• Înapoi

Fundamentul spiritual al lucrării de răscumpărare....

V-ați fi scufundat în noaptea morții fără mântuire dacă iubirea Mea nu ar fi săvârșit lucrarea de milă care v-a răscumpărat din păcat și moarte. Nu exista altă mântuire pentru voi decât aceea că s-a săvârșit o lucrare de ispășire pentru vina trecută a păcatului vostru, astfel încât să fiți din nou liberi de o vină incomensurabilă care v-ar fi ținut veșnic în noaptea morții. Iar această ispășire.... lucrarea răscumpărătoare a lui Iisus Hristos.... are o importanță atât de mare, încât voi, oamenii, nu puteți lua act suficient de des de faptul că trebuie să vă folosiți și voi înșivă de acest act de Mântuire pentru a vă elibera de vina îngrozitoare a apostaziei voastre trecute față de Mine și pentru a putea intra din nou în împărăția luminii și a fericirii după moartea voastră fizică. Căci această împărăție v-a fost închisă.... și a rămas închisă până când Eu Însumi am coborât pe Pământ pentru a face ispășire pentru voi în omul Iisus, pentru imensa voastră vină pe care nu ați fi putut-o ispăși singuri. Nici o ființă umană nu este conștientă de măreția acestei vinovății anterioare și nici o ființă umană nu poate înțelege profunzimea operei de milă pe care omul Iisus a săvârșit-o pentru frații Săi căzuți, în care M-am întrupat Eu Însumi, care am avut nevoie de o formă umană pentru a Mă primi.... altfel, rămânerea Mea printre oameni ar fi fost imposibilă, care ar fi pierit în fața luminii și a forței pe care Ființa Mea o emană, deoarece este perfectă.... Omul Iisus, al cărui suflet a venit pe Pământ din împărăția luminii, Mi-a oferit acest acoperământ, adică El Însuși a primit în întregime Ființa Mea în Sine, care este iubire în sine, iar această iubire a adus acum despăgubire pentru vina păcatului întregii omeniri.... În calitate de "Dumnezeu", Eu nu aș fi putut suferi, dar "ființa umană" Iisus a luat asupra Sa o măsură de suferință care ar fi depășit forțele Sale umane dacă nu ar fi fost "iubirea" din El, care a întărit învelișul Său exterior, adică care a fost forța care I-a permis să-Și împlinească lucrarea.... În repetate rânduri trebuie prezentat oamenilor că coborârea lui Iisus, Fiul Meu, pe Care Eu Însumi L-am trimis pe Pământ, a avut un motiv spiritual profund, că nu doar o ființă umană a parcurs un drum al suferinței din motive pământești, asupra Căruia semenii s-au ofensat în ura lor pentru că L-au suspectat de fărădelegi pământești.... Suferința și durerea pe care omul Iisus le-a îndurat pentru a aduce salvarea semenilor Săi din cea mai mare adversitate spirituală a fost de o cu totul altă natură.... El, fiind complet curat și fără păcat, s-a aflat în mijlocul împărăției păcatului, iar sufletul Său a suferit un chin incomensurabil, pentru că a recunoscut că împărăția întunericului îi ținea pe oameni în captivitatea sa, că ei înșiși erau prea slabi pentru a se putea elibera vreodată de prințul întunericului și, întrucât sufletul Său a venit pe Pământ din împărăția luminii, Pământul era pentru el un chin special pe care, totuși, nu-l putea străpunge în virtutea luminii sale, de dragul libertății de voință a oamenilor.... Oamenii ar trebui să ajungă la lumina din ei înșiși trăind în iubire.... Și de aceea le-a predicat poruncile iubirii în mod prioritar; de aceea a încercat să îi lumineze pe oameni cu privire la marea adversitate spirituală în care se aflau.... Dar marea lucrare de milostenie, suferințele și greutățile îngrozitoare, care nu s-au încheiat decât cu moartea pe cruce, trebuiau să fie împlinite dacă se dorea să se facă ispășirea pentru vina de păcat a omenirii.... Iar omul Iisus a văzut în fața Sa această cale cumplită a suferinței și a parcurs-o conștient.... pentru că dragostea era forța motrice în El, pentru că Eu Însumi eram în El, Care doream să răscumpăr omenirea din păcat și moarte. De nenumărate ori vi se va spune clar, vouă, oamenilor, că nu trebuie să treceți pe lângă Răscumpărătorul divin Iisus Hristos; ar trebui să credeți că sunteți pierduți fără speranță dacă nu acceptați actul Său de milă, dacă nu vă lăsați răscumpărați de bunăvoie, căci poarta către împărăția luminii este și rămâne închisă pentru fiecare suflet care este încă împovărat de păcatul său primordial, pentru care numai Răscumpărătorul divin Iisus Hristos a putut să facă ispășire și, prin urmare, trebuie să se apeleze și la el pentru ca și vina sa să fie răscumpărată prin iubirea și harul Său.... în caz contrar, sufletul va rămâne veșnic împovărat și nu va putea intra niciodată în împărăția luminii și a fericirii.... Moartea lui Iisus pe cruce nu este doar o chestiune umană, ci are o semnificație atât de imensă pentru întreaga omenire din trecut, prezent și viitor, încât voi, oamenii, trebuie să luați poziție mereu și mereu față de actul de mântuire al lui Iisus, în a Cărui înveliș Eu Însumi.... Dumnezeirea eternă.... M-am manifestat, pentru că Eu Însumi am vrut să-i răscumpăr pe oameni din păcat și moarte.... Nu treceți pe lângă Cel care S-a unit cu Mine.... Nu treceți pe lângă Iisus Hristos, Care M-a adăpostit în Sine pentru a vă răscumpăra, altfel v-ați fi scufundat fără mântuire în păcat și moarte....

