• Înapoi

Iisus și-a cunoscut ca om misiunea sa....

Drumul pământesc al omului Iisus a fost dureros peste măsură.... Sufletul său pur se afla într-o sferă impură și întunecată, și simțea această sferă ca pe un chin, motiv pentru care Iisus, copil fiind, nu putea fi niciodată fericit, deși nu era încă conștient de misiunea pe care sufletul său Mi se oferise să o îndeplinească.... Uneori pătrundea lumina, care era natura reală a sufletului Său, apoi spiritul Meu se exprima prin El, astfel încât, încă de mic copil, El făcea deja minuni, care nu puteau fi realizate decât de o ființă de lumină foarte pură, care era plină de putere și de lumină.... Totuși, acest lucru se întâmpla doar din când în când, pentru ca și cei din jur să creadă în misiunea Sa.... Și chiar și aceste manifestări neobișnuite de putere l-au tulburat pe băiatul Iisus, de îndată ce a revenit la starea Sa omenească-naturală, dar ele L-au împins în contact tot mai intim cu Mine, Dumnezeul și Tatăl Său din veșnicie, Căruia Îi aparținea toată dragostea Sa, care, de aceea, L-a captivat tot mai mult spre Mine, astfel încât și dragostea Mea L-a umplut tot mai mult, până când a venit momentul în care a recunoscut în cea mai strălucitoare lumină a dragostei care era sarcina Sa.... până când și-a dat seama că trebuia să-i răscumpere pe frații Săi căzuți, până când a devenit, de asemenea, conștient de întreaga lucrare de răscumpărare și a văzut calea dificilă a crucii în fața Lui, pe care trebuia să o ia dacă voia.... Calea suferinței sale i-a fost arătată în toate detaliile, iar această cunoaștere i-a întunecat sufletul și l-a scufundat în frică, din care doar dragostea sa arzătoare pentru creaturile nenorocite l-a ajutat vreodată să iasă din nou.... Cu toate acestea, El a trebuit să se hotărască să ia de bunăvoie calea crucii, a trebuit să fie dispus să ia pe umerii Săi întreaga vină a păcatului omenirii și să realizeze o lucrare de ispășire pentru aceasta, care a fost atât de chinuitoare încât a depășit orice imaginație umană. Căci Iisus nu a fost destinat prin voința Mea pentru acest sacrificiu pe cruce, ci sufletul Său s-a oferit voluntar pentru a-i aduce înapoi la Mine pe copiii pierduți. În acest scop, a umblat pe Pământ ca ființă umană și acum a trebuit să ia din nou decizia ca ființă umană, pentru că liberul arbitru era din nou determinant, deoarece nu aș fi determinat niciodată o ființă umană să facă un astfel de sacrificiu de ispășire împotriva voinței sale, deoarece numai un sacrificiu făcut prin iubire putea răscumpăra păcatul originar al ființelor căzute. Iar jertfa nu a constat doar în actul răstignirii, în zilele de suferință fizică și umilință extrem de aspră aplicate ființei umane Iisus de către vasalii adversarului Meu, ci întreaga Sa viață pământească a fost o răstignire, pentru că sufletul Său a suferit de nedescris, care a coborât din împărăția luminii în împărăția întunericului. Și Iisus a știut foarte repede care era cauza și scopul coborârii Sale pe Pământ și această cunoaștere l-a împovărat peste măsură pe "omul Iisus", astfel încât El a mers cu siguranță ca ființă umană pe calea pe Pământ, dar i s-au refuzat plăcerile lumii pământești, de care, de altfel, orice persoană care se bucura de viața sa pământească avea voie să se bucure cu impunitate.... Căci viața Lui a fost umbrită în permanență de evenimentele care îl așteptau, care îl înspăimântau în permanență.... fiindcă era doar om.... l-au speriat în mod constant și nu l-au lăsat niciodată să se bucure.... Doar refugiindu-se în Mine și-a găsit pacea și puterea, iar apoi voința Sa de sacrificiu a devenit din ce în ce mai puternică datorită iubirii Sale în continuă creștere, iar El a purtat în mod conștient povara grea a vieții pământești și s-a străduit doar să Mă mulțumească pe Mine și să-și slujească semenii.... Astfel, puterea Sa a crescut constant, ceea ce i-a permis să facă minuni și astfel să-și ajute semenii care aveau nevoie de ajutorul Său. Dar înainte de actul propriu-zis al mântuirii, misiunea Sa a constat în a vesti oamenilor Evanghelia, în a-i informa despre voința Mea și în a-i îndemna și încuraja să ducă un mod de viață corect în iubire.... El a adus oamenilor adevărul care nu fusese recunoscut de mult timp și care trebuia să fie transmis din nou oamenilor în toată puritatea, pentru a-i determina să trăiască un mod de viață corect, astfel încât actul Său de mântuire să fie recunoscut și acceptat corect de către oamenii care fac un efort pentru a trăi o viață de iubire. El le-a deschis calea pe care ar trebui să o urmeze toți cei care doreau să se întoarcă în Împărăția luminii, la Mine, și care au putut să facă acest lucru după ce Iisus a răscumpărat păcatul originar prin moartea Sa pe cruce. Acest act de milă al lui Iisus a avut o semnificație atât de mare încât nu puteți primi suficiente informații despre el. Și, de fiecare dată, cunoașterea despre acest lucru vă va fi transmisă în mod sincer, pentru că nu trebuie să vedeți în Iisus doar o ființă umană a cărei viață a fost curmată prematur de către semeni, ci trebuie să recunoașteți marea Sa misiune, pentru că actul de mântuire al lui Iisus are o semnificație atât de mare pentru voi, oamenii, încât trebuie neapărat să îl acceptați dacă vreți să scăpați vreodată de împărăția întunericului și să fiți acceptați în împărăția luminii. Și nu o veți accepta decât atunci când veți fi instruiți în tot adevărul despre ea, ceea ce se va întâmpla mereu și mereu prin spiritul Meu, singurul care vă călăuzește în tot adevărul....

