• Înapoi

Calea spre cruce....

Voi, oamenii, trebuie să priviți spre cruce pentru a merge pe cale pe Pământ în mod corespunzător, pentru a fi mereu ghidați corect de Cel care Și-a vărsat sângele pe cruce pentru păcatele voastre. Iisus Hristos Însuși vă face semn de la cruce, căci numai la crucea Sa poate fi purtată povara păcatului, dacă El o va fi răscumpărat și pentru voi prin moartea Sa. Numai la crucea Sa puteți fi eliberați de povara păcatului.... ceea ce înseamnă că trebuie să recunoașteți actul de Mântuire și, prin urmare, și pe Răscumpărătorul divin Însuși, în Care iubirea lui Dumnezeu a săvârșit actul de milă de a muri pentru oameni și de a răscumpăra păcatul primordial. Nu se poate elibera de această vină nici o ființă umană care nu vrea să știe despre Iisus Hristos, care nu acceptă întruparea lui Dumnezeu în Iisus, care, prin urmare, nu-L recunoaște pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii. Ființa umană trebuie să știe și să creadă că o ființă umană s-a lăsat bătută în cuie pe cruce pentru semenii săi din dragoste imensă și că în această ființă umană Iisus a întruchipat Iubirea eternă însăși.... această iubire a murit, prin urmare, pentru oameni, iar această iubire era Dumnezeu Însuși. Iubirea veșnică.... Dumnezeu Însuși.... a coborât pe Pământ, a locuit în ființa umană Iisus, care era locuit de un suflet de lumină, iar "ființa umană" Iisus a parcurs apoi un drum de suferință de o amărăciune de nedescris, care s-a încheiat cu moartea Sa agonizantă pe cruce. Atâta timp cât voi, oamenii, nu vă puteți explica întruparea lui Dumnezeu, nu veți putea crede în Iisus Hristos și în actul Său de mântuire. Dar trebuie să aveți și dragoste în voi înșivă pentru a putea crede în astfel de cunoștințe care corespund adevărului. Iar trăirea acestei iubiri a fost conținutul învățăturii pe care omul Iisus a predicat-o pe Pământ. Iubirea Sa extrem de mare a vrut să sufere și să moară pentru voi, oamenii, pentru a vă răscumpăra; Dar și voi ar trebui să mărturisiți viața Sa de iubire, ar trebui să-L urmați, ar trebui să vă străduiți la fel de mult să trăiți o viață de iubire pentru a putea lua parte la actul mântuirii, pentru că numai printr-o viață de iubire în voi, cunoașterea actului de milostenie va deveni o "certitudine vie" că veți fi răscumpărați, dacă vreți acest lucru voi înșivă și vă dedicați Răscumpărătorului divin Iisus Hristos, luând astfel calea spre crucea Sa. Credința în El vă va împinge și pe voi spre El, Îl veți recunoaște pe Dumnezeu Însuși în El și Îl veți invoca pentru mila și iertarea vinovăției voastre, veți apela la El pentru harul pe care El l-a dobândit pentru voi prin moartea Sa pe cruce.... Veți ști că nu mai sunteți la mila vrăjmașului fără mântuire, ci că Unul singur poate și vă va elibera de el, dacă vă încredințați acestuia. Dar oricine trece pe lângă cruce, care nu crede în El și nici nu stabilește o legătură interioară cu El, este tot atât de departe de Dumnezeu ca atunci când a căzut în abis, chiar dacă a ajuns la gradul de dezvoltare ca ființă umană.... ci doar decizia liberă pentru Iisus Hristos este testul de voință pe care trebuie să îl treacă ca ființă umană. Iar dacă nu are nici un fel de legătură cu Iisus Hristos, înseamnă că încă nu i-a fost luat păcatul primordial, care l-a îndepărtat de Dumnezeul și Creatorul său, Care vrea să fie identificat și recunoscut ca Tată în Iisus Hristos. Dacă nu și-a întors încă privirea spre cruce, pentru el crucea nu este un semn de întoarcere la Dumnezeu, nu crede în lucrarea de Mântuire și păcatul primordial îl apasă încă în așa măsură încât este complet întunecat la nivel spiritual și nu poate recunoaște nimic, deoarece îi lipsește voința de a face acest lucru. Dar, la fel ca orice altă ființă umană, el are posibilitatea de a se gândi la ființa umană care s-a lăsat răstignită pentru semenii săi, deoarece cunoașterea despre aceasta este dată fiecărei ființe umane, dar ființa umană trebuie să ia și ea însăși poziție față de această cunoaștere. Iar atitudinea sa decide acum dacă va părăsi Pământul răscumpărată sau dacă va rămâne legată pentru veșnicii atunci când va trebui să părăsească odată acest Pământ. Dar până la moartea sa are timp pentru răscumpărarea sa, adică pentru atitudinea corectă față de Iisus Hristos și față de lucrarea Sa de răscumpărare. Și până la moarte crucea îi va fi vizibilă, din nou și din nou va intra în câmpul său vizual, din nou și din nou o va împinge în interior spre cruce, dacă nu se apără și fuge de cruce. Căci Cel care a murit pe cruce îi atrage în mod constant pe oameni să vină la El la crucea Sa și să se descarce acolo de povara păcatului, pentru a-și putea continua drumul liberi și răscumpărați și pentru a intra în cele din urmă în împărăția luminii prin poartă, atunci când a venit pentru ei ceasul morții. Atunci ființa umană se va ridica la viață, sufletul său se va ridica la viață, nu va gusta moartea, pentru că a fost răscumpărat de păcat și de moarte, de durere și suferință, a fost eliberat de vina sa și acum se întoarce în casa Tatălui său pentru veșnicie, pentru că a învins moartea.... la fel ca și cel care a fost odată vinovat de căderea ei în adânc....

Amin

O caminho sob a cruz....

Vocês, humanos, devem olhar para a cruz a fim de percorrer o caminho na terra de acordo, a fim de serem sempre guiados corretamente por Aquele que derramou Seu sangue na cruz por seus pecados. O próprio Jesus Cristo vos acena da cruz, pois só