• Înapoi

Ultimele cuvinte ale lui Iisus pe cruce....

Vă voi distribui întotdeauna ceea ce vă doriți. Trebuie doar să acordați atenție vocii din voi și ea vă va instrui în conformitate cu adevărul, pentru că vreau să cunoașteți adevărul și să dobândiți o imagine clară: Răstignirea Mea v-a adus răscumpărarea pentru voi, oamenii, v-a răscumpărat vina trecută a păcatului.... În calitate de om Iisus am luat asupra Mea cele mai mari chinuri, și moartea cea mai aspră a fost soarta Mea.... Dar, întrucât nu puteam suferi ca "Dumnezeu", M-am sălășluit într-un înveliș uman care era capabil să sufere și care, de asemenea, a adunat voința de a suferi pentru semenii Săi, pentru a-Mi satisface dreptatea, pentru a deschide calea fraților Săi căzuți să vină la Mine. Dar aceasta a fost voința Sa liberă.... El nu a fost împins de Divinitatea, Care era în El, la sacrificiul Său, pe care a vrut astfel să Mi-l aducă Mie.... deși dragostea.... Pe care Eu Însumi o aveam.... a fost motivul pentru care El a adunat această voință.... Cu toate acestea, Eu Însumi nu exercit nicio constrângere asupra voinței unei persoane și nici dragostea Mea nu constrânge. Dar oricine are iubire nu se poate abține să nu o lase să radieze. Și astfel, și omul Iisus radia iubire și nu dorea decât să facă fericită omenirea cu ea. Astfel, El a dorit întotdeauna doar ceea ce îi ajuta pe semenii Săi, să ajungă la fericire. Voința omului Iisus a fost liberă.... Cu toate acestea, El s-a subordonat complet Mie și voinței Mele. Și astfel, voința Lui nu putea fi dirijată altfel decât a Mea. Căci iubirea din El era atât de puternică încât se unise cu Iubirea Eternă, care Eu Însumi eram.... Astfel, Eu Însumi eram în El și Eu Însumi am săvârșit lucrarea de mântuire în El.... Și totuși, omul Iisus a trebuit să ia El Însuși decizia finală atunci când a luat cea mai dificilă cale.... calea spre cruce. Și, deși Eu eram în El ca Iubire Eternă, Spiritul Meu Dumnezeiesc s-a retras, adică Iubirea.... Spiritul.... nu L-a mai îndemnat la activitatea Sa; a rămas tăcut și, aparent, l-a lăsat pe omul Iisus singur în lupta Sa.... Și acesta a fost lucrul cel mai dificil, că omul Iisus s-a simțit singur în adversitatea Sa și totuși a mers pe cale până la sfârșit.... El nu era singur, căci în veșnicie nu M-aș mai fi putut despărți de El, Care devenise una cu Mine.... Dar nu M-am mai exprimat pentru că pentru ispășirea păcatului primordial a fost nevoie de o abundență de suferință și chinuri umane, pe care omul Iisus le-a luat de bunăvoie asupra Sa, și de aceea jertfa de ispășire a fost o lucrare a celei mai milostive iubiri împlinite vreodată pe Pământ. Iar acest chin a durat până la moartea Sa pe cruce și L-a făcut să exclame cuvintele: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Eram în El, dar nu M-am exprimat, totuși doar trupul a suferit până când sufletul Lui M-a recunoscut când a strigat: "S-a isprăvit...." și "Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul Meu....". Trupul a suferit până la sfârșit, iar Eu a trebuit să Mă retrag în acele ore, altfel sufletul Său deja spiritualizat ar fi făcut și trupul insensibil la durere, pentru că spiritul din Mine nu poate suferi. Iar omul Iisus realizase deja spiritualizarea sufletului și a trupului prin modul Său de viață pe Pământ.... Dar scopul și ținta vieții Sale pământești a fost răscumpărarea vinovăției păcatului, ceea ce a fost posibil doar printr-o cantitate excesivă de suferință și durere.... Prin urmare, "Divinitatea" a făcut un pas înapoi și l-a lăsat pe "ființa umană" Iisus în mâinile torționarilor Săi, care au desfășurat cu adevărat cea mai rușinoasă lucrare în numele adversarului Meu, pentru că Iisus Însuși a dorit acest lucru.... (5.12.1960) Pentru că sufletul Său se oferise să coboare pe Pământ pentru a oferi jertfa de ispășire pentru frații Săi căzuți; se oferise să se întrupeze pentru a lua asupra sa aceeași imensă suferință și chinuri, pentru că numai o ființă umană era capabilă să sufere. Și am acceptat jertfa, pentru că aducea "iubire".... Care nu trebuie negată niciodată. Și "iubirea" a rămas în El până la moartea Sa, chiar dacă nu și-a mai permis ca puterea sa să aibă efect.... Astfel, și Eu Însumi trebuie să fi fost în El, chiar dacă acum am tăcut, pentru ca lucrarea de răscumpărare să cunoască încununarea gloriei sale: Faptul că o ființă umană s-a lăsat răstignită pentru semenii Săi.... că a făcut cu adevărat o jertfă pe care am acceptat-o ca pe o lucrare de ispășire pentru vina păcatului întregii umanități.... Nici o "putere divină" nu i-a ușurat sacrificiul, pentru că și "dragostea" a rămas tăcută, deși a pus stăpânire deplină pe omul Iisus.... Și acesta este de asemenea un mister pe care voi, oamenii, încă nu-l puteți înțelege.... Aceasta a fost cea mai profundă suferință prin care a trebuit să treacă omul Iisus: Să se simtă singur și abandonat. Și tocmai această suferință a fost cea care a răscumpărat vina pe care fiecare ființă a avut-o atunci când M-a părăsit pe Mine, Care le-am dăruit toată iubirea Mea pe care au respins-o. Omul Iisus a trebuit să treacă prin această imensă suferință și de aceea cuvintele Sale: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit”. Dar voi, oamenii, nu veți putea niciodată să măsurați măreția operei de răscumpărare, atâta timp cât veți rămâne pe Pământ. Dar într-o zi va cădea de pe ochii voștri ca un solz, iar voi Mă veți lăuda și Mă veți slăvi fără încetare.... Căci această lucrare de răscumpărare a fost destinată tuturor, tuturor vi s-a permis să participați la harurile lucrării de răscumpărare, iar prin lucrarea de răscumpărare calea spre Mine a devenit liberă pentru voi toți....