Amin

Jesus wußte als Mensch um Seine Mission....

Über alle Maßen leidvoll war der Erdenweg des Menschen Jesus.... Seine reine Seele befand sich in einer Sphäre, die unrein und finster war, und sie empfand diese Sphäre als Qual, weshalb Jesus als Kind niemals fröhlich sein konnte, wenngleich Er Sich noch nicht der Mission bewußt war, die zu erfüllen die Seele selbst sich Mir angeboten hatte.... Zeitweise wohl brach das Licht durch, das Seiner Seele eigentliches Wesen war, dann äußerte sich Mein Geist durch Ihn, so daß Er schon als Kind Wunder vollbrachte, die nur ein reinstes Lichtwesen vollbringen konnte, das voller Kraft und Licht war.... Doch dies geschah nur hin und wieder, auf daß auch Seine Umgebung an Seine Mission glauben sollte.... Und auch diese ungewöhnlichen Kraftäußerungen beunruhigten den Knaben Jesus, sowie Er wieder in Seiner menschlich-natürlichen Verfassung war, trieb Ihn aber zu immer innigerer Verbindung mit Mir, Seinem Gott und Vater von Ewigkeit, Dem Seine ganze Liebe gehörte, die Ihn daher stets mehr an Mich fesselte, so daß auch Meine Liebe Ihn stets mehr erfüllte, bis dann der Zeitpunkt kam, daß Er im hellsten Liebelicht erkannte, was Seine Aufgabe war.... bis Er erkannte, daß Er Seine gefallenen Brüder erlösen sollte, bis Ihm auch das ganze Werk der Erlösung bewußt wurde und Er den schweren Kreuzesgang vor Sich sah, den Er gehen sollte, wenn Er es wollte.... Sein Leidensweg wurde Ihm in allen Einzelheiten gezeigt, und dieses Wissen verdüsterte Seine Seele und versetzte sie in Angst, aus der immer nur die heiße Liebe zu den unglückseligen Geschöpfen Ihm wieder heraushalf.... Doch Er mußte Sich Selbst zu dem Entschluß durchringen, freiwillig den Weg zum Kreuz zu gehen, Er mußte bereit sein, die gesamte Sündenschuld der Menschheit auf Seine Schultern zu nehmen und ein Sühnewerk dafür zu leisten, das so qualvoll war, daß es alle menschlichen Vorstellungen übertraf. Denn Jesus war nicht durch Meinen Willen für dieses Kreuzesopfer bestimmt worden, sondern Seine Seele erbot sich freiwillig dazu, Mir die verlorenen Kinder zurückzubringen. Sie ging zu diesem Zweck als Mensch über die Erde und mußte nun wieder als Mensch sich zu dem Entschluß durchringen, weil auch nun wieder der freie Willen bestimmend war, denn niemals hätte Ich einen Menschen zu einem solchen Sühneopfer bestimmt wider seinen Willen, weil nur ein Opfer, das die Liebe brachte, die Urschuld der gefallenen Wesen tilgen konnte. Und das Opfer bestand nicht nur aus dem Akt der Kreuzigung, aus den Tagen bitterster körperlicher Leiden und Demütigungen, die dem Menschen Jesus zugefügt wurden von den Vasallen Meines Gegners, sondern Sein