• Înapoi

Credința în continuarea existenței sufletului....

Dacă oamenii ar crede că sufletul lor.... adevăratul lor sine.... este nepieritor, dacă ar crede că sufletul ca ființă umană pe acest Pământ își pregătește propria soartă în împărăția de dincolo atunci când își părăsește trupul pământesc...... Într-o zi, oamenii vor regreta amarnic indiferența lor față de soarta lor viitoare, pentru că într-o zi vor realiza ce au pierdut în viața pământească, ce ar fi putut realiza dacă ar fi crezut în avertismentele și îndemnurile care le-au fost date în mod repetat pe Pământ. Indiferența față de soarta lor viitoare este marele rău care amenință să-i tragă pe mulți oameni în abis.... Și, prin urmare, ar trebui să conștientizeze doar faptul că există o continuare a vieții după moarte, că nu pot pieri chiar dacă trebuie să se lepede de corpul lor pământesc.... gândurile lor ar trebui să se îndrepte spre acest moment care va veni la fel de sigur ca ziua de mâine.... Atunci ar trăi și ei mai responsabil dacă ar putea avea credință în continuarea vieții după moarte. Nici acest lucru nu le poate fi dovedit, ei pot doar să creadă.... dar ei pot dobândi o convingere convinsă dacă reflectă și se întreabă despre scopul real al vieții lor pământești.... Doar un gând dirijat spiritual ar fi suficient pentru ca el să primească și un răspuns mental din împărăția care este adevărata casă a sufletului.... Dar omul trebuie să trimită aceste gânduri interogative de bunăvoie, pentru că nu poate fi forțat la o astfel de gândire spirituală. Dar chiar și cel mai mic impuls poate fi suficient pentru ca el să își pună această întrebare, iar aceasta va avea cu siguranță numai consecințe bune. De aceea, omul trebuie adesea să fie afectat de pierderi sensibile care pot afecta tot ceea ce iubește.... posesiuni pământești sau chiar oameni dragi a căror pierdere îi poate inspira astfel de gânduri.... Și atunci, chiar și loviturile severe ale sorții au devenit o binecuvântare pentru el, dacă ele îndreaptă gândirea persoanei pe căi spirituale, iar acum pot interveni forțe spirituale care încearcă să o instruiască. Iar dacă o persoană este întrebată dacă crede în supraviețuirea sufletului, de obicei se va îndoi, chiar dacă a fost învățată de biserică și nu a contrazis-o încă în mod deschis. Dar îi lipsește convingerea interioară, iar acest lucru îl face să fie indiferent la modul său de viață, care ar trebui să fie orientat spre acea viață în împărăția spirituală. Dar, de fiecare dată, omul este abordat de experiențe care ar trebui și pot să îi orienteze gândirea spre un sfârșit care este sigur pentru el și care, totuși, nu înseamnă un sfârșit pentru sufletul său. De asemenea, el va primi din când în când instrucțiuni sub formă de conversații sau scrieri pe care le poate într-adevăr accepta sau respinge de bună voie.... Iar pierderea bunurilor pământești poate, de asemenea, să-l facă pe om să reflecteze, astfel încât să se întrebe dacă posesia acestora este scopul real al existenței pământești..... Și atunci este posibil ca gândirea lui să se schimbe; atunci este posibil ca el să nu mai considere imposibilă continuarea vieții după moarte și să trăiască în mod conștient modul său de viață, deoarece simte că într-o zi va trebui să răspundă pentru el. Și atunci va crește în el și certitudinea tot mai puternică că nu este sfârșitul morții sale fizice, căci acolo unde există doar cea mai mică voință de a trăi cu rost pe Pământ, ființa umană va fi și ea ajutată și nu va fi pierdută....

Amin

Crença na sobrevivência da alma....

Se ao menos as pessoas acreditassem que a sua alma.... o seu verdadeiro eu.... é imperecível, se ao menos acreditassem que a alma como ser humano nesta terra prepara o seu próprio destino no reino do além quando deixa o seu corpo terreno.... Um dia as pessoas lamentarão amargamente a sua indiferença em relação ao seu destino futuro, pois um dia compreenderão o que perderam na vida terrena, o que poderiam ter alcançado se tivessem acreditado nos avisos e admoestações que lhes foram repetidamente dados na Terra. A indiferença em relação ao seu destino futuro é o grande mal que ameaça atrair muitas pessoas para o abismo.... E, por conseguinte, só devem ser alertados para o facto de que existe uma continuação da vida após a morte, que não podem perecer mesmo que tenham de se desfazer do seu corpo terreno.... os seus pensamentos devem ser dirigidos para este tempo que virá tão seguramente como amanhã.... Então também viveriam de forma mais responsável se apenas pudessem ganhar fé na continuação da vida após a morte. Isto também não lhes pode ser provado, eles só podem acreditar.... mas podem ganhar uma crença convicta se reflectirem e perguntarem sobre o seu verdadeiro propósito de vida terrestre.... Apenas um pensamento espiritualmente dirigido seria suficiente para lhe ser dada também uma resposta mental do reino que é o verdadeiro lar da alma.... Mas o ser humano tem de enviar estes pensamentos questionadores de sua livre vontade, pois não pode ser forçado a tal pensamento espiritual. Mas mesmo o menor impulso pode ser suficiente para ele se fazer esta pergunta, e certamente só terá boas consequências. É por isso que o ser humano tem frequentemente de ser atingido por perdas sensíveis que podem afectar tudo o que ama.... bens terrenos ou mesmo pessoas queridas cuja perda pode inspirá-lo a tais pensamentos.... E então até mesmo os golpes severos do destino se tornaram uma bênção para ele se dirigirem o pensamento da pessoa para caminhos espirituais e forças espirituais podem agora intervir que tentam instruí-lo. E se se perguntar a uma pessoa se ela acredita na sobrevivência da alma, ela geralmente duvidará, mesmo que lhe tenha sido ensinada pela igreja e ainda não a tenha contrariado abertamente. Mas falta-lhe a convicção interior, e isto também o torna indiferente no seu modo de vida, que deveria ser orientado para essa vida no reino espiritual. Mas, uma e outra vez, o ser humano é abordado por experiências que devem e podem orientar o seu pensamento para o fim que é certo para ele e que, no entanto, não significa um fim para a sua alma. E, uma e outra vez, receberá também instruções sob a forma de conversas ou escritos que poderá de facto aceitar ou rejeitar por sua livre vontade.... E a perda de bens terrenos também pode tornar o ser humano reflexivo para que ele se pergunte se a posse destes é o verdadeiro objectivo da existência terrestre.... E então também é possível que o seu pensamento mude; então é possível que ele não considere impossível uma continuação da vida após a morte e que agora conduza conscientemente o seu modo de vida porque sente que um dia terá de responder por ela. E a certeza de que não é o fim da sua morte física, pois onde houver apenas a mínima vontade de viver convenientemente na terra, o ser humano também será ajudado e não será perdido...._>Ámen