Amin

Las últimas Palabras de Jesús en la cruz

Yo siempre quiero facilitaros lo que vosotros pidáis .... Para eso sólo debéis escuchar a vuestra Voz interior y esta os enseñará conforme la Verdad; porque Yo quiero que vosotros os halléis en la Verdad y que obtengáis una idea clara: A vosotros los seres humanos mi Muerte en la cruz os ha traído la Redención, borrando vuestra antigua culpa del pecado original. Yo como Hombre Jesús me he cargado con los mayores tormentos, y mi destino fue el padecer la muerte más amarga .... Pero como Yo, siendo Dios, no podía sufrir, tomé morada en una envoltura humana que, por supuesto, podía sufrir, y que también reunió la voluntad de sufrir por los semejantes del Hombre Jesús - para satisfacer mi Justicia, y así abrir a sus hermanos caídos el camino hacia Mí.

Sin embargo, Jesús actuó libremente. Él no fue obligado por la Divinidad que se hallaba en Él que realizase el Sacrificio que me quería ofrendar de esta manera, aunque el Amor –que era Yo mismo– fue el motivo por el cual Él había reunido esta Voluntad. Pero Yo mismo nunca ejerzo presión sobre la voluntad de un ser humano y tampoco mi Amor obliga. Pero aquel que tiene el Amor no puede menos de hacer que irradie .... Y así también el Hombre Jesús irradiaba el Amor, pues con esto Él quería deleitar la humanidad. De este modo Él siempre sólo quería lo que a los semejantes hacía inmensamente felices .... La Voluntad del Hombre Jesús era libre. Sin embargo, Él se había subordinado completamente a Mí y a mi Voluntad. Así resultó que su Voluntad no podía ser diferentemente orientada que la Mía.

