• Înapoi

Dumnezeu Însuși a săvârșit lucrarea de mântuire....

Atunci când acoperământul Meu uman trebuia să adăpostească Eterna Divinitate, greutățile de pe Pământ deveniseră atât de mari încât numai Dumnezeu Însuși putea aduce ajutor oamenilor, și aceasta în așa fel încât El a pășit pe Pământ ca ființă umană pentru a duce o luptă împotriva (celui) care era vinovat de starea mizerabilă în care se aflau oamenii.... Iar această ființă umană trebuia să aibă toate premisele firești, un suflet de Sus trebuia să se întrupeze în ea, astfel încât Dumnezeirea eternă să-și poată găsi o locuință în ea, fără a consuma această ființă umană cu abundența sa de lumină și putere. Pentru că trebuia să lucreze într-o sferă care să corespundă naturii sale fundamentale, ea nu putea să locuiască decât într-un vas fără de păcat, dar care, pe de altă parte, avea și capacitatea de a putea suferi, deoarece trebuia achitată o imensă vină a păcatului pentru a răscumpăra umanitatea. Și astfel, Dumnezeu Însuși a săvârșit actul de mântuire, căci El era Iubirea Însăși, Care acum se adăpostea în Mine ca înveliș uman și astfel am parcurs drumul dificil al crucii pentru a-i ajuta pe frații Mei căzuți.... Nu exista decât o singură soluție, aceea că un spirit angelic.... o ființă necăzută.... s-a oferit să parcurgă calea pământească într-un înveliș uman, că acest spirit angelic a săvârșit o lucrare de cea mai mare iubire, că a oferit spațiu Iubirii Eterne Care acum îl umplea complet, astfel încât Iubirea Însăși a făcut jertfa, că Iubirea Însăși a luat asupra Sa vina incomensurabilă pentru a face ispășirea dreptății lui Dumnezeu, pe care numai Dumnezeu Însuși ca Iubire Eternă o putea face, pentru că altfel nu putea fi răscumpărată veșnic de însăși umanitatea păcătoasă. Așadar, Eu, ca ființă umană, am purtat o luptă împotriva celui care vă ținea captivi.... Am purtat această luptă cu arma iubirii, împotriva căreia adversarul Meu este neputincios.... Am învățat iubirea, am trăit o viață de iubire pentru oameni, le-am dovedit puterea iubirii și am încununat această lucrare cu moartea Mea pe cruce, pe care am suferit-o în mod nevinovat și am murit pe cruce în dureri atroce.... O astfel de lucrare nu putea fi îndeplinită decât prin iubire, Care a fost astfel în Mine și care, ca ființă umană, Mi-a dat puterea de a îndura suferințe incomensurabile, dar am suferit pentru frații Mei căzuți, am vrut să deschid împărăția luminii pentru ei și, de asemenea, să aduc răscumpărarea din vina lor celor care plecaseră deja înainte de răstignirea Mea. Căci pentru toți aceștia era închisă o poartă pe care Eu am deschis-o doar prin actul Meu de mântuire. Dar, întrucât iubirea M-a umplut complet ca ființă umană, întrucât am devenit Eu Însumi iubire într-o anumită măsură, deci numai iubirea era în Mine Însumi, am putut spune despre Mine Însumi că Dumnezeu era în Mine, că Eu Însumi am primit dumnezeirea și, în consecință, fiecare persoană care Mă vedea trebuia să-L vadă pe Tatăl, căci Eu și Tatăl am devenit una.... El a devenit om și Eu am devenit Dumnezeu.... și așa va rămâne pentru eternitate. Căci Dumnezeu este iubire, iar aceasta a umplut complet ființa omului Iisus și, întrucât am vrut să fiu un Dumnezeu vizibil pentru oameni, am ales în acest scop învelișul omului Iisus, care s-a lăsat complet pătruns de Mine și am devenit acum un Dumnezeu vizibil în el pentru fiecare suflet de lumină. Căci odată ființele s-au îndepărtat de Mine pentru că nu au putut să Mă privească pe Mine, Care în puterea Mea elementară și în lumina Mea elementară nu puteam fi văzut niciodată de ființele care au ieșit din Mine.... Dar Eu am luat în considerare dorința creațiilor Mele vii.... Eu am devenit un Dumnezeu vizibil pentru voi în Iisus, pe Care acum Îl puteți vedea față în față....

