• Înapoi

Soarta chinuitoare a sufletelor în lumea de dincolo....

Oricine s-a dedicat lumii trebuie să se teamă de moarte și se va teme de ea, deoarece ființa umană nu a murit, ci a părăsit sufletul, care nu poate muri și care continuă să existe în împărăția spirituală într-o stare care corespunde vieții sale pământești. Numai atunci sufletul poate intra în viața adevărată, care durează veșnic și este o stare de beatitudine, pentru că acum poate crea în cea mai mare libertate, în lumină și putere, după voința sa, dar care este și voința Mea, pentru că s-a subordonat complet voinței Mele..... Totuși, el poate să locuiască într-o stare chinuitoare în împărăția de dincolo, în întuneric și neputință, dar conștient de el însuși. Atunci se poate vorbi cu siguranță de moarte, dar nu de o stare de pierzanie totală.... Și tocmai în aceasta constă agonia sa, că știe în ce plinătate de putere a trăit pe Pământ, iar acum este neputincios și incapabil de orice cunoaștere.... Faptul că își păstrează conștiința eu-lui înseamnă aceeași agonie sporită pentru el, dar poate ajuta sufletul să iasă din această stare de moarte, să asculte de ajutoarele care îl întâlnesc în împărăția de dincolo și să urmeze instrucțiunile lor, ceea ce duce deja la o ușoară îmbunătățire pentru suflet. Cu toate acestea, este extrem de dificil să determini sufletele să aibă grijă de alte suflete nefericite, deoarece acestea sunt mereu preocupate doar de ele însele, pentru că le lipsește iubirea ca pe Pământ și iubirea de sine este încă predominantă. Totuși, numai prin iubire este posibilă o ascensiune în lumea de dincolo pentru suflet.... Trebuie să primească el însuși mijlocirea iubirii, pe care o simte ca pe o putere, și atunci este posibil să își schimbe voința. Și trebuie să trezească iubirea în sine, acordând atenție și fraților săi de dincolo, care suferă greutăți și fiind dispus să ajute în mică măsură..... Acestea vor fi apoi resimțite de suflet ca un aflux de putere, iar voința de a iubi va fi stimulată, singura care poate elibera sufletul din situația sa agonizantă. Dacă intră în împărăția de dincolo în întuneric spiritual complet, atunci poate dura foarte mult timp până când își dă seama de situația sa nenorocită și tânjește după o îmbunătățire.... Dar de îndată ce i se trezește dorința de a-și schimba starea de moarte, de îndată ce își dă seama că nu mai este pe Pământ și totuși nu a murit, va reflecta asupra situației sale și va încerca să iasă din ea. Iar această voință îl conduce deja către ajutoare, ființe de lumină, care vin la el deghizate și încearcă să îl facă să înțeleagă că și el poate ieși din situația în care se află, dacă are voința de a o face.... Mai ales oamenii complet necredincioși care au plecat de pe Pământ necesită multă mijlocire din partea oamenilor pentru ca ei să adune această voință în lumea de dincolo și să se străduiască pentru o îmbunătățire a situației lor. Căci fiecare rugăciune pentru aceste suflete le transmite putere, iar această putere nu se va pierde niciodată, dacă sufletul lasă în urmă pe Pământ oameni care să își amintească de el prin mijlocire.... De aceea, voi, oamenii, puteți face multe pentru a ajuta aceste suflete să depășească moartea, astfel încât să revină la viață și pe lumea cealaltă.... Atâta timp cât sufletul este conștient de sine, nu-l voi abandona, atâta timp cât este capabil să-și schimbe voința, care atunci nu trebuie decât să se întoarcă la Iisus Hristos și răscumpărarea este sigură și pentru el. Dar dacă se scufundă atât de jos încât nici o scânteie de lumină nu mai ajunge la el, atunci va tinde tot mai mult spre abis și se va împietri din nou, iar acest lucru înseamnă, de asemenea, disoluție și pierderea din nou a conștiinței de sine, înseamnă o nouă izgonire în materie și începutul unei noi perioade de răscumpărare, pentru că nici o ființă nu se va pierde pentru totdeauna.... pentru că nici o ființă nu va rămâne moartă pentru totdeauna, ci odată cu siguranță va reveni la viață, care durează pentru totdeauna. Acele suflete se vor zbate și ele în împărăția de dincolo pentru a nu mai fi nevoite să treacă prin această nouă izgonire, iar fiecare persoană care își amintește cu dragoste de acele suflete este implicată în lucrarea de răscumpărare, iar sufletele îi vor mulțumi veșnic pentru că le-a condus din noaptea morții la lumina zilei..... Căci ceea ce a luat naștere de la Mine ca ființă nu poate pieri, dar numai atunci când această ființă creată poate fi activă în libertate, lumină și putere, ea a prins viață, iar acum nu va mai (poate) fi pierdută veșnic.....

