• Înapoi

Fundamentul spiritual al lucrării de răscumpărare....

V-ați fi scufundat în noaptea morții fără mântuire dacă iubirea Mea nu ar fi săvârșit lucrarea de milă care v-a răscumpărat din păcat și moarte. Nu exista altă mântuire pentru voi decât aceea că s-a săvârșit o lucrare de ispășire pentru vina trecută a păcatului vostru, astfel încât să fiți din nou liberi de o vină incomensurabilă care v-ar fi ținut veșnic în noaptea morții. Iar această ispășire.... lucrarea răscumpărătoare a lui Iisus Hristos.... are o importanță atât de mare, încât voi, oamenii, nu puteți lua act suficient de des de faptul că trebuie să vă folosiți și voi înșivă de acest act de Mântuire pentru a vă elibera de vina îngrozitoare a apostaziei voastre trecute față de Mine și pentru a putea intra din nou în împărăția luminii și a fericirii după moartea voastră fizică. Căci această împărăție v-a fost închisă.... și a rămas închisă până când Eu Însumi am coborât pe Pământ pentru a face ispășire pentru voi în omul Iisus, pentru imensa voastră vină pe care nu ați fi putut-o ispăși singuri. Nici o ființă umană nu este conștientă de măreția acestei vinovății anterioare și nici o ființă umană nu poate înțelege profunzimea operei de milă pe care omul Iisus a săvârșit-o pentru frații Săi căzuți, în care M-am întrupat Eu Însumi, care am avut nevoie de o formă umană pentru a Mă primi.... altfel, rămânerea Mea printre oameni ar fi fost imposibilă, care ar fi pierit în fața luminii și a forței pe care Ființa Mea o emană, deoarece este perfectă.... Omul Iisus, al cărui suflet a venit pe Pământ din împărăția luminii, Mi-a oferit acest acoperământ, adică El Însuși a primit în întregime Ființa Mea în Sine, care este iubire în sine, iar această iubire a adus acum despăgubire pentru vina păcatului întregii omeniri.... În calitate de "Dumnezeu", Eu nu aș fi putut suferi, dar "ființa umană" Iisus a luat asupra Sa o măsură de suferință care ar fi depășit forțele Sale umane dacă nu ar fi fost "iubirea" din El, care a întărit învelișul Său exterior, adică care a fost forța care I-a permis să-Și împlinească lucrarea.... În repetate rânduri trebuie prezentat oamenilor că coborârea lui Iisus, Fiul Meu, pe Care Eu Însumi L-am trimis pe Pământ, a avut un motiv spiritual profund, că nu doar o ființă umană a parcurs un drum al suferinței din motive pământești, asupra Căruia semenii s-au ofensat în ura lor pentru că L-au suspectat de fărădelegi pământești.... Suferința și durerea pe care omul Iisus le-a îndurat pentru a aduce salvarea semenilor Săi din cea mai mare adversitate spirituală