• Înapoi

Iisus și-a cunoscut ca om misiunea sa....

Drumul pământesc al omului Iisus a fost dureros peste măsură.... Sufletul său pur se afla într-o sferă impură și întunecată, și simțea această sferă ca pe un chin, motiv pentru care Iisus, copil fiind, nu putea fi niciodată fericit, deși nu era încă conștient de misiunea pe care sufletul său Mi se oferise să o îndeplinească.... Uneori pătrundea lumina, care era natura reală a sufletului Său, apoi spiritul Meu se exprima prin El, astfel încât, încă de mic copil, El făcea deja minuni, care nu puteau fi realizate decât de o ființă de lumină foarte pură, care era plină de putere și de lumină.... Totuși, acest lucru se întâmpla doar din când în când, pentru ca și cei din jur să creadă în misiunea Sa.... Și chiar și aceste manifestări neobișnuite de putere l-au tulburat pe băiatul Iisus, de îndată ce a revenit la starea Sa omenească-naturală, dar ele L-au împins în contact tot mai intim cu Mine, Dumnezeul și Tatăl Său din veșnicie, Căruia Îi aparținea toată dragostea Sa, care, de aceea, L-a captivat tot mai mult spre Mine, astfel încât și dragostea Mea L-a umplut tot mai mult, până când a venit momentul în care a recunoscut în cea mai strălucitoare lumină a dragostei care era sarcina Sa.... până când și-a dat seama că trebuia să-i răscumpere pe frații Săi căzuți, până când a devenit, de asemenea, conștient de întreaga lucrare de răscumpărare și a văzut calea dificilă a crucii în fața Lui, pe care trebuia să o ia dacă voia.... Calea suferinței sale i-a fost arătată în toate detaliile, iar această cunoaștere i-a întunecat sufletul și l-a scufundat în frică, din care doar dragostea sa arzătoare pentru creaturile nenorocite l-a ajutat vreodată să iasă din nou.... Cu toate acestea, El a trebuit să se hotărască să ia de bunăvoie calea crucii, a trebuit să fie dispus să ia pe umerii Săi întreaga vină a păcatului omenirii și să realizeze o lucrare de ispășire pentru aceasta, care a fost atât de chinuitoare încât a depășit orice imaginație umană. Căci Iisus nu a fost destinat prin voința Mea pentru acest sacrificiu pe cruce, ci sufletul Său s-a oferit voluntar pentru a-i aduce înapoi la Mine pe copiii pierduți. În acest scop, a umblat pe Pământ ca ființă umană și acum a trebuit să ia din nou decizia ca ființă umană, pentru că liberul arbitru era din nou determinant, deoarece nu aș fi determinat niciodată o ființă umană să facă un astfel de sacrificiu de ispășire împotriva voinței sale, deoarece numai un sacrificiu făcut prin iubire putea răscumpăra păcatul originar al ființelor căzute. Iar jertfa nu a constat doar în actul răstignirii, în zilele de suferință fizică și umilință extrem de aspră aplicate ființei umane Iisus de către vasalii adversarului Meu, ci întreaga Sa viață pământească a fost o răstignire, pentru că sufletul Său a suferit de nedescris, care a coborât din împărăția luminii în împărăția întunericului. Și Iisus a știut foarte repede care era cauza și scopul coborârii Sale pe Pământ și această cunoaștere l-a împovărat peste măsură pe "omul Iisus", astfel încât El a mers cu siguranță ca ființă umană pe calea pe Pământ, dar i s-au refuzat plăcerile lumii pământești, de care, de altfel, orice persoană care se bucura de viața sa pământească avea voie să se bucure cu impunitate.... Căci viața Lui a fost umbrită în permanență de evenimentele care îl așteptau, care îl înspăimântau în permanență.... fiindcă era doar om.... l-au speriat în mod constant și nu l-au lăsat niciodată să se bucure.... Doar refugiindu-se în Mine și-a găsit pacea și puterea, iar apoi voința Sa de sacrificiu a devenit din ce în ce mai puternică datorită iubirii Sale în continuă creștere, iar El a purtat în mod conștient povara grea a vieții pământești și s-a străduit doar să Mă mulțumească pe Mine și să-și slujească semenii.... Astfel, puterea Sa a crescut constant, ceea ce i-a permis să facă minuni și astfel să-și ajute semenii care aveau nevoie de ajutorul Său. Dar înainte de actul propriu-zis al mântuirii, misiunea Sa a constat în a vesti oamenilor Evanghelia, în a-i informa despre voința Mea și în a-i îndemna și încuraja să ducă un mod de viață corect în iubire.... El a adus oamenilor adevărul care nu fusese recunoscut de mult timp și care trebuia să fie transmis din nou oamenilor în toată puritatea, pentru a-i determina să trăiască un mod de viață corect, astfel încât actul Său de mântuire să fie recunoscut și acceptat corect de către oamenii care fac un efort pentru a trăi o viață de iubire. El le-a deschis calea pe care ar trebui să o urmeze toți cei care doreau să se întoarcă în Împărăția luminii, la Mine, și care au putut să facă acest lucru după ce Iisus a răscumpărat păcatul originar prin moartea Sa pe cruce. Acest act de milă al lui Iisus a avut o semnificație atât de mare încât nu puteți primi suficiente informații despre el. Și, de fiecare dată, cunoașterea despre acest lucru vă va fi transmisă în mod sincer, pentru că nu trebuie să vedeți în Iisus doar o ființă umană a cărei viață a fost curmată prematur de către semeni, ci trebuie să recunoașteți marea Sa misiune, pentru că actul de mântuire al lui Iisus are o semnificație atât de mare pentru voi, oamenii, încât trebuie neapărat să îl acceptați dacă vreți să scăpați vreodată de împărăția întunericului și să fiți acceptați în împărăția luminii. Și nu o veți accepta decât atunci când veți fi instruiți în tot adevărul despre ea, ceea ce se va întâmpla mereu și mereu prin spiritul Meu, singurul care vă călăuzește în tot adevărul....