ganzes Erdenleben war ein Kreuzgang, weil Seine Seele unbeschreiblich gelitten hat, die aus dem Reiche des Lichtes herniedergestiegen war in das Reich der Finsternis. Und Jesus wußte sehr bald schon darum, was Anlaß und Zweck Seiner Niederkunft zur Erde war und dieses Wissen den "Menschen Jesus" über alle Maßen belastete, so daß Er wohl den Gang als Mensch auf Erden zurückgelegt hat, doch Ihm die Freuden der irdischen Welt versagt waren, die sonst jeder Mensch ungestraft genießen durfte, der sich seines Erdenlebens erfreut.... Denn Sein Leben war ständig beschattet von den vor Ihm liegenden Ereignissen, die Ihn.... da Er nur Mensch war.... ständig ängstigten und Ihn niemals froh werden ließen.... Nur in der Zuflucht zu Mir fand Er die Ruhe und Stärkung und dann auch wurde Sein Opferwille durch Seine ständig zunehmende Liebe immer stärker, und Er trug bewußt das schwer auf Ihm lastende Erdenleben und bemühte Sich immer nur, Mir zu Willen zu sein und den Mitmenschen zu dienen.... Und es wuchs dadurch auch ständig Seine Kraft, die Ihn zum Wunderwirken befähigte und Er damit den Mitmenschen half, die Seine Hilfe benötigten. Doch Seine Mission bestand vor dem eigentlichen Erlösungswerk darin, den Menschen das Evangelium zu künden, ihnen Meinen Willen kundzugeben und sie zu ermahnen und anzuspornen zu einem rechten Lebenswandel in Liebe.... Er brachte den Menschen die Wahrheit, die schon lange nicht mehr erkannt wurde und die in aller Reinheit den Menschen wieder zugeführt werden mußte, um sie zu einem rechten Lebenswandel zu veranlassen, auf daß dann auch Sein Erlösungswerk recht erkannt und angenommen wurde von den Menschen, die sich eines Liebelebens befleißigen. Er ging ihnen den Weg voran, dem dann alle nachfolgen sollten, die in das Reich des Lichtes, zu Mir, zurückkehren wollten und auch konnten, nachdem Jesus die Urschuld getilgt hatte durch Seinen Tod am Kreuz. Es war dieses Erbarmungswerk Jesu von so ungeheurer Tragweite, daß ihr nicht genug Aufklärung darüber erhalten könnet. Und immer wieder wird euch das Wissen darüber wahrheitsmäßig zugeleitet, denn ihr dürfet in Jesus nicht nur den Menschen sehen, Dessen Leben durch Mitmenschen frühzeitig beendet wurde, sondern ihr sollet Seine große Mission erkennen, denn das Erlösungswerk Jesu ist von so großer Bedeutung für euch Menschen, daß ihr es unbedingt annehmen müsset, wollet ihr jemals dem Reiche der Finsternis entfliehen und in das Reich des Lichtes aufgenommen werden. Und annehmen werdet ihr es erst dann, wenn ihr in aller Wahrheit darüber unterwiesen werdet, was immer wieder geschehen wird durch Meinen Geist, der allein euch in alle Wahrheit leitet....

Amen