• Înapoi

Ultimele cuvinte ale lui Iisus pe cruce....

Vă voi distribui întotdeauna ceea ce vă doriți. Trebuie doar să acordați atenție vocii din voi și ea vă va instrui în conformitate cu adevărul, pentru că vreau să cunoașteți adevărul și să dobândiți o imagine clară: Răstignirea Mea v-a adus răscumpărarea pentru voi, oamenii, v-a răscumpărat vina trecută a păcatului.... În calitate de om Iisus am luat asupra Mea cele mai mari chinuri, și moartea cea mai aspră a fost soarta Mea.... Dar, întrucât nu puteam suferi ca "Dumnezeu", M-am sălășluit într-un înveliș uman care era capabil să sufere și care, de asemenea, a adunat voința de a suferi pentru semenii Săi, pentru a-Mi satisface dreptatea, pentru a deschide calea fraților Săi căzuți să vină la Mine. Dar aceasta a fost voința Sa liberă.... El nu a fost împins de Divinitatea, Care era în El, la sacrificiul Său, pe care a vrut astfel să Mi-l aducă Mie.... deși dragostea.... Pe care Eu Însumi o aveam.... a fost motivul pentru care El a adunat această voință.... Cu toate acestea, Eu Însumi nu exercit nicio constrângere asupra voinței unei persoane și nici dragostea Mea nu constrânge. Dar oricine are iubire nu se poate abține să nu o lase să radieze. Și astfel, și omul Iisus radia iubire și nu dorea decât să facă fericită omenirea cu ea. Astfel, El a dorit întotdeauna doar ceea ce îi ajuta pe semenii Săi, să ajungă la fericire. Voința omului Iisus a fost liberă.... Cu toate acestea, El s-a subordonat complet Mie și voinței Mele. Și astfel, voința Lui nu putea fi dirijată altfel decât a Mea. Căci iubirea din El era atât de puternică încât se unise cu Iubirea Eternă, care Eu Însumi eram.... Astfel, Eu Însumi eram în El și Eu Însumi am săvârșit lucrarea de mântuire în El.... Și totuși, omul Iisus a trebuit să ia El Însuși decizia finală atunci când a luat cea mai dificilă cale.... calea spre cruce. Și, deși Eu eram în El ca Iubire Eternă, Spiritul Meu Dumnezeiesc s-a retras, adică Iubirea.... Spiritul.... nu L-a mai îndemnat la activitatea Sa; a rămas tăcut și, aparent, l-a lăsat pe omul Iisus singur în lupta Sa.... Și acesta a fost lucrul cel mai dificil, că omul Iisus s-a simțit singur în adversitatea Sa și totuși a mers pe cale până la sfârșit.... El nu era singur, căci în veșnicie nu M-aș mai fi putut despărți de El, Care devenise una cu Mine.... Dar nu M-am mai exprimat pentru că pentru ispășirea păcatului primordial a fost nevoie de o abundență de suferință și chinuri umane, pe care omul Iisus le-a luat de bunăvoie asupra Sa, și de aceea jertfa de ispășire a fost o lucrare a celei mai milostive iubiri împlinite vreodată pe Pământ. Iar acest chin a durat până la moartea Sa pe cruce și L-a făcut să exclame cuvintele: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Eram în El, dar nu M-am exprimat, totuși doar trupul a suferit până când sufletul Lui M-a recunoscut când a strigat: "S-a isprăvit...." și "Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul Meu....". Trupul a suferit până la sfârșit, iar Eu a trebuit să Mă retrag în acele ore, altfel sufletul Său deja spiritualizat ar fi făcut și trupul insensibil la durere, pentru că spiritul din Mine nu poate suferi. Iar omul Iisus realizase deja spiritualizarea sufletului și a trupului prin modul Său de viață pe Pământ.... Dar scopul și ținta vieții Sale pământești a fost răscumpărarea vinovăției păcatului, ceea ce a fost posibil doar printr-o cantitate excesivă de suferință și durere.... Prin urmare, "Divinitatea" a făcut un pas înapoi și l-a lăsat pe "ființa umană" Iisus în mâinile torționarilor Săi, care au desfășurat cu adevărat cea mai rușinoasă lucrare în numele adversarului Meu, pentru că Iisus Însuși a dorit acest lucru.... (5.12.1960) Pentru că sufletul Său se oferise să coboare pe Pământ pentru a oferi jertfa de ispășire pentru frații Săi căzuți; se oferise să se întrupeze pentru a lua asupra sa aceeași imensă suferință și chinuri, pentru că numai o ființă umană era capabilă să sufere. Și am acceptat jertfa, pentru că aducea "iubire".... Care nu trebuie negată niciodată. Și "iubirea" a rămas în El până la moartea Sa, chiar dacă nu și-a mai permis ca puterea sa să aibă efect.... Astfel, și Eu Însumi trebuie să fi fost în El, chiar dacă acum am tăcut, pentru ca lucrarea de răscumpărare să cunoască încununarea gloriei sale: Faptul că o ființă umană s-a lăsat răstignită pentru semenii Săi.... că a făcut cu adevărat o jertfă pe care am acceptat-o ca pe o lucrare de ispășire pentru vina păcatului întregii umanități.... Nici o "putere divină" nu i-a ușurat sacrificiul, pentru că și "dragostea" a rămas tăcută, deși a pus stăpânire deplină pe omul Iisus.... Și acesta este de asemenea un mister pe care voi, oamenii, încă nu-l puteți înțelege.... Aceasta a fost cea mai profundă suferință prin care a trebuit să treacă omul Iisus: Să se simtă singur și abandonat. Și tocmai această suferință a fost cea care a răscumpărat vina pe care fiecare ființă a avut-o atunci când M-a părăsit pe Mine, Care le-am dăruit toată iubirea Mea pe care au respins-o. Omul Iisus a trebuit să treacă prin această imensă suferință și de aceea cuvintele Sale: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit”. Dar voi, oamenii, nu veți putea niciodată să măsurați măreția operei de răscumpărare, atâta timp cât veți rămâne pe Pământ. Dar într-o zi va cădea de pe ochii voștri ca un solz, iar voi Mă veți lăuda și Mă veți slăvi fără încetare.... Căci această lucrare de răscumpărare a fost destinată tuturor, tuturor vi s-a permis să participați la harurile lucrării de răscumpărare, iar prin lucrarea de răscumpărare calea spre Mine a devenit liberă pentru voi toți....

