• Zurück

Reue der Seelen, die göttliche Gnadengabe ablehnten....

In großer geistiger Not befinden sich die Seelen, denen Ich nahegetreten bin im Wort, das sie nicht annahmen als Stimme des Vaters. Denn die Fähigkeit zum Erkennen haben sie, nur der Wille fehlt ihnen, ernstlich zu prüfen. Doch einmal kommen diese Seelen zur Erkenntnis, und dann ist die Reue übergroß, ein köstliches Gnadengeschenk von Mir nicht ausgewertet zu haben, und ihre Selbstvorwürfe sind Qualen, die nicht zu ermessen sind. Wem nun Meine Gnadengabe angeboten wird, der ist gewissermaßen berufen zu geistiger Tätigkeit, weil Ich um seinen seelischen Reifegrad weiß, dem Ich zur weiteren Höhe verhelfen will. Er ist fähig zum Erkennen, sowie er willig ist, sich in der Wahrheit zu bewegen. Er steht also nun an einem Scheidewege, der ewigen Wahrheit oder der Welt entgegenzugehen, und nun ist es sein eigener Wille, welchen Weg er wählet. Ein Mensch nun, der zwei Wege gehen kann und nun von selbst den falschen Weg geht, muß sich dafür verantworten, und dies empfindet die Seele unbewußt und ist darum in Not, wenngleich der Verstand des Menschen solche Bedenken verjagen möchte. Es sind große geistige Widersprüche, die Seele und Verstand nun austauschen, und selig ist der Mensch, so die Seele den Verstand noch überzeugen kann von seinem Irrtum, ehe es zu spät ist, d.h., ehe die Seele die irdische Hülle verläßt. Doch geht sie in das geistige Reich ein im Zustand der Finsternis, dann brennt das Licht, das ihr Erleuchtung bringen sollte, wie Feuer in ihr, denn das Bewußtsein bleibt ihr auch im Zustand der Unkenntnis, daß sie aus eigener Schuld in der Finsternis weilt, weil sie dem Licht entflohen ist, das ihr Meine Liebe und Gnade anzündete. (1.5.1950) Sie lebt dann in großer Pein, sich sehnend nach dieser großen Gnadengabe, die ihr nicht mehr zugewendet werden kann, so sie einmal verschmäht wurde. Zwar kann ihr von seiten der Lichtwesen geholfen werden, doch sie erscheinen der Seele nicht als Bringer des Lichtes, sondern der freie Wille der Seele wird in anderer Weise auf die Probe gestellt, so daß sie wieder vor einem Scheidewege steht.... den Lichtseelen zu folgen, die sich zwar nicht zu erkennen geben, ihr aber helfend beistehen wollen.... oder wieder im Starrsinn zu verharren und die Hilfe der Lichtwesen abzulehnen. Wie auf Erden der Mensch nicht gezwungen wird zur Annahme des Lichtes, das von oben zur Erde niederstrahlt, so ist auch im geistigen Reich der Wille der Seelen ausschlaggebend, wie sie sich zu der Hilfe einstellen, die Meine ewige Liebe ihnen immer angedeihen lässet, um sie zur Höhe zu führen. Auf Erden aber haben sie eine übergroße Gnadengabe in Meinem Wort, das ihnen mit Sicherheit die geistige Reife einträgt. Und darum ist es unverantwortlich, Mein Wort, das aus der Höhe ihnen geboten wird, nicht zu beachten und sich also gleichgültig oder völlig negativ dazu einzustellen. Und verständlicherweise muß es eine Seele äußerst bedrücken, wenn sie das sicherste Mittel zur Erreichung des ewigen Lebens unbeachtet gelassen hat und nun in einem bedauernswerten Zustand in den geistigen Sphären weilt, wo Finsternis herrscht und Unseligkeit. Doch es war ihr freier Wille, sie hat sich selbst durch ihren Willen den erbarmungswürdigen Zustand geschaffen und muß ihn nun ertragen oder wieder im freien Willen eine Wandlung anstreben, also jede Gelegenheit nützen, die Meine Liebe und Erbarmung im Jenseits ihr schafft, auf daß sie doch noch zur Höhe schreitet und in das Lichtreich eingehen kann, wenn auch erst nach endlos langer Zeit. Ihr Wille allein bereitet ihr das Los in der Ewigkeit.... ihr Wille erweckt die Seele zum Leben, wie er aber auch Anlaß sein kann zum geistigen Tode....