Amin

A Base Espiritual da Obra de Redenção....

Terias afundado na noite da morte sem salvação se o Meu amor não tivesse realizado a obra de misericórdia que te redimiu do pecado e da morte. Não houve outra salvação para si a não ser que uma obra de expiação fosse realizada pela sua culpa passada do pecado, para que fosse novamente libertado de uma culpa incomensurável que o teria mantido eternamente na noite da morte. E esta expiação.... a obra redentora de Jesus Cristo.... de tão grande significado que vós, humanos, não podeis tomar nota com frequência suficiente que também tendes de fazer uso deste acto de Salvação para vós próprios, a fim de vos libertardes da terrível culpa da vossa apostasia passada de Mim e de poderdes entrar novamente no reino da luz e da bem-aventurança após a vossa morte física. Para este reino foi fechado para si.... E permaneceu fechado até eu próprio descer à terra para fazer expiação por vós no homem Jesus, pela vossa imensa culpa que não podíeis ter expiado por vós próprios. Nenhum ser humano está consciente da grandeza dessa antiga culpa, e nenhum ser humano pode compreender a profundidade da obra de misericórdia que o homem Jesus realizou para os Seus irmãos caídos, em Quem me encarnei, que precisava de uma forma humana para Me receber.... caso contrário a Minha permanência entre as pessoas teria sido impossível, que teriam falecido devido à luz e força que o Meu Ser emana porque é perfeita.... O homem Jesus, cuja alma veio à terra do reino da luz, ofereceu-me esta capa, ou seja, Ele próprio recebeu completamente o Meu Ser, que é amor em si mesmo, dentro de Si mesmo, e este amor agora fez a satisfação pela culpa do pecado de toda a humanidade.... Como 'Deus' não teria podido sofrer, mas o 'ser humano' Jesus tomou sobre Si uma medida de sofrimento que teria excedido a Sua força humana se não fosse o 'amor' n'Ele que fortaleceu a Sua concha exterior, ou seja, que foi a força que lhe permitiu realizar a Sua obra.... Uma e outra vez tem de ser apresentado às pessoas que a descida de Jesus, Meu Filho, que Eu próprio enviei à Terra, teve uma profunda razão espiritual, que não foi apenas um ser humano que percorreu um caminho de sofrimento por motivos terrenos, a quem os semelhantes se ofenderam no seu ódio porque suspeitaram que Ele tinha transgressões terrenas.... O sofrimento e a dor que o homem que Jesus suportou a fim de trazer salvação aos seus semelhantes da mais extrema adversidade espiritual era de uma natureza completamente diferente.... Ele, sendo completamente puro e sem pecado, encontrou-se no meio do reino do pecado, e a sua alma sofreu um tormento incomensurável, pois reconheceu que o reino das trevas mantinha as pessoas sob o seu feitiço, que elas próprias eram demasiado fracas para se poderem libertar do príncipe das trevas, e desde que a alma veio à terra do reino da luz, a terra foi para ela um tormento especial que, no entanto, não foi capaz de romper em virtude da sua luz em nome da liberdade de vontade das pessoas.... As pessoas devem vir à luz dentro de si próprias vivendo em amor.... E por isso Ele pregou-lhes os mandamentos do amor como uma questão prioritária; por isso Ele tentou iluminar as pessoas sobre a grande adversidade espiritual em que se encontravam em.... Mas a grande obra de misericórdia, o sofrimento terrível e as dificuldades, que só terminavam com a morte na cruz, tinham de ser realizadas para que a expiação da culpa do pecado da humanidade pudesse ser feita.... E o homem que Jesus viu este terrível caminho de sofrimento diante de si mesmo e caminhou conscientemente.... porque o amor era a força motriz Nele, porque Eu próprio estava Nele, Que queria redimir a humanidade do pecado e da morte. Uma e outra vez deve ficar claro para vós, humanos, que não deveis passar pelo divino Redentor Jesus Cristo; devíeis acreditar que estais irremediavelmente perdidos se não aceitardes o Seu acto de misericórdia, se não vos deixardes redimir por vossa livre vontade, pois a porta do reino da luz está e permanece fechada para cada alma que ainda está sobrecarregada pelo seu pecado original, pelo qual apenas o divino Redentor Jesus Cristo foi capaz de fazer expiação e por isso também deve ser apelado para que a sua culpa também possa ser redimida através do Seu amor e graça.... caso contrário a alma permanecerá eternamente sobrecarregada e nunca poderá entrar no reino da luz e da bem-aventurança.... A morte de Jesus na cruz não é apenas uma questão humana, tem um significado tão imenso para toda a humanidade do passado, do presente e do futuro que vós, humanos, deveis sempre tomar uma posição sobre o acto de Salvação de Jesus, em cuja concha Eu-Mesmo.... a Eterna Deidade.... manifestei-me, porque eu próprio quis redimir as pessoas do pecado e da morte.... Não passe por Aquele que se uniu a Mim.... Não passes por Jesus Cristo, que Me abrigou em Si mesmo para te redimir, senão terias afundado sem salvação no pecado e na morte...._>Ámen