Amin

Les dernières paroles de Jésus sur la croix

Je veux toujours vous distribuer ce que vous désirez. Vous n’avez qu’à faire attention à la voix qui est en vous, et elle vous instruira selon la vérité, parce que Je veux que vous soyez dans la vérité et que vous compreniez clairement que Ma mort sur la croix vous a apporté la libération à vous autres les hommes, elle a annulé votre ancienne dette du péché.... En l’homme Jésus, J’ai pris sur Moi les plus grands tourments, et l’agonie la plus amère a été Mon sort.... Mais comme en tant que « Dieu » Je ne pouvais pas souffrir, J’ai fait Mon séjour dans une forme humaine Qui était apte à souffrir et Qui avait la volonté de souffrir pour Son prochain afin de suffire à Mon équité, afin de dégager pour ses frères déchus la voie qui mène à Moi. Mais c’était Son libre arbitre…. Il ne fut pas poussé par la Déité Qui était en Lui au sacrifice qu’Il voulait donc Me faire...., bien que l’amour … Que J’étais Moi-même.... fut le motif qui Lui fit mettre en œuvre cette volonté…. Mais Moi-même Je ne force en aucune manière la volonté d’un homme et Mon amour ne la force pas non plus. Cependant, celui qui a l’amour ne peut pas l’empêcher de rayonner. Aussi l’homme Jésus irradiait-Il l’amour et Il ne voulait qu’en rendre heureux l’humanité. Donc, Il ne voulait toujours que ce qui procure la béatitude aux hommes. La volonté de l’homme Jésus était libre.... Mais Il S’était complètement soumis à Moi et à Ma volonté. Par conséquent, Sa volonté ne pouvait pas être autre que la Mienne. Car l’amour en Lui était si fort qu’il s’était réuni avec l’Amour Eternel Que J’étais Moi-même.... Donc, J’étais en Lui Moi-même, et J’ai achevé Moi-même en Lui l’œuvre de rédemption....