Amen

Pocăința sufletelor care au respins darul divin al harului....

În mare suferință spirituală se află sufletele de care M-am apropiat prin Cuvântul pe care nu l-au acceptat ca fiind vocea Tatălui. Căci ele au capacitatea de a recunoaște, le lipsește doar voința de a examina serios. Cu toate acestea, într-o zi aceste suflete vor ajunge să cunoască și atunci vor simți remușcări copleșitoare pentru că nu au evaluat un dar prețios de har de la Mine, iar reproșurile lor vor fi chinuri nemăsurate. Oricine primește darul Meu de har este, într-o anumită măsură, chemat la activitate spirituală, deoarece îi cunosc gradul de maturitate a sufletului pe care vreau să-l ajut să se înalțe mai departe. El este capabil să recunoască de îndată ce este dispus să se miște în adevăr. Prin urmare, el se află acum la o răscruce de drumuri, pentru a merge spre adevărul etern sau spre lume, iar acum este voința sa proprie ce cale alege. O persoană care poate să meargă pe două căi și care acum alege de bunăvoie calea greșită trebuie să răspundă pentru aceasta, iar sufletul simte acest lucru în mod inconștient și, prin urmare, este în suferință, chiar dacă intelectul ființei umane ar dori să alunge astfel de îndoieli. Există mari contradicții spirituale pe care sufletul și intelectul le schimbă acum, iar ființa umană este binecuvântată dacă sufletul mai poate convinge intelectul de eroarea sa înainte de a fi prea târziu, adică înainte ca sufletul să părăsească învelișul pământesc. Dar dacă intră în împărăția spirituală într-o stare de întuneric, atunci lumina, care ar trebui să-i aducă iluminarea, arde în el ca un foc, deoarece conștiința rămâne cu el chiar și în starea de ignoranță, că el locuiește în întuneric din vina sa, deoarece a fugit de lumina pe care dragostea și harul Meu au aprins-o pentru el. (1.5.1950) Atunci el trăiește într-un mare chin, tânjind după acest mare dar al harului care nu-i mai poate fi oferit odată ce a fost respins. Deși poate fi ajutat de ființele de lumină, acestea nu apar sufletului ca aducătoare de lumină, în schimb, liberul arbitru al sufletului este pus la încercare într-un mod diferit, astfel încât acesta se află din nou în fața unei răscruci.... să urmeze sufletele de lumină care, deși nu se dezvăluie, vor să-l ajute.... sau să rămână din nou încăpățânat și să respingă ajutorul ființelor de lumină. Așa cum pe Pământ ființa umană nu este obligată să accepte lumina care strălucește de Sus pe Pământ, tot așa în împărăția spirituală voința sufletelor este decisivă în ceea ce privește modul în care se adaptează la ajutorul pe care iubirea Mea eternă îl acordă întotdeauna pentru a le ghida în sus. Pe Pământ, însă, ele au un dar de har extrem de mare în Cuvântul Meu, care le va aduce cu siguranță maturitatea spirituală. Și, prin urmare, este iresponsabil să nu acorde atenție Cuvântului Meu, care le este oferit de Sus, și astfel să adopte o atitudine indiferentă sau complet negativă față de el. Și este de înțeles că trebuie să fie extrem de dureros pentru un suflet dacă a ignorat cel mai sigur mijloc de a obține viața veșnică și acum locuiește într-o stare jalnică în sferele spirituale, unde domnesc întunericul și mizeria. Cu toate acestea, a fost voința lui liberă, și-a creat singur starea jalnică prin voința lui și trebuie acum să o suporte sau să se străduiască să se schimbe din nou de bunăvoie, folosind astfel toate oportunitățile pe care dragostea și mila Mea le creează pentru el în lumea de dincolo, astfel încât să poată încă să se înalțe și să intre în împărăția luminii, chiar dacă numai după un timp infinit de lung. Doar voința lui îi pregătește soarta în eternitate.... Voința lui trezește sufletul la viață, dar poate fi și cauza morții spirituale....

Amin