a fost de o cu totul altă natură.... El, fiind complet curat și fără păcat, s-a aflat în mijlocul împărăției păcatului, iar sufletul Său a suferit un chin incomensurabil, pentru că a recunoscut că împărăția întunericului îi ținea pe oameni în captivitatea sa, că ei înșiși erau prea slabi pentru a se putea elibera vreodată de prințul întunericului și, întrucât sufletul Său a venit pe Pământ din împărăția luminii, Pământul era pentru el un chin special pe care, totuși, nu-l putea străpunge în virtutea luminii sale, de dragul libertății de voință a oamenilor.... Oamenii ar trebui să ajungă la lumina din ei înșiși trăind în iubire.... Și de aceea le-a predicat poruncile iubirii în mod prioritar; de aceea a încercat să îi lumineze pe oameni cu privire la marea adversitate spirituală în care se aflau.... Dar marea lucrare de milostenie, suferințele și greutățile îngrozitoare, care nu s-au încheiat decât cu moartea pe cruce, trebuiau să fie împlinite dacă se dorea să se facă ispășirea pentru vina de păcat a omenirii.... Iar omul Iisus a văzut în fața Sa această cale cumplită a suferinței și a parcurs-o conștient.... pentru că dragostea era forța motrice în El, pentru că Eu Însumi eram în El, Care doream să răscumpăr omenirea din păcat și moarte. De nenumărate ori vi se va spune clar, vouă, oamenilor, că nu trebuie să treceți pe lângă Răscumpărătorul divin Iisus Hristos; ar trebui să credeți că sunteți pierduți fără speranță dacă nu acceptați actul Său de milă, dacă nu vă lăsați răscumpărați de bunăvoie, căci poarta către împărăția luminii este și rămâne închisă pentru fiecare suflet care este încă împovărat de păcatul său primordial, pentru care numai Răscumpărătorul divin Iisus Hristos a putut să facă ispășire și, prin urmare, trebuie să se apeleze și la el pentru ca și vina sa să fie răscumpărată prin iubirea și harul Său.... în caz contrar, sufletul va rămâne veșnic împovărat și nu va putea intra niciodată în împărăția luminii și a fericirii.... Moartea lui Iisus pe cruce nu este doar o chestiune umană, ci are o semnificație atât de imensă pentru întreaga omenire din trecut, prezent și viitor, încât voi, oamenii, trebuie să luați poziție mereu și mereu față de actul de mântuire al lui Iisus, în a Cărui înveliș Eu Însumi.... Dumnezeirea eternă.... M-am manifestat, pentru că Eu Însumi am vrut să-i răscumpăr pe oameni din păcat și moarte.... Nu treceți pe lângă Cel care S-a unit cu Mine.... Nu treceți pe lângă Iisus Hristos, Care M-a adăpostit în Sine pentru a vă răscumpăra, altfel v-ați fi scufundat fără mântuire în păcat și moarte....