Amin

O próprio Deus realizou o trabalho de redenção....

Quando a Minha concha humana se destinava a abrigar a Divindade Eterna, as dificuldades na terra tornaram-se tão grandes que só o próprio Deus podia trazer ajuda às pessoas, e isto de tal forma que Ele entrou na terra como um ser humano a fim de travar uma batalha contra aquele que era o culpado pelo estado miserável em que as pessoas estavam em.... E este ser humano tinha de ter todos os pré-requisitos naturais, uma alma vinda de cima tinha de se encarnar n'Ele para que a Deidade eterna pudesse encontrar nela um lugar de residência sem consumir este ser humano com a sua abundância de luz e força. Pois ela tinha de trabalhar numa esfera que correspondia à sua natureza fundamental, só podia habitar num recipiente sem pecado mas que, por outro lado, também tinha a capacidade de sofrer porque uma imensa culpa de pecado tinha de ser paga para redimir a humanidade. E assim o próprio Deus realizou o acto de Salvação, pois Ele próprio foi Amor, que agora se abrigou em Mim como a concha humana e assim eu caminhei no difícil caminho da cruz para ajudar os Meus irmãos caídos.... Havia apenas uma solução, que um espírito anjo.... um ser não caído.... ofereceu-se para percorrer o caminho terreno numa concha humana, que este espírito anjo realizou uma obra de maior amor, que ofereceu espaço ao Amor Eterno que agora O encheu completamente, de modo que o Amor a Si mesmo fez o sacrifício, que o Amor a Si mesmo tomou a culpa imensurável sobre Si mesmo para fazer expiação pela justiça de Deus, que só o próprio Deus como Amor Eterno poderia fazer, porque de outra forma não poderia ser eternamente redimido pela própria humanidade pecadora. Assim eu, como ser humano, travei uma batalha contra aquele que vos manteve cativos.... travei esta batalha com a arma do amor, contra a qual o meu adversário é impotente.... Ensinei o amor, vivi uma vida de amor pelas pessoas, provei-lhes o poder do amor e coroei esta obra com a Minha morte na cruz, que sofri inocentemente e morri na cruz em dor excruciante.... Tal obra só podia ser realizada por amor, que assim estava em mim e como ser humano deu-me a força para um sofrimento incomensurável, mas eu sofri pelos meus irmãos caídos, quis abrir-lhes o reino da luz e também trazer a redenção da sua culpa àqueles que já tinham partido antes da Minha crucificação. Pois um portão foi fechado a todos eles que só abri através do Meu acto de Salvação. Mas uma vez que o amor Me encheu completamente como ser humano, uma vez que Me tornei, até certo ponto, amor a Mim mesmo, assim só o amor estava em Mim mesmo, pude também dizer de Mim mesmo que Deus estava em Mim, que Mim mesmo tinha recebido a Divindade e, consequentemente, cada pessoa que Me via tinha de ver o Pai, pois Eu e o Pai tornámo-nos um.... Ele tornou-se homem e eu tornei-me Deus.... e continuarei a sê-lo por toda a eternidade. Porque Deus é amor, e isto encheu completamente o ser do homem Jesus, e como eu queria ser um Deus visível para as pessoas, escolhi a concha do homem Jesus para este propósito, que se deixou permear completamente por Mim e agora me tornei um Deus visível n'Ele para cada alma de luz. Por uma vez os seres afastaram-se de Mim porque não puderam contemplar-Me, Quem na Minha força elementar e na Minha luz elementar nunca pôde ser visto pelos seres que tinham surgido de Mim.... Mas tomei em consideração o desejo das minhas criações vivas.... Em Jesus tornei-me um Deus visível para vós, a quem agora podeis ver face a face...._>Ámen