Primerjaj objavo s prevodom
»BOG JE POSLAL SVOJEGA SINA NA ZEMLJO....«
Vedno znova vam je dana razlaga, da je Jezusova duša prišla na Zemljo iz sveta svetlobe, da bi se utelesila v človeku Jezusu z namenom poslanstva, katero pa je zahtevalo čisto dušo, ker se je Bog Osebno želel nastaniti v tej duši. On pa je to lahko naredil samo v čisti duši brez greha.... On je poslal Svojega Sina na Zemljo.... Ali obstajajo bolj jasne besede za potrditev tega? To je bila ne-padla duša, kot nasprotje ljudskim dušam, katere so morale prepotovati dolg proces razvoja preko stvarstva in začeti njihovo človeško utelešenje v zelo nepopolnem stanju (Janez 8:23).... Vendar pa to ne izključuje dejstva, da je Jezusova duša morala trpeti in se neverjetno težko boriti proti vsemu, kar jo je od zunaj oblegalo (napadalo).... Njegovo telo je bilo namreč nezrela materija in duša je bila zaradi vpliva nasprotnika močno napadana s strani teh neodrešenih substanc....
Vse zemeljske strasti so se oprijemale telesa; njegovi instinkti, kateri so se še naprej oprijemali telesa kot del zelo nezrelih substanc, so zahtevali zadovoljitev. Jezusova duša je na Zemljo prišla v popolnoma čistem stanju, pa vendarle so bila številna nezrela bitja pripojena nanjo, katerih pa se duši ni bilo dovoljeno otresti. Namesto tega jih je morala ona umiriti in izpopolniti. Jezus, človek je bil ravno tako preplavljen s strani zunanjih nezrelih substanc; njegova okolica je tako vplivala na Njegovo dušo, da je morala zdržati enake notranje borbe, katere mora prenesti padla duša. Zaradi tega ni res to, da je bilo človeku Jezusu zaradi Njegove popolne duše lažje uresničiti to delo Odrešenja.... Poleg tega.... ker je bila čista in brez greha.... je Njegova duša v nezreli okolici veliko bolj trpela. Njegova čista duša je reagirala izjemno občutljivo na greh; na vse, kar Ga je zaradi nasprotnikovega vpliva preplavilo s strani njegovih bližnjih človeških bitij....
Tema, v kateri je morala prebivati svetlobna duša, ji je povzročila nepopisno bolečino, pa vendarle je bila ona izpolnjena z gorečo Ljubeznijo do te grešne človeške rase in jo je želela (od)rešiti greha in smrti. Pa četudi se je vse, kar je satanske narave, nabralo okoli Jezusove duše, pa to vseeno ni uspelo nagnati Jezusove duše, da pade v greh. On se je uprl vsem skušnjavam; On se je boril proti Njegovemu nasprotniku, kakor tudi proti vsemu neduhovnemu, kar Ga je nadlegovalo.... Njegova Ljubezen do Njegovih bratov v težavi se ni zmanjšala. In On je obenem tudi uspel v poduhovljenju Njegovih neduhovnih telesnih substanc preko Ljubezni, katera pa se je nenehno povečevala in tako izpolnila človeka Jezusa, da Ga je posedovala Sama Večna Ljubezen, Katera pa Sebe ne bi bila nikoli sposobna manifestirati v grešni duši, brez da pri tem ne bi povzročila njenega uničenja.... Zakaj vi ljudje ne sprejmete teh besed: »On je poslal Svojega Sina na Zemljo....«? Tisto, kar prihaja iz Njega, je popolno, in je zato rečeno, da se je »On spustil na Zemljo« in ne, da se je »On povzpel iz brezna....«.
In četudi je bila Jezusova duša v veliki meri obkrožena s satanskimi elementi, pa so oni k Njegovi duši prihajali od zunaj. Vendar pa se jim je Njegova duša zoperstavila in si ni dovolila, da bi padla, kakor je to nameraval Božji nasprotnik.... Ne glede na to, ali je bil oblegan s strani neduhovnih substanc Njegovega telesa.... oz. ali so se neduhovna bitja, kot Satanovi poslanci želela Njemu pripojiti.... pa se je Njegova čista duša zoperstavila in odstranjevala vse, kar je bilo satanske narave, medtem ko je pomagala pri dozorevanju svojih nezrelih telesnih substanc, da so se bile na ta način sposobne pridružiti duši v poduhovljenem stanju, ko je Jezus uresničil Njegovo delo Ljubezni. Čim je duša vstopila v carstvo teme, je bila ona podrejena satanskim silam, katerim pa vseeno ni podlegla; ona se jim je zoperstavila, ker je bila polna Ljubezni, in ta Ljubezen ji je priskrbela moč, da vztraja vse do konca.
