• Înapoi

Pericolul aroganței....

Oricine ia la inimă Cuvântul Meu "Sunteți cu toții păcătoși....",, va rămâne, de asemenea, în cea mai profundă umilință, nu se va înălța și nici nu va emite judecăți aspre, căci conștientizarea faptului că el însuși nu este încă perfect îl va face să-și amintească întotdeauna că este o ființă umană slabă care are nevoie de puterea și sprijinul Meu, și va veni la Mine cu inimă umilă și Mi le va cere.... În schimb, caracterul unei persoane sigure de sine și de valoarea sa va trăda mândrie, se va înălța deasupra semenilor săi, iar această aroganță se va exprima prin dispreț față de celălalt, prin judecăți neprietenoase și prin părerea că are cunoștințe superioare și că, prin urmare, nu mai are nevoie de instrucțiuni, fie ele de natură pământească sau spirituală... Ființa umană arogantă va crede întotdeauna că a atins gradul care îi dă dreptul să își poată privi de sus semenii. Iar aroganța adversarului Meu este cu adevărat partea lui care l-a aruncat în cel mai adânc abis, căci s-a înălțat deasupra Mea, Dumnezeul și Creatorul său, și a târât cu el în abis o mare armată de ființe create. Toate aceste ființe decăzute au încă o mare parte din spiritul arogant atunci când trebuie să treacă ultimul lor test de voință ca ființe umane. Iar aroganța este un semn foarte alarmant de imperfecțiune împotriva căruia ființa umană trebuie să lupte în viața pământească până când va atinge cea mai profundă umilință față de Mine și atunci nu se va mai ridica pe sine în fața semenlor săi, ci va avea înțelegere deplină pentru slăbiciunile lor, deoarece el însuși își recunoaște propriile lipsuri. Dar cea mai profundă smerenie este necesară pentru o relație corectă cu Mine și, de îndată ce ființa umană se recunoaște și se mărturisește ca fiind păcătoasă, se va refugia și ea în Iisus Hristos și Îi va cere să o elibereze.... Smerenia îl va face să apeleze intim la El și va găsi har înaintea ochilor Lui.... căci "celor smeriți le acord harul Meu....". Și nici un om nu poate presupune că este desăvârșit atâta timp cât umblă pe Pământ.... El nu poate decât să posede un grad mai înalt de realizare, dar tocmai acest lucru îl va face întotdeauna mai umil, pentru că recunoaște măreția Dumnezeului și Creatorului său și iubirea infinită pe care acest Dumnezeu și Creator o acordă creațiilor Sale vii, ceea ce, cu siguranță, face creatura vie nespus de fericită, dar nu o lasă să devină arogantă. Aroganța este încă un indiciu al unei cunoașteri insuficiente, căci adversarul caută să întunece lumina, adversarul are încă partea lui în ființa umană dacă aceasta este convinsă de sine și de valoarea sa.... Voi toți trebuie să luptați încă foarte mult împotriva acestui rău, pentru că adversarul Meu vă va insufla mereu un sentiment greșit de suveranitate, de fiecare dată va ști cum să găsească un punct slab în care să trezească în voi înșelăciunea de sine. Prin urmare, ar trebui să fiți cu toții în gardă și să încercați să înăbușiți orice sentiment de aroganță din fașă, pentru că ar trebui să vă amintiți întotdeauna că Mântuitorul și Răscumpărătorul vostru Iisus Hristos a luat calea umilinței profunde pentru a ispăși căderea voastră cauzată de mândrie. Să vă amintiți de chinurile și suferințele pe care I le-a cerut această ispășire.... Și ar trebui să știi că mersul tău pe Pământ este consecința acelei căderi în abis pe care a provocat-o mândria. Întoarcerea la Mine nu poate avea loc decât pe calea umilinței, iar calea terestră vă va aduce această conștientizare a faptului că sunteți ființe slabe, neajutorate, care au nevoie de ajutorul Meu iubitor pentru a se înălța din nou și care trebuie să apeleze la ajutorul Meu doar dacă vor să parcurgă cu succes calea terestră. Dar oricine are încă un spirit arogant este încă departe de Mine și cu greu Mă va găsi. Căci iubirea adevărată, care îl include pe aproapele, nu se poate dezvolta în el în mod corect, deoarece, în aroganța sa, va sta departe de persoana căreia ar trebui să-i ofere iubirea sa. Și cum ființa umană nu se poate maturiza decât printr-o viață de iubire, persoana arogantă nu va realiza un progres spiritual, ci va rămâne la același nivel, dacă nu chiar se va scufunda, pentru că adversarul Meu îl ține încă legat. De aceea, luptați împotriva acestui rău și criticați-vă cu asprime, atunci veți descoperi defectele care vă fac să deveniți mici și veți coborî de pe tronul pe care vi l-ați înălțat într-o evaluare greșită a valorii voastre...... Doar smerenia vă va permite să vă maturizați, căci atunci veți primi har din belșug de la Mine, Eu Însumi voi avea grijă de voi, căci în smerenie vă veți apropia de Mine, iar rugăciunea voastră către Mine va fi sinceră și devotată, iar Eu vă voi îndeplini cererea, vă voi atrage la Mine ca pe niște copii ai Mei, căci atunci vă veți fi despărțit în sfârșit de adversarul Meu, care a devenit adversarul Meu pentru că s-a înălțat mai presus de Cel din a Cărui putere a ieșit....