Pourtant il fallait que ce soit l’homme Jésus Lui-même Qui prenne l’ultime décision en s’engageant dans la démarche la plus pénible.... le chemin à la croix. Et quand bien même J’étais en Lui en tant que l’Amour Eternel, Mon Esprit Dieu se retirait, c'est-à-dire que l’Amour.... l’Esprit.... ne le poussait plus à Ses actes ; Il se tint coi et en apparence, laissait l’homme Jésus seul dans Sa lutte.... Et le plus difficile a été que l’homme Jésus se sente seul dans Sa détresse et que pourtant Il ait parcouru Son chemin jusqu’au bout.... Il n’était point seul, car éternellement, Je n’aurais plus pu Me séparer de Lui Qui était devenu Un avec Moi.... Mais Je ne M’exprimai plus, parce que pour expier le péché originel il fallait un surcroit de souffrances et de tourments humains que l’homme Jésus s’est empressé de prendre sur Lui, et c’est pourquoi le sacrifice expiatoire a été l’œuvre d’amour la plus miséricordieuse qui ait jamais été accomplie sur la terre. Et ces tourments ont duré jusqu’à Sa mort à la croix et Le firent s’exclamer : « Mon Dieu, Mon Dieu, pourquoi M’as-tu abandonné ? » J’étais en Lui, mais Je ne M’exprimais pas, car ce n’était plus que le corps qui souffrait, jusqu’à ce que Son âme Me reconnut de nouveau et qu’Il s’exclama : « Tout est accompli…. » et « Père, Je remets Mon esprit entre Tes mains. »

Le corps a souffert jusqu’à la fin, et pendant ces heures, Je devais Me retirer, sinon Son âme déjà spiritualisée aurait rendu le corps insensible à la douleur, parce que l’esprit venant de Moi ne peut souffrir. Et l’homme Jésus avait déjà atteint la spiritualisation de l’âme et du corps par Sa conduite sur la terre…. Cependant, le but final de Son cheminement sur la terre était l’annulation de la dette du péché qui n’était possible que par une quantité extrême de souffrances et de douleurs.... C’est donc pourquoi la « divinité » se retirait et laissait l’« homme » Jésus à Ses tourmenteurs qui en effet exécutaient l’œuvre la plus infâme par ordre de Mon adversaire, parce que c’était la volonté de Jésus Lui-même.... Car Son âme s’était offerte d’elle-même de descendre à la terre afin d’offrir le sacrifice expiatoire pour Ses frères déchus ; elle s’était offerte de revêtir la chair afin de prendre sur elle qui était juste ces immenses souffrances et tourments, parce que seulement un homme était apte à souffrir. Et Moi J’acceptais le sacrifice puisqu’il était offert par « l’amour ».... à qui il ne faut jamais faire obstacle. Et « l’amour » est resté en Lui jusqu’à Sa mort, même s’Il ne faisait plus agir Sa force.... Par conséquent, il fallait que Moi-même J’eusse été en Lui aussi, même si Je Me tenais coi maintenant pour que l’œuvre de rédemption pût trouver son couronnement : qu’un homme se laisse crucifier pour Son prochain.... en vérité, Il fit un sacrifice que J’acceptai en tant qu’œuvre d’expiation pour la dette du péché de l’humanité entière.... Aucune « force divine » ne Lui a allégé l’immolation parce que même l’« Amour » se tenait coi, même s’Il avait totalement pris possession de l’homme Jésus....

En effet, c’est un autre mystère que vous autres hommes ne pouvez pas encore saisir.... C’était la douleur la plus profonde que l’homme Jésus devait éprouver à la fin : se sentir seul et délaissé. Et c’est précisément ce chagrin-là qui a annulé la culpabilité dont chaque être s’était chargé en Me quittant.... Moi, Qui vouais à eux tous tout Mon amour qu’ils refusèrent. Aussi fallait-il que l’homme Jésus passe par cet immense chagrin, d’où Ses paroles : « Mon Dieu, Mon Dieu, pourquoi M’as-Tu abandonné.... » Mais tant que vous vivez sur terre, vous autres hommes ne mesurerez jamais la grandeur de l’œuvre de rédemption. Mais un jour, vos yeux se dessilleront et vous Me louerez et Me glorifierez sans cesse.... Car cette œuvre de rédemption vous visait tous, vous avez tous le droit de bénéficier des grâces de l’œuvre de rédemption, et la voie vers Moi a été débarrassée pour vous tous....

Amen