• Înapoi

Credința în continuarea existenței sufletului....

Dacă oamenii ar crede că sufletul lor.... adevăratul lor sine.... este nepieritor, dacă ar crede că sufletul ca ființă umană pe acest Pământ își pregătește propria soartă în împărăția de dincolo atunci când își părăsește trupul pământesc...... Într-o zi, oamenii vor regreta amarnic indiferența lor față de soarta lor viitoare, pentru că într-o zi vor realiza ce au pierdut în viața pământească, ce ar fi putut realiza dacă ar fi crezut în avertismentele și îndemnurile care le-au fost date în mod repetat pe Pământ. Indiferența față de soarta lor viitoare este marele rău care amenință să-i tragă pe mulți oameni în abis.... Și, prin urmare, ar trebui să conștientizeze doar faptul că există o continuare a vieții după moarte, că nu pot pieri chiar dacă trebuie să se lepede de corpul lor pământesc.... gândurile lor ar trebui să se îndrepte spre acest moment care va veni la fel de sigur ca ziua de mâine.... Atunci ar trăi și ei mai responsabil dacă ar putea avea credință în continuarea vieții după moarte. Nici acest lucru nu le poate fi dovedit, ei pot doar să creadă.... dar ei pot dobândi o convingere convinsă dacă reflectă și se întreabă despre scopul real al vieții lor pământești.... Doar un gând dirijat spiritual ar fi suficient pentru ca el să primească și un răspuns mental din împărăția care este adevărata casă a sufletului.... Dar omul trebuie să trimită aceste gânduri interogative de bunăvoie, pentru că nu poate fi forțat la o astfel de gândire spirituală. Dar chiar și cel mai mic impuls poate fi suficient pentru ca el să își pună această întrebare, iar aceasta va avea cu siguranță numai consecințe bune. De aceea, omul trebuie adesea să fie afectat de pierderi sensibile care pot afecta tot ceea ce iubește.... posesiuni pământești sau chiar oameni dragi a căror pierdere îi poate inspira astfel de gânduri.... Și atunci, chiar și loviturile severe ale sorții au devenit o binecuvântare pentru el, dacă ele îndreaptă gândirea persoanei pe căi spirituale, iar acum pot interveni forțe spirituale care încearcă să o instruiască. Iar dacă o persoană este întrebată dacă crede în supraviețuirea sufletului, de obicei se va îndoi, chiar dacă a fost învățată de biserică și nu a contrazis-o încă în mod deschis. Dar îi lipsește convingerea interioară, iar acest lucru îl face să fie indiferent la modul său de viață, care ar trebui să fie orientat spre acea viață în împărăția spirituală. Dar, de fiecare dată, omul este abordat de experiențe care ar trebui și pot să îi orienteze gândirea spre un sfârșit care este sigur pentru el și care, totuși, nu înseamnă un sfârșit pentru sufletul său. De asemenea, el va primi din când în când instrucțiuni sub formă de conversații sau scrieri pe care le poate într-adevăr accepta sau respinge de bună voie.... Iar pierderea bunurilor pământești poate, de asemenea, să-l facă pe om să reflecteze, astfel încât să se întrebe dacă posesia acestora este scopul real al existenței pământești..... Și atunci este posibil ca gândirea lui să se schimbe; atunci este posibil ca el să nu mai considere imposibilă continuarea vieții după moarte și să trăiască în mod conștient modul său de viață, deoarece simte că într-o zi va trebui să răspundă pentru el. Și atunci va crește în el și certitudinea tot mai puternică că nu este sfârșitul morții sale fizice, căci acolo unde există doar cea mai mică voință de a trăi cu rost pe Pământ, ființa umană va fi și ea ajutată și nu va fi pierdută....

Amin

La creencia en la supervivencia del alma....

Si la gente creyera que su alma.... su verdadero yo.... es imperecedero, si sólo creyeran que el alma como ser humano en esta tierra prepara su propio destino en el reino del más allá cuando deja su cuerpo terrenal.... Un día la gente lamentará amargamente su indiferencia hacia su destino futuro, pues un día se dará cuenta de lo que se perdió en la vida terrenal, de lo que podría haber logrado si hubiera creído las advertencias y amonestaciones que se le dieron repetidamente en la tierra. La indiferencia hacia su destino futuro es el gran mal que amenaza con arrastrar a muchas personas al abismo.... Y, por eso, siempre debe serles señalado el hecho de que hay una continuación de la vida después de la muerte, que no pueden perecer aunque tengan que desprenderse de su cuerpo terrenal.... sus pensamientos deben ser dirigidos a ese tiempo que vendrá tan seguro como el día de mañana.... Entonces, también vivirían de forma más responsable, si tan sólo consiguieran tener fe en la continuación de la vida después de la muerte. Esto tampoco les puede ser demostrado, sólo pueden creerlo.... pero pueden llegar a una creencia convencida si reflexionan y se preguntan sobre el verdadero propósito de su vida terrenal.... Sólo un pensamiento dirigido espiritualmente bastaría para recibir también una respuesta mental del reino que es el verdadero hogar del alma.... Pero el ser humano tiene que enviar estos pensamientos inquisitivos por su propia voluntad, ya que no se le puede obligar a tener ese pensamiento espiritual. Pero incluso el más mínimo impulso puede ser suficiente para que se haga esta pregunta a sí mismo, pregunta que sin duda sólo tendrá buenas consecuencias. Por ello, el ser humano tiene que verse golpeado a menudo por pérdidas sensibles que pueden afectar a todo lo que ama.... posesiones terrenales o incluso personas queridas cuya pérdida puede inspirarle tales pensamientos.... Y entonces incluso los golpes severos del destino se habrán convertido en una bendición para él si dirigen el pensamiento de la persona hacia caminos espirituales de manera que ahora puedan intervenir fuerzas espirituales que tratan de instruirle. Y si a una persona se le pregunta si cree firmemente en la supervivencia del alma, normalmente lo dudará, aunque la iglesia le haya enseñado sobre ello y no lo haya contradicho abiertamente. Pero le falta la convicción interior, y esto también le hace indiferente en su forma de vida, que debería estar orientada hacia esa vida en el reino espiritual. Pero una y otra vez el ser humano es abordado por experiencias que deben y pueden orientar su pensamiento hacia el fin que es seguro para él y que sin embargo no significa un fin para su alma. Y una y otra vez recibirá también instrucciones en forma de conversaciones o escritos que sin embargo puede aceptar o rechazar por su propia voluntad.... Y la pérdida de los bienes terrenales también puede hacer reflexionar al ser humano para que se pregunte si la posesión de éstos es el verdadero objetivo de la existencia terrenal.... Y entonces también es posible que su pensamiento cambie; entonces es posible que considere que la continuación de la vida después de la muerte no es imposible y que ahora lleve conscientemente su forma de vida porque siente que un día tendrá que responder por ella. Y entonces también crecerá en él la certeza de que su muerte física no es el fin, pues allí donde exista la más mínima voluntad de vivir adecuadamente en la tierra el ser humano también será ayudado y él no se perderá....

Amén