• Înapoi

Conștiința Eu-lui Spiritului Primordial....

Fiecare spirit primordial redevine conștient de Eu-l său atunci când pășește pe Pământ ca ființă umană și se recunoaște pe sine ca ființă umană. Atunci se adună din nou în el toate particulele de suflet care au fost dizolvate cândva în scopul procesului de întoarcere în creație, și atunci ființa poate dobândi și gradul de maturitate pe care îl avea la început ca spirit creat, la care renunțase și pe care acum trebuie să-l atingă din nou pentru a putea intra în împărăția spirituală ca spirit de lumină. Și astfel, fiecare ființă umană este un spirit primordial întrupat, o ființă căzută cândva, un produs al creației iubirii Mele infinite, care s-a îndepărtat de Mine doar de bunăvoie, dar care, de asemenea, trebuie să se întoarcă din nou la Mine de bunăvoie. Dar ființa umană nu posedă această cunoaștere a ceea ce a fost, a ceea ce este și va deveni din nou.... De asemenea, are nevoie mai întâi de o anumită stare de maturitate pentru ca această cunoaștere să îi poată fi transmisă și să îi fie de asemenea inteligibilă. Cu siguranță, el se recunoaște curând ca ființă umană, dar nu ca ființă spirituală care trebuie să-și împlinească destinul, și pentru că se recunoaște doar ca ființă umană care se mișcă în lumea pământească, gândurile sale sunt de asemenea mai mult orientate spre lume. Iar acest lucru este mai ales un obstacol pentru cunoașterea spirituală, pe care o va avea doar atunci când se va îndepărta deja de lume spre împărăția spirituală. Atunci este posibil să i se furnizeze cunoștințe despre destinul său real, iar atunci el îl poate accepta în mod liber și se poate adapta, ceea ce va duce cu siguranță la maturizarea sa spirituală. Dar odată ce a acceptat-o, atunci îl face fericit și gândul și certitudinea de a aparține spiritelor primordiale, pe care le-am scos la lumină ca ființe și care se întorc la Mine ca copii, aflându-se astfel aproape de desăvârșirea lor ca ființe umane. Iar voința ființei umane trebuie doar să fie bună, pentru că atunci ea se va îndrepta spre Mine, ființa umană tânjește după Dumnezeul și Creatorul său, iar această voință este deja decizia corectă, este depășirea testului voinței care este stabilit pentru spiritul primordial ca ființă umană pe Pământ. Existența pe acest Pământ nu este de lungă durată, dar poate fi suficient ca ființa umană să se spiritualizeze complet, să atingă un grad care să-i aducă calitatea de copil al lui Dumnezeu, adică să pună spiritul primordial din nou în starea de perfecțiune, pe care el însuși a adus-o la cel mai înalt grad prin voința sa liberă și poate locui acum în imediata apropiere a Mea, unde îi este asigurată radiația directă a iubirii Mele...deși, de asemenea, orice alt spirit primordial va fi întotdeauna capabil să se înalțe tot mai sus, așa că i se va permite să intre în împărăția luminii o singură dată, ceea ce presupune tocmai acea decizie corectă a voinței pe Pământ. Și orice spirit primordial este fericit atunci când devine conștient de drumul infinit de lung pe care l-a parcurs pentru a ajunge la cea mai mare abundență de lumină, pentru a fi nemărginit de fericit.... Și el Îmi va cânta laude și mulțumiri și Mă va lăuda pentru eternitate, va fi și va rămâne copilul Meu care nu Mă va părăsi niciodată, care va crea și va lucra conform voinței Mele pentru propria sa fericire....

Amin

Ichbewußtsein des Urgeistes....

Jeder Urgeist wird sich seines Ichs wieder bewußt, wenn er als Mensch über die Erde wandelt und sich selbst als Mensch erkennt. Dann sind wieder alle Seelenpartikelchen in ihm versammelt, die einstmals aufgelöst waren zum Zwecke des Rückführungsganges in der Schöpfung, und dann ist das Wesen auch fähig, sich den Reifegrad zu erwerben, den es uranfänglich als erschaffener Geist besaß, den es dahingegeben hatte und nun wieder erlangen muß, um als Lichtgeist eingehen zu können in das geistige Reich. Und so ist also ein jeder Mensch ein verkörperter Urgeist, ein einst gefallenes Wesen, ein Erschaffungsprodukt Meiner unendlichen Liebe, das nur sich selbst im freien Willen von Mir entfernte und aber auch im freien Willen wieder zu Mir zurückkehren muß. Der Mensch besitzt aber dieses Wissen nicht, was er war, was er ist und wieder werden soll.... Er braucht auch erst einen gewissen Reifezustand, bevor ihm dieses Wissen zugeführt werden kann und es ihm auch verständlich ist. Er erkennt sich wohl bald als Mensch, aber nicht als ein Geistwesen, das seine Bestimmung erfüllen soll, und weil er sich nur als Mensch erkennt, der sich in der irdischen Welt bewegt, sind auch seine Gedanken mehr weltlich gerichtet. Und das ist zumeist ein Hindernis für das geistige Erkennen, das er erst dann haben wird, wenn er sich schon von der Welt abwendet, dem geistigen Reich zu. Dann ist es möglich, ihm das Wissen über seine eigentliche Bestimmung zuzuführen, und dann kann er es im freien Willen annehmen und sich einstellen, was sein geistiges Ausreifen mit Sicherheit nach sich ziehen wird. Hat er es aber einmal angenommen, dann beglückt ihn auch der Gedanke und die Gewißheit, zu den Urgeistern zu gehören, die Ich als Geschöpfe hinausstellte und die als Kinder zu Mir zurückkehren und als Mensch also kurz vor ihrer Vollendung stehen. Und es braucht nur der Wille des Menschen gut zu sein, denn dann richtet sich dieser von selbst zu Mir, es verlangt der Mensch nach seinem Gott und Schöpfer, und dieser Wille schon ist rechte Entscheidung, es ist das Bestehen der Willensprobe, die dem Urgeist als Mensch auf Erden gestellt ist. Das Dasein auf dieser Erde ist nicht von langer Dauer, es kann aber vollauf genügen, daß sich der Mensch völlig vergeistigt, daß er einen Grad erreicht, der ihm die Kindschaft Gottes einträgt, d.h. den Urgeist wieder in den Zustand der Vollkommenheit versetzt, den er selbst durch seinen freien Willen zum höchsten Grad gebracht hat und in Meiner allernächsten Nähe nun weilen kann, wo ihm die direkte Liebedurchstrahlung von Mir gesichert ist.... wenngleich auch jeder andere Urgeist immer höher wird steigen können, so er nur einmal das Lichtreich betreten durfte, was ebenjenen rechten Willensentscheid auf Erden voraussetzt. Und überselig ist jeder Urgeist, wenn es ihm zum Bewußtsein kommt, welchen endlos langen Gang er zurückgelegt hat, um zur höchsten Lichtfülle zu gelangen, um unermeßlich selig zu sein.... Und er wird Mir Lob und Dank singen und Mich preisen bis in alle Ewigkeit, er wird Mein Kind sein und bleiben, das niemals mehr von Mir geht, das schaffen und wirken wird nach Meinem Willen zur eigenen Seligkeit....

Amen