ali nece prisilno utjecati na njih tako što ce nasilno slomiti njihov otpor.... Djelo stvaranja mora doista vršiti specificnu aktivnost u skladu sa Božjom voljom ali duh unutar nje nije prisiljen okrenuti se k Bogu. I to je zašto je moguce da duh jednog prvobitnog bica može proci cijeli proces kroz djela stvaranja sve do konacnog utjelovljenja kao ljudsko bice a ipak da nije odustao od njegovog otpora spram Boga, buduci to treba biti ostvareno pomocu njegove slobodne volje koja se isto tako može opet okrenuti ka princu tame. Ali neprestana aktivnost pod zakonom prisile obicno postiže redukciju otpora Bogu, buduci cak i najmanja aktivnost vec daje bicu izvjesni osjecaj utjehe, buduci izražaj snage korespondira njegovoj temeljnoj prirodi. Bezbrojni zvjezdani svjetovi.... sve njihove inherentne tvorevine, su rezultat ovog prošlog otpadništva u kraljevstvu duhova.... Oni ce i dalje nastaviti postojati vjecnostima; opet i iznova ce se nove tvorevine pojaviti kako bi omogucile jednom palim duhovima vratiti se k Bogu. Vjecnosti ce proci sve dok djelo povratka nije ostvareno, sve dok se cak posljednje ukruceno duhovno bice nece razložiti i biti sposobno zapoceti put povratka.... Medutim, prije ili poslije sve ove tvorevine ce sebe produhoviti, prije ili poslije postojati ce opet samo jedan ‘duhovni svijet’ gdje ce svi duhovi raditi sa istom voljom kao što je Božja volja i biti neuporedivo sretni.... prije ili poslije Bog ce ostvariti Svoj cilj da nece biti okružen samo sa ‘živim tvorevinama’ nego ‘djecom’ kojoj Može omoguciti najveca blaženstva, buduci Ga Njegova beskrajna ljubav podstice spram neprestane srece i nece Mu dati otpocinuti sve dok nije ostvario Njegov cilj.

AMEN

Translator

Cauza originii creației....