El Amor en Él era tan fuerte que se había unido con el Amor eterno, El que era Yo mismo .... De modo que Yo mismo estaba en Él, y Yo mismo en Él llevé a cabo la Obra de Redención. A pesar de todo esto, el Hombre Jesús tuvo que tomar la última decisión Él mismo, cuando dio el paso más conflictivo: el camino hacia la cruz .... Y a pesar de que Yo, el Amor eterno, me haya hallado en Él, mi Espíritu divino se retiró; es decir, el Amor eterno ya no Le empujaba a actuar, pues se mantuvo quieto, y aparentemente dejó al Hombre Jesús solo en su Agonía. De modo que para el Hombre Jesús lo más conflictivo de todo fue que en sus apuros se sentía totalmente solo .... y aun así recorrió el camino hasta el final .... Pues Él no estaba solo, porque Yo nunca ya habría podido separarme de El que se había hecho Uno conmigo. Pero Yo ya no me manifestaba, porque para la expiación del pecado original hacía falta un exceso de dolores y sufrimientos humanos con los que el Hombre Jesús se cargó voluntariamente, por lo que el Sacrificio de Expiación fue la Obra de Amor más misericordiosa que ha sido realizada en la Tierra.

Estos sufrimientos duraron hasta su Muerte en la cruz y le hicieron exclamar las palabras: “¡Dios Mío, Dios Mío!, ¿por qué me has abandonado?”. Yo estaba en Él, pero no me manifesté. Era únicamente el cuerpo que todavía sufría hasta que su Alma volvió a reconocerme, cuando Él exclamó: “¡Todo está consumado!”, y “Padre, ¡encomiendo mi Espíritu a tus Manos!”. El cuerpo sufrió hasta el final, y durante aquellas horas Yo tuve que retirarme, porque de lo contrario su Alma ya espiritualizada habría hecho que también el cuerpo se habría quedado insensible al dolor, porque el Espíritu de Mí no puede sufrir .... Y el Hombre Jesús ya había alcanzado la espiritualización del Alma y del Cuerpo, debido a su conducta en la Tierra. Pero el motivo y la meta de su recorrido terrenal fue la Redención de la culpa del pecado, lo que sólo era posible mediante enormes sufrimientos y dolores. Por eso la Divinidad se retiró y entregó al Hombre Jesús a sus verdugos, los que realmente cumplieron con la obra más infame por cuenta de mi enemigo, porque Jesús mismo así lo quiso ....

Porque su Alma ella misma se había ofrecido para bajar a la Tierra para consumar la Expiación del pecado por sus hermanos caídos; pues se había ofrecido a vestirse con la carne para cargarse precisamente con aquellos inmensos dolores y sufrimientos, porque solamente el ser humano era capaz de sufrir. Y Yo acepté este Sacrificio, dado que aportó el Amor al que nunca debe ser rechazado un Acto. Y el Amor permaneció en Él hasta que Él murió, aunque ya no permitió que su Fuerza siguiera surtiendo efecto.

De modo que también Yo mismo tengo que haber estado en Él, a pesar de que Yo me haya mantenido inactivo para que la Obra de Redención podía culminar: que un Ser humano se dejara crucificar por el bien de sus prójimos .... que Él hizo un Sacrificio real que Yo acepté como Expiación del pecado de la humanidad entera. Ninguna Fuerza divina le había facilitado el Sacrificio, porque incluso el Amor mismo permaneció inactivo, a pesar de que había tomado posesión total del Hombre Jesús. He aquí hay otro misterio que vosotros los seres humanos aún no podéis comprender ....

Fue el mayor Sufrimiento que el Hombre Jesús tuvo que soportar: sentirse solo y abandonado .... Pero precisamente este Sufrimiento expió la culpa con la que cada ser se había cargado cuando me abandonó - siendo Yo El que les había regalado todo mi Amor que ellos rechazaron. El Hombre Jesús tuvo que pasar por este inmenso Sufrimiento, por lo que exclamó: “¡Dios Mío, Dios Mío!, ¿por qué me has abandonado?”.

Mientras vosotros permanezcáis en la Tierra nunca podréis evaluar la dimensión de la Obra de Redención. Pero vendrá el día en que se os abrirán los ojos, y me elogiaréis y alabéis sin cesar. Porque esta Obra de Redención estaba destinada a todos vosotros, de modo que todos podéis participar en las Bendiciones de la Obra de Redención, la que os abrió el camino para volver a Mí.

Amén