Duša je od zgoraj s seboj prinesla Ljubezen; ona Ljubezni ni žrtvovala, ampak se je namesto tega rastoče vse bolj zedinila z Večno Ljubeznijo, da se je na ta način zgodilo zedinjenje, katero pa bi na Zemlji moralo biti končni cilj za vsakega človeka. Jezus, človeško bitje je Sebe na Zemlji deificiral preko Njegove velike Ljubezni in Njegovega neizmernega trpljenja ter mučne smrti.... On se je namreč moral ravno tako boriti, da bi uresničil to deifikacijo. Vendar pa Njemu ni bilo lažje od katerekoli druge osebe, ker ljudje ravno tako posedujejo Božansko iskro Ljubezni in jo lahko neprestano hranijo ter širijo v blesteči plamen.... Oni lahko rotijo Jezusa za pomoč, medtem ko je Jezus vedno črpal moč zgolj iz Ljubezni.... vendar pa je bila ta v Njem zakrita Ljubezen Sam Bog. Bog se je bil namreč sposoben zakriti samo v bitju brez greha; On nikoli ne bi mogel vstopiti v padlo dušo, katera je po vzpenjajoči stezi potovala preko stvarstva.... duša, katera je nekoč od Njega odpadla in zavrnila Njegovo Ljubezen....
Navsezadnje pa je bil to, kar je obremenjevalo vsa padla bitja, izvirni greh. In ta izvirni greh bi moral biti najprej odkupljen, preden bi bilo zedinjenje z Bogom ponovno lahko mogoče.... Glede na to, če bi bila duša človeka Jezusa »padla« duša, ona ne bi bila odrešena pred križanjem in Bog se nikoli ne bi mogel v njej nastaniti.... On se je namreč nastanil v Jezusu, ker je bil On Ljubezen.... Bog Osebno je postal človek. Božje učlovečenje ne bi bilo mogoče na katerikoli drugi način.... vendar pa to je in bo tudi ostala največja od vseh skrivnosti....
Delo pokore za ljudski izvirni greh je moralo uresničiti čisto bitje, ker je bilo padlo bitje še naprej podrejeno vladavini Božjega nasprotnika in ne bi bilo nikoli sposobno zbrati moči, da bi se ločila od nasprotnika, svojega zaporniškega paznika.... Sedaj pa je to za človeka mogoče, ker je Jezus Kristus zaradi tega umrl na Križu.... svetlobna duša je morala vstopiti v boj z nasprotnikom, in Jezus je v tem boju zmagal, ker je bila Njegova moč Ljubezen, ker je bil On v tej bitki zedinjen s Samim Bogom, z Večno Ljubeznijo. In tako je Bog Osebno (od)rešil človeško raso greha in smrti.... Vam ljudem mora biti dana verodostojna informacija, ker bodo zmotna mišljenja vodila do napačnih zaključkov. Luciferju se namreč ne bi bilo potrebno boriti proti Jezusu, če bi imel nad Njim oblast.... In vsaka padla duša je še naprej podložna nasprotnikovi kontroli.... vse dokler ni (od)rešena s strani Jezusa Kristusa.... Niti ena padla duša ne bi nikoli uspela poraziti nasprotnika.... Delo Odrešenja še ni bilo uresničeno, in glede na to bi Jezusova borba bila neuspešna, ker je padlo bitje, katero je nekoč zavrnilo Božjo moč Ljubezni, od Boga sicer dejansko prejelo drobceno iskrico Ljubezni, vendar pa jo ne bi nikoli razgorelo v blesteči plamen, ker bi jo sovražnik zaustavil in ker je sámo bitje prešibko.... Namreč vi ljudje morate razumeti, da se vi izgubljate v zmotnih mišljenjih, če ne opustite tega mišljenja, da je Jezusova duša Satanov delež (oz. »da je Jezusova duša pripadala Satanu«) in da je zato nekoč odpadlo duhovno bitje.... S tem stališčem bi vi samo naredili to, da bi bil problem Božjega učlovečenja še bolj nerazumljiv in vprašljiv.... In glede na to vam mora biti ponovno dana Čista Resnica, ker vas bo samo Resnica pravilno prosvetlila; Resnica pa bo vedno izhajala samo iz Samega Boga.