Ceea ce a avut loc în împărăția spiritelor a fost cauza apariției creației, a întregului univers cu toate creațiile sale de natură spirituală și materială. Înainte de apariția acestor creații exista doar împărăția spirituală, era o lume de o fericire incomensurabilă în care ființele spirituale se bucurau de existența lor și puteau crea în posesia forței și a luminii, conform destinului lor. Iar această "creație" consta din nou în creații spirituale, în cunoașterea gândurilor și ideilor care curgeau către aceste ființe de la Dumnezeu și pe care ele le executau apoi într-o fericire incomensurabilă, deoarece aveau la dispoziție forța necesară pentru a face acest lucru și puteau, de asemenea, să-și folosească voinäa în mod liber. Iar starea de beatitudine a ființelor spirituale nu trebuia să se schimbe niciodată, ele nu trebuiau să se teamă de o limitare a puterii lor și nici de o reducere a luminii, atâta timp cât dragostea lor pentru Dumnezeul și Creatorul lor rămânea neschimbată și erau pătrunse de lumina divină a iubirii de la El.... Dar apoi a apărut starea în care o nouă viziune s-a deschis ființelor, în care din partea purtătorului de lumină Lucifer.... prima ființă creată...., Eterna Divinitate, pentru că nu era vizibilă, le-a fost prezentată ca îndoielnică.... în care el se prezenta ca fiind cel de la care proveneau toate ființele spirituale și care acum cerea și recunoașterea lor ca Dumnezeu și Creator.... Acum ființele erau prinse într-un conflict, căci iubirea lor era îndreptată spre Cel care le crease.... dar portretul lui Lucifer le încurca, ba chiar li se părea mai credibil, căci Lucifer strălucea în lumină și splendoare și nici nu puteau să vadă o ființă care să stea deasupra lui.... Doar lumina cunoașterii mai era încă în ei, potrivit căreia s-au îndoit și ei de reprezentarea lui Lucifer. Dar acum momentele de lumină au început să alterneze cu o tulburare liniștită, și cu cât ființa se abandona mai mult celei din urmă, cu atât mai lungi deveneau fazele de gândire întunecată, sau altfel: Gândurile se limpezeau și ființa își recunoștea cu cea mai mare ușurință adevărata origine. Iar Lucifer nu a mai fost în stare să tulbure cunoașterea acesteia..... Dar primii au ajuns curând sub controlul său și i s-au alăturat și au văzut în el pe Dumnezeul și Creatorul lor, pentru că s-au împotrivit momentelor pline de lumină care au apărut în repetate rânduri și în ei înainte de a avea loc căderea finală în abis. Puterea nedisimulată a lui Lucifer de la început a chemat la existență o armată nenumărată de ființe spirituale dintre cele mai fericite, iar din această abundență de creații ale sale a crescut în el o falsă conștiință de sine.... El nu mai vedea sursa din care își luase acea putere, ci vedea doar "dovezile" puterii care se revărsase prin el, iar pe acestea dorea să le posede doar el, doar pentru el însuși, deși știa că ele aparțineau și Celui din a Cărui putere îi era permis să le extragă.... Cu toate acestea, el nu voia doar să le posede, ci și să întunece lumina din aceste ființe care le dezvăluia cel mai clar originea.... Și astfel a reușit să cufunde ființele într-o discordie care, însă, le-a diminuat și fericirea și le-a inhibat activitatea creatoare.... până când, în cele din urmă, au decis în favoarea stăpânului lor și astfel atât ființele, cât și purtătorul de lumină și-au pierdut puterea și lumina și au căzut în întuneric.... Iar acest proces spiritual, care vă poate fi explicat vouă, oamenilor, doar în linii mari, a fost cauza apariției nesfârșitelor creații de natură spirituală și materială.... (3.7.1958) Aceste creații sunt doar lucruri spirituale transformate, apostate.... Prin această apostazie față de Dumnezeu, adică îndepărtarea nesfârșită de El, ea devenit tot mai dură în substanța sa cu cât cădea mai mult. Acest lucru trebuie înțeles în așa fel încât forța spirituală venită de la Dumnezeu, care o împinge la o activitate din ce în ce mai vie, nu a mai putut atinge această substanță spirituală, deoarece ea însăși i se împotrivea; și astfel activitatea a încetat, mobilitatea, viața, s-a încremenit.... și ceea ce a rămas a fost o substanță complet împietrită, deși inițial emana forță de la Dumnezeu, totuși devenise complet ineficientă.... Cu toate acestea, iubirea și înțelepciunea lui Dumnezeu intenționase inițial un alt scop pentru ființele spirituale: O activitate neîncetată conform voinței Sale, care, însă, trebuia să fie în același timp și voința ființei. Ființele spirituale au acționat contrar scopului lor, au vrut să își folosească puterea într-o voință nelegiuită, dar nu mai puteau face acest lucru, deoarece se lipsiseră de puterea lor prin apostazia lor. Acum, dragostea lui Dumnezeu a pus din nou stăpânire pe cele spirituale complet împietrite, care nu se mai recunoșteau pe ele însele, care erau doar un conglomerat de substanțe spirituale opuse lui Dumnezeu. Puterea iubirii Sale a îndepărtat aceste substanțe și a lăsat să se nască din ele cele mai versatile lucrări ale creației..... Astfel, El a remodelat, ca să zicem așa, forța emanată cândva de El, a dat fiecărei lucrări individuale de creație scopul său, care acum se împlinea și în legea constrângerii, astfel încât substanța spirituală dizolvată era acum forțată să intre în activitate, dar fără conștiința egoului pe care o posedase anterior ca ființă spirituală. Prin urmare, creațiile nu sunt, în esență, nimic altceva decât ceea ce a provenit inițial de la Dumnezeu ca ființă, doar că într-o stare complet schimbată în ceea ce privește perfecțiunea sa.... Căci toate creațiile sunt sau conțin doar substanțe spirituale imperfecte care se află pe calea întoarcerii la Dumnezeu. Ființele spirituale perfecte nu au avut nevoie de creații materiale, ci doar și-au scos din ele însele ideile și gândurile, dar acestea erau din nou doar produse spirituale ale voinței și gândirii lor și ale forței lor nelimitate. Era o lume în care se mișca doar perfecțiunea. Nu existau defecte, limitări și neajunsuri în ea..... Pentru că acestea au apărut doar atunci când universul a fost umplut cu ființe de tip Dumnezeu-apostat.... ca niște învelișuri spirituale imperfecte necesare în care acesta era obligat să funcționeze. Oriunde există forme, spiritele imperfecte sunt și ele legate în ele, și cu cât aceste forme sunt mai solide, cu atât mai împietrit și mai opus lui Dumnezeu este spiritualul legat în ele. Dar chiar și forma însăși.... materia.... este formată din astfel de substanțe imperfecte care sunt ținute împreună doar de puterea iubirii lui Dumnezeu pentru a servi unui singur scop: Ca purtătoare de entități spirituale care să le ajute să se înalțe. Forța divină a iubirii învăluie toate aceste substanțe spirituale, dar nu le afectează neapărat în măsura în care rupe violent rezistența.... Lucrarea de creație trebuie cu siguranță să desfășoare o anumită activitate în conformitate cu voința lui Dumnezeu, dar substanța spirituală din ea nu este forțată să se întoarcă spre Dumnezeu. Și de aceea se poate întâmpla de asemenea ca ființa spirituală, care aparține unei ființe primordiale, să parcurgă întregul parcurs prin lucrările creației până la ultima întrupare ca ființă umană și totuși să nu fi renunțat încă la rezistența față de Dumnezeu, deoarece acest lucru trebuie realizat prin voința sa liberă, care poate la fel de bine să se întoarcă din nou către stăpânul întunericului. Dar activitatea constantă în legea constrângerii aduce de obicei o slăbire a rezistenței împotriva lui Dumnezeu, deoarece ființa simte deja o anumită bunăstare cu cea mai mică activitate proprie, deoarece o expresie a forței corespunde ființei sale primordiale. Nenumăratele lumi înstelate, toate creațiile din ele, sunt rezultatul acelei foste apostazii în împărăția spiritelor. Ele vor exista încă pentru eternități, noi creații vor apărea mereu pentru a permite calea de întoarcere la Dumnezeu pentru toți cei care au căzut cândva. Vor trece veacuri până când lucrarea de întoarcere va fi îndeplinită, până când chiar și ultima substanță spirituală împietrită va fi dizolvată și va putea porni pe calea întoarcerii.... Dar într-o zi toate aceste creații se vor fi spiritualizat, într-o zi va exista din nou o singură "lume spirituală", unde toate ființele spirituale vor fi active în aceeași voință cu Dumnezeu și incomparabil de fericite.... Într-o zi, Dumnezeu va fi atins scopul de a avea în jurul său nu doar "creaturi", ci și "copii", cărora le poate pregăti cele mai înalte fericiri, deoarece iubirea sa infinită îl îndeamnă la o fericire constantă și nu-l va lăsa să se odihnească până când nu-și va atinge scopul....

Amin

Translator