Amin

La sorte tormentosa delle anime nell’aldilà

Chi si è legato al mondo, deve e temerà la morte, perché l’uomo non si è estinto quando muore, ma l’anima, che non può morire e che ora continua ad esistere nel Regno spirituale in uno stato, che corrisponde alla sua vita terrena lo ha abbandonato. Ora l’anima può entrare nella vera Vita, che dura in eterno ed è uno stato di felicità beata, perché ora può creare secondo la sua volontà in pienissima libertà, nella Luce e Forza, che però è anche la Mia Volontà, perché si è sottomessa totalmente alla Mia Volontà. Ma può sostare anche in uno stato tormentoso nel Regno dell’aldilà, nell’oscurità ed impotenza e ciononostante nella consapevolezza di sé stessa. Allora si può ben parlare di morte, ma non di uno stato del totale svanire. E proprio in questo consiste la sua angoscia, che sa in quale pienezza di forza viveva sulla Terra ed ora è impotente ed incapace di nessuna prestazione. Che lei conserva l’auto consapevolezza, significa per lei appunto un aumentato tormento, ma può aiutare anche all’anima, che esca da questo stato morto, che da ascolto agli aiutanti, che le vengono incontro nel Regno dell’aldilà e segue anche le loro istruzioni, che procurano all’anima già un leggero miglioramento. Ma è estremamente difficile, indurre l’anima a prendersi cura di altre anime infelici, perché sono sempre soltanto occupate di sé stesse, perché a loro manca l’amore come sulla Terra ed è sempre ancora predominante l’amor proprio. Ma soltanto tramite l’amore può essere possibile all’anima la risalita nell’aldilà. Lei stessa deve ricevere amorevole intercessione, che lei sente come forza e poi è anche possibile, che cambi la sua volontà. E lei stessa deve risvegliare in sé l’amore, badando anche ai suoi fratelli sofferenti nell’aldilà ed è pronta per piccole prestazioni d’aiuto. Queste vengono poi percepite anche come afflusso di forza dall’anima e viene stimolata la volontà d’amore, che solo lei può liberare l’anima dalla sua tormentosa situazione. Se entra nel Regno dell’aldilà nella totale oscurità spirituale, allora può durare molto a lungo, prima che si renda conto della sua miserevole situazione ed abbia nostalgia per un miglioramento. Ma appena si muove una volta in lei il desiderio di cambiare il suo stato di morte, appena riconosce, che non soggiorna più sulla Terra e non è comunque svanita, rifletterà anche sulla sua situazione e cercherà di uscirne. E già questa volontà porta a lei degli aiutanti, degli esseri di Luce, che vengono a lei nel travestimento e cercano di farle capire, che può anche uscire dalla sua situazione, se ne ha la volontà. Proprio gli uomini totalmente miscredenti che hanno lasciato la Terra necessitano di molta intercessione da parte degli uomini, affinché giungano nell’aldilà quella volontà e tendano ad un miglioramento della loro situazione. Perché ogni preghiera per queste anime trasmette loro l’apporto di forza, e questa forza non va mai perduta se soltanto l’anima lascia sulla Terra degli uomini, che pensano a lei nell’intercessione. Voi uomini potete perciò molto contribuire affinché anche quelle anime vincano la morte, che di là giungano ancora alla Vita. Perché finché l’anima è consapevole dell’io, Io non rinuncio a lei, perché fino ad allora è anche in grado a cambiare la sua volontà, che poi deve soltanto rivolgersi a Gesù Cristo e le è anche sicura la Redenzione. Ma se sprofonda così in basso, che non è toccata dalla sua condizione non può più essere raggiunta da nessuna scintilla di Luce, allora tende sempre di più verso l’abisso e s’indurisce di nuovo e questo significa anche di nuovo la dissoluzione e la perdita della consapevolezza dell’io, significa rinnovata relegazione nella materia e l’inizio di un nuovo periodo di Redenzione, perché nessun’essere va perduto in eterno, perché nessun’essere rimane morto in eterno, ma giunge una volta di nuovo alla Vita, che dura in eterno. Anche nel Regno dell’aldilà si lotta per quelle anime, che non debbano più passare attraverso questa Nuova Relegazione, ed ogni uomo, che dona amore a quelle anime, partecipa al lavoro di Redenzione, ed a lui le anime saranno eternamente grate, che le ha condotte fuori dalla notte della morte alla Luce del Giorno. Perché non può passare, ciò che ha avuto una volta la sua Origine in Me come essere, ma solo quando questo creato può essere attivo nella libertà, nella Luce e Forza, sarà giunto alla Vita, che però ora non può mai più in eterno perdere.

Amen