AMEN
Prevajalci
"Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ...."
În repetate rânduri sunteți informați că sufletul lui Iisus a venit pe Pământ din lumea luminii pentru a se întrupa în ființa umană Iisus, de dragul unei misiuni care necesita un suflet pur, căci Dumnezeu Însuși dorea să se sălășluiască în acest suflet și nu putea face acest lucru decât într-un suflet pur, fără păcat.... L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ.... Poate un cuvânt mai clar să confirme acest lucru?. A fost un suflet necăzut, spre deosebire de sufletele umane, care trebuie să parcurgă lungul curs de dezvoltare prin creație și să intre în întruparea lor ca ființă umană într-o stare foarte deficitară.... Totuși, acest lucru nu exclude faptul că sufletul lui Iisus a trebuit să se lupte în mod indescriptibil cu toate lucrurile nespirituale care îl asaltau din exterior.... Căci trupul Său era o materie imatură, iar prin aceste substanțe nedesăvârșite sufletul a fost greu încercat de influența adversarului.... Trupul era chinuit de toate patimile pământești și cerea împlinirea îndemnurilor sale, care de aceea se agățau de el ca aparținând substanțelor încă foarte imature ale trupului. Sufletul lui Iisus a venit pe Pământ complet pur, dar de el s-au atașat nenumărate entități imature, de care sufletul nu avea voie să se scuture, ci trebuia să le liniștească și să le aducă la maturitate. Substanțele spirituale imature l-au luat cu asalt pe Iisus omul din exterior, mediul înconjurător i-a afectat sufletul, astfel încât acesta a trebuit să suporte toate luptele interioare, pe care trebuie să le suporte și un suflet căzut, și de aceea este incorect faptul că a fost mai ușor pentru Iisus omul să realizeze această lucrare de mântuire datorită perfecțiunii sufletului său.... Dimpotrivă, sufletul Său, pentru că era pur și fără păcat,.... a suferit mult mai mult din cauza mediului imatur, sufletul Său pur a fost extrem de sensibil la păcat, la tot ceea ce a luat cu asalt împotriva Sa din partea semenilor ca influență a adversarului lui Dumnezeu.... Întunericul în care a trebuit să locuiască sufletul de lumină a fost un chin de nedescris pentru el și totuși era plin de o dragoste arzătoare pentru această omenire păcătoasă și dorea să o răscumpere din păcat și moarte. Toate lucrurile luciferice au apăsat cu siguranță asupra sufletului lui Iisus, dar nimic nu a reușit să îl facă pe Iisus Însuși să cadă în păcat. El a rezistat tuturor ispitelor, a luptat împotriva adversarului Său și, de asemenea, împotriva tuturor lucrurilor nespirituale care îl asaltau.... Iubirea Sa nu s-a diminuat față de frații Săi aflați în nevoie și a reușit să spiritualizeze și substanțele nespirituale din trupul Său, tocmai datorită iubirii care a crescut constant și care l-a umplut atât de mult pe omul Iisus, încât însăși Iubirea Eternă a pus stăpânire pe El.... Dar care nu s-ar fi putut manifesta niciodată într-un suflet păcătos fără ca acesta să fi pierit.... De ce voi, oamenii, nu vreți să acceptați acest Cuvânt: "L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ...."?. Ceea ce vine de la El este desăvârșit și de aceea se spune: "S-a coborât pe Pământ", nu: "S-a ridicat din adânc". Într-adevăr, lucifericul a înconjurat în mare măsură sufletul lui Iisus, dar s-a apropiat de sufletul Său din exterior, care, totuși, i-a rezistat și nu s-a lăsat doborât, ceea ce adversarul lui Dumnezeu intenționa.... Fie că era vorba de substanțe spirituale imature care Îl hărțuiau din trup...., fie că era vorba de ființe neîmpăcate care încercau să se atașeze de El ca emisari ai lui Satana.... Sufletul Său pur a rezistat și a respins satanicul în timp ce aducea la maturitate substanțele spirituale imature din trupul Său, pentru ca acestea să se poată alătura sufletului ca spiritualizat, atunci când Iisus și-a împlinit lucrarea Sa de iubire. De îndată