Amin

El peligro de la soberbia

El que se toma a pecho mis Palabras: “En todo caso sois pecadores”, él también se quedará en profunda humildad; no será presumido ni emitirá un juicio duro, porque la consciencia de su propia imperfección siempre hará que se acordará que él mismo es un hombre débil - un hombre que precisa fuerza y fortalecimiento por mi parte... y con el corazón humilde se dirigirá a Mí para pedírmelos.

El que contrario a esto está engreído de sí mismo y de su propia importancia, su comportamiento revelará altanería pues tratará a sus prójimos con desprecio, y esta presunción se manifestará en un menosprecio de los demás, en un criterio falto de amor y en la convicción de ser más sabio y por eso ya no necesitar enseñanzas terrenales ni espirituales.

El hombre presumido siempre estará convencido de haber alcanzado un nivel en que puede mirar a los semejantes con desprecio. Pues esta arrogancia es realmente un atributo de mi adversario - fue la que le tiró a las profundidades más profundas, porque él se elevó sobre Mí –su Dios y Creador– y llevó consigo un enorme ejército de los seres creados a las profundidades.

Cuando todos estos seres caídos tienen que sostener su última prueba de voluntad –como hombres en la Tierra– todavía les queda apegado mucho del espíritu presumido. Pues la arrogancia es un síntoma preocupante de la imperfección contra el que el hombre ahora tiene que luchar en la vida terrenal, hasta que haya llegado a la humildad más profunda ante Mí. Entonces ya no se dará importancia ante los semejantes sino será comprensivo con las debilidades de estos, porque está consciente de sus propias deficiencias.

Para una verdadera unión conmigo hace falta la humildad más profunda. Y nada más que el hombre reconozca que es pecador, también va a refugiarse en Jesucristo y rogarle que le libere, porque la humildad hará que le llame íntimamente, por lo que encontrará Gracia ante sus Ojos, pues “al humilde regalo mi Gracia”45.

No hay hombre que –mientras viva en la Tierra– pueda presumir de sí que es perfecto. Ya puede tener un mayor grado de reconocimiento, pero precisamente esto hará que él se haga cada vez más humilde, porque reconoce la Magnificencia de su Dios y Creador. Y reconoce el Amor que este Dios y Creador dirige a sus criaturas - lo que las deleita indeciblemente, pero no permite que estas lleguen a ser soberbias.

La soberbia sigue siendo una señal de reconocimiento deficiente, porque el adversario procura enturbiar la Luz. Mientas el hombre todavía esté convencido de sí mismo y de su importancia, parte del hombre corresponde todavía al adversario. Todos vosotros debéis todavía luchar mucho contra este mal, porque cada vez de nuevo el adversario os insuflará un sentimiento de alteza fingida... cada vez de nuevo sabrá encontrar un objetivo donde en vosotros puede despertar una vanidad.

Por eso, todos vosotros debéis manteneros alerta, y cada sensación de arrogancia erradicarla desde los comienzos. Pues siempre deberíais acordaros que vuestro Salvador y Redentor Jesucristo ha ido el camino de la más profunda humildad, precisamente para expiar vuestra caída por altanería. Debéis acordaros de sus tormentos y sufrimientos que aquella expiación le exigía...

Y debéis saber que vuestro paso por la Tierra es una consecuencia de aquella caída a las profundidades provocada por la altanería. El regreso a Mí sólo puede realizarse por el camino de la humildad, y el paso por la Tierra debe aportaros el reconocimiento que sois seres desamparados que precisan de mi Ayuda amorosa para poder volver a las Alturas y que, si quieren recorrer este camino terrenal con éxito, siempre sólo deben pedir mi Ayuda.

Pero todo aquel que todavía es de espíritu presumido se encuentra todavía muy lejano de Mí, de modo que difícilmente me encontrará; porque en él difícilmente puede desarrollarse el amor verdadero –el amor que abraza al prójimo– puesto que dentro de su arrogancia se apartará de aquel al que debería regalar amor... Como el ser humano sólo puede madurar mediante una vida en amor, el arrogante no obtendrá progreso alguno sino se quedará en el mismo nivel - a no ser que se hunda aún más porque mi adversario todavía le mantiene atado.

Por eso luchad contra este mal y criticaos a vosotros mismos seriamente, pues descubriréis defectos en vosotros; lo que hará que os hagáis pequeños y que descendáis del trono que vosotros mismos os habíais erigido en valoración errónea de vuestro propio “valor”. Únicamente la humildad hará que maduréis, porque entonces recibiréis Gracias en abundancia, pues Yo mismo me haré cargo de vosotros. Porque en la humildad os acercáis a Mí, y vuestra oración dirigida a Mí será íntima y dedicada. Y Yo os concederé vuestro ruego... os atraeré a Mí como “niños” Míos porque entonces os habéis separado definitivamente de mi adversario - el que llegó a ser adversario Mío por su arrogancia ante Aquel de cuya Fuerza había surgido.

Amén.