Amin

La motivation spirituelle de l'Œuvre de Rédemption

Vous auriez été précipité dans la nuit de la mort sans salut, si Mon Amour n'avait pas accompli l’Œuvre de Compassion qui vous a racheté du péché et de la mort. Pour vous il n’existait plus aucun autre salut que celle-là, qu’une Œuvre d'Expiation devait être prêtée pour votre faute du péché d'autrefois, pour que vous deveniez libres d'une faute incommensurable qui vous aurait tenu éternellement dans la nuit de la mort. Et cette Prestation d’Expiation, cette Œuvre de Libération de Jésus Christ, est d’une si grande importance, que vous les hommes ne pouvez pas en prendre assez connaissance si vous voulez profiter aussi pour vous de cette Œuvre de Libération, pour devenir libre de cette horrible faute de votre éloignement autrefois de Moi et après la mort de votre corps de pouvoir entrer dans le Règne de la Lumière et de la Béatitude. Parce que ce Règne était fermé pour vous. Et il est resté fermé, jusqu'à ce que Moi-même descende sur la Terre pour prêter pour vous l'Expiation dans l'Homme Jésus, pour votre immense faute que vous-mêmes n'auriez pas pu expier. Aucun homme ne se rend compte de la grandeur de cette faute d’autrefois et aucun homme ne peut saisir dans sa profondeur l’Œuvre de Compassion que l'Homme Jésus a prêté pour Ses frères tombés, dans lequel Moi-même Je Me suis incorporé, parce que J'avais besoin d'une Forme humaine pour M'accueillir, autrement demeurer parmi les hommes aurait été impossible pour Moi, ils auraient disparus au vu de la Lumière et de la Force qui rayonnait de Mon Être, parce qu'Il est parfait. L'Homme Jésus dont l'Âme provenait du Règne de la Lumière M'a offert cette Enveloppe, c'est-à-dire que Lui-Même a accueilli en Lui totalement Mon Être Qui en soi Est Amour, et cet Amour a maintenant effectué l’expiation pour la faute du péché pour l'humanité entière. En tant que « Dieu » Je n'aurais pas pu souffrir, mais « l'Homme » Jésus a pris sur Lui une mesure de souffrances qui serait allée au-delà de Sa Force humaine, si « l'Amour » en Lui n'avait pas fortifié l'Enveloppe extérieure, l’Amour était donc la Force qui l'a fait accomplir Son Œuvre. Aux hommes il doit toujours de nouveau être présenté que la Descente de Jésus, de Mon Fils, Que Moi-même J'ai envoyé sur la Terre, avait une profonde motivation spirituelle parce que non seulement un Homme a parcouru la voie de la souffrance pour des raisons terrestres, sur Lequel ses prochains ont mis la main dans leur haine, parce qu'ils L'ont suspecté de manquements terrestres. Les souffrances et les douleurs que l'Homme Jésus a supportées pour apporter à Son prochain le Salut de la plus grande misère spirituelle, étaient d’un genre entièrement différent. Il se trouvait, comme totalement pur et sans péché, au milieu du règne du péché et Son Âme a souffert d’incommensurables tourments, vu qu’elle a reconnu que le règne de l'obscurité tenait les hommes dans ses filets, qu'eux-mêmes étaient trop faibles pour pouvoir jamais se libérer du prince de l'obscurité, et vu que l'Âme venait du Règne de la Lumière sur la Terre, cela était pour elle un tourment particulier que cependant il ne pouvait pas casser grâce à Sa Lumière pour la liberté de volonté des hommes. Eux-mêmes devaient maintenant arriver à la Lumière par eux-mêmes en vivant dans l'amour. Et donc Il leur a prêché principalement les Commandements de l'amour ; donc Il a cherché à donner aux hommes l'éclaircissement sur la grande misère spirituelle dans laquelle ils se trouvaient. Mais la grande Œuvre de Miséricorde, les terribles souffrances et les misères qui se terminaient seulement avec la mort sur la Croix, devaient être accomplies, s'il devait être prêté l'Expiation pour la faute du péché de l'humanité. Et l'Homme Jésus voyait devant Lui cette terrible souffrance et Il l'a parcourue, parce que l'Amour en Lui Était la poussée, parce que Moi-même J'étais en Lui, Je voulais libérer l'humanité du péché et de la mort. À vous les hommes il doit toujours de nouveau vous être rendu compréhensible que vous ne devez pas passer outre le divin Rédempteur Jésus Christ ; vous devez croire que vous êtes perdus sans salut si vous n'acceptez pas Son Œuvre de Miséricorde, si vous-mêmes ne vous laissez pas racheter dans la libre volonté, parce que la Porte du Règne de la Lumière est et reste fermée pour chaque âme qui est encore chargée de sa faute primordiale, pour lequel seulement le divin Rédempteur Jésus Christ a pu prêter l'Expiation et donc il doit aussi Être prié pour que sa faute soit éteinte à travers Son Amour et Sa Grâce, autrement l'âme reste éternellement chargée et ne peut jamais entrer dans le Règne de la Lumière et de la Béatitude. La mort sur la Croix de Jésus n'est pas seulement une affaire humaine, elle est d'une importance si inouïe pour l'humanité entière du passé, du présent et du futur, que vous les hommes devez toujours de nouveau prendre position envers l'Œuvre de Libération de Jésus, dans l'Enveloppe duquel Moi-même, l'Éternelle Divinité, Je Me suis manifesté, parce que Moi-même Je voulais racheter les hommes du péché et de la mort. Ne passez pas outre Celui qui s'est uni avec Moi-Même. Ne passez pas outre Jésus Christ Qui M'a caché Moi-Même en Lui pour vous racheter, parce qu'autrement vous seriez précipités sans salut dans le péché et dans la mort.

Amen