Amin

Jesus como ser humano sabia da sua missão....

O caminho terreno do homem Jesus foi doloroso para além da medida.... A sua alma pura estava numa esfera impura e escura, e experimentou esta esfera como um tormento, razão pela qual Jesus, enquanto criança, nunca pôde ser feliz, embora ainda não estivesse consciente da missão que a alma se tinha oferecido a Mim para cumprir.... Por vezes a luz irrompeu, que era a verdadeira natureza da Sua alma, depois o Meu espírito expressou-se através Dele, de modo que Ele já realizou milagres quando criança, o que só podia ser realizado por um ser mais puro de luz, que estava cheio de força e luz.... Contudo, isto só aconteceu de vez em quando para que os seus arredores também acreditem na sua missão.... E mesmo estas incomuns expressões de força perturbaram o menino Jesus assim que Ele estava novamente no seu estado humano-natural, mas conduziram-no a um contacto cada vez mais íntimo comigo, seu Deus e Pai da eternidade, a quem pertencia todo o seu amor, o que por isso O cativou cada vez mais a Mim, de modo que o Meu amor também O encheu cada vez mais, até que chegou o momento em que Ele reconheceu na luz mais brilhante do amor qual era a Sua tarefa.... até se aperceber que iria redimir os seus irmãos caídos, até que também tomou consciência de toda a obra de redenção e viu o difícil caminho da cruz perante Ele, que Ele devia tomar se quisesse.... O seu caminho de sofrimento foi-lhe mostrado em todos os detalhes, e este conhecimento escureceu a sua alma e mergulhou-a no medo, do qual só o seu amor ardente pelas criaturas miseráveis o ajudou novamente.... No entanto, Ele teve de se levar à decisão de tomar voluntariamente o caminho da cruz, Ele teve de estar disposto a levar sobre os Seus ombros toda a culpa de pecado da humanidade e a realizar uma obra de expiação por ela tão agonizante que ultrapassou toda a imaginação humana. Pois Jesus não estava destinado pela Minha vontade a este sacrifício na cruz, mas a Sua alma ofereceu-se voluntariamente para trazer as crianças perdidas de volta para Mim. Para este fim, atravessou a terra como ser humano e agora teve de tomar novamente a decisão como ser humano, porque o livre arbítrio era novamente determinante, pois nunca teria determinado um ser humano a fazer tal sacrifício de expiação contra a sua vontade, porque só um sacrifício feito por amor poderia redimir o pecado original dos seres caídos. E o sacrifício não consistiu apenas no acto de crucificação, dos dias de mais amargo sofrimento físico e humilhação infligidos ao ser humano Jesus pelos vassalos do meu adversário, mas toda a Sua vida terrena foi uma crucificação porque a Sua alma sofreu indescritivelmente, que tinha descido do reino da luz para o reino das trevas. E Jesus logo soube qual era a causa e o propósito da sua descida à terra e este conhecimento sobrecarregou o "homem Jesus" para além da medida, de modo que Ele certamente percorreu o caminho como ser humano na terra, mas foi-lhe negado os prazeres do mundo terreno, que de outra forma qualquer pessoa que desfrutasse da sua vida terrena poderia desfrutar impunemente.... Pois a sua vida foi constantemente ensombrada pelos acontecimentos que o precederam, que constantemente o assustaram.... uma vez que ele era apenas humano.... assustou-o constantemente e nunca o deixou tornar-se alegre.... Só ao refugiar-se em Mim encontrou paz e força, e depois a Sua vontade de sacrifício tornou-se cada vez mais forte devido ao Seu amor cada vez maior, e conscientemente suportou o pesado fardo da vida terrena e só se esforçou para Me agradar e servir os Seus semelhantes.... E assim a sua força também cresceu constantemente, o que lhe permitiu fazer milagres e assim ajudar os seus semelhantes que precisavam da sua ajuda. Mas antes do verdadeiro acto de Salvação a sua missão consistia em proclamar o Evangelho às pessoas, informá-las da Minha vontade, admoestá-las e encorajá-las a viver um modo de vida correcto no amor.... Ele trouxe a verdade a pessoas que não tinham sido reconhecidas durante muito tempo e que tinham de ser novamente transmitidas às pessoas com toda a pureza para as induzir a viver um modo de vida correcto, para que o seu acto de Salvação fosse então também correctamente reconhecido e aceite por pessoas que fazem um esforço para viver uma vida de amor. Ele liderou o caminho para eles que todos deveriam seguir, que queriam regressar ao reino da luz, para Mim, e também foram capazes de o fazer depois de Jesus ter redimido o pecado original através da Sua morte na cruz. Este acto de misericórdia de Jesus foi de um significado tão imenso que não se pode receber informação suficiente sobre ele. E o conhecimento sobre ele é-vos transmitido com toda a verdade, pois podeis não só ver em Jesus o ser humano cuja vida foi prematuramente terminada por outros seres humanos, mas também reconhecer a Sua grande missão, pois o acto de Salvação de Jesus tem um significado tão grande para vós, humanos, que tendes absolutamente de o aceitar se alguma vez quiserdes escapar ao reino das trevas e ser aceites no reino da luz. E só o aceitará quando for instruído sobre toda a verdade, o que acontecerá uma e outra vez através do Meu espírito, que por si só o guia em toda a verdade...._>Ámen