ce sufletul a intrat în împărăția întunericului, a fost expus și el forțelor luciferice, însă nu a cedat în fața lor, ci le-a rezistat pentru că era plin de iubire și această iubire i-a dat puterea de a persevera până la sfârșit. Dar iubirea a adus-o sufletul cu el de Sus, iubirea nu l-a abandonat, ci l-a unit tot mai mult cu Iubirea Eternă și astfel a avut loc unificarea care ar trebui să fie scopul final al fiecărei ființe umane care pășește pe Pământ. Omul Iisus s-a divinizat pe Pământ prin marea Sa iubire și prin suferința Sa excesivă și moartea agonizantă.... Cu toate acestea, și El a trebuit să lupte pentru a obține această divinizare, nu a fost mai ușor pentru El decât pentru alți oameni, deoarece și oamenii posedă scânteia divină a iubirii și o pot alimenta în mod constant și o pot lăsa să se aprindă cu strălucire.... și pot cere ajutorul lui Iisus pentru a face acest lucru, în timp ce Iisus și-a tras întotdeauna puterea doar din iubire.... dar această iubire era Dumnezeu Însuși, Care se adăpostea în El. Iar Dumnezeu, la rândul său, nu se putea adăposti decât într-o ființă fără păcat, El nu ar fi putut obține niciodată un suflet care.... ca fiind căzut.... parcursese calea ascendentă prin creație.... un suflet care odată căzuse de lângă El și Îi respinsese iubirea.... Căci acesta era păcatul primordial care împovăra toate ființele căzute, iar acest păcat primordial ar fi trebuit mai întâi să fie răscumpărat înainte ca o unire cu Dumnezeu să fie din nou posibilă.... Dacă sufletul omului Iisus ar fi fost un suflet "căzut", atunci nu ar fi fost răscumpărat înainte de moartea de pe cruce, iar atunci Dumnezeu Însuși nu ar fi putut niciodată să se sălășluiască în el.... Dar El era în Iisus, pentru că El era iubire.... Dumnezeu Însuși a devenit om. Dar altfel, întruparea lui Dumnezeu nu ar fi putut fi posibilă, ceea ce este și va rămâne cea mai mare taină.... O ființă pură trebuia să îndeplinească lucrarea de ispășire pentru păcatul primordial al omenirii, deoarece o ființă căzută se afla încă sub stăpânirea adversarului lui Dumnezeu și nu ar fi putut niciodată să adune forța de a se desprinde de adversar, stăpânul său de temniță.... Omul poate acum, pentru că pentru aceasta a murit Iisus Hristos pe cruce.... Un suflet de lumină a trebuit să pornească lupta împotriva adversarului, iar Iisus a biruit această luptă pentru că forța Sa a fost iubirea, pentru că a dus această luptă unit cu Dumnezeu Însuși, Iubirea Eternă, și astfel Dumnezeu Însuși a răscumpărat oamenii din păcat și moarte.... Voi, oamenii, trebuie să fiți informați despre acest lucru, pentru că și opiniile eronate duc la concluzii eronate. Lucifer nu ar fi avut nevoie să ducă o bătălie împotriva lui Iisus dacă ar fi avut stăpânire asupra Lui.... Și fiecare suflet căzut este încă sub puterea adversarului.... până când este răscumpărat de Iisus Hristos.... Niciodată un suflet căzut nu ar fi reușit să-l învingă pe adversar.... Dar lucrarea de răscumpărare nu fusese încă împlinită, lupta lui Iisus ar fi fost deci fără rezultat, căci o ființă căzută care s-a împotrivit cândva forței iubirii lui Dumnezeu a primit cu siguranță o mică scânteie de iubire de la Dumnezeu, dar nu ar fi putut niciodată să o aprindă în cărbuni strălucitori, deoarece adversarul ar fi împiedicat-o, iar ființa însăși era prea slabă.... Înțelegeți, oameni buni, că vă abateți spre o gândire greșită dacă nu vă eliberați de această părere că sufletul lui Iisus este o parte luciferică, deci căzut odată de la Dumnezeu.... Această opinie nu ar face decât să facă problema întrupării lui Dumnezeu și mai de neînțeles și mai discutabilă..... Și, prin urmare, adevărul pur despre acest lucru trebuie să vă fie prezentat mereu și mereu, căci numai adevărul vă oferă vouă, oamenilor, o lumină adevărată, iar adevărul va veni întotdeauna numai de la Dumnezeu Însuși....
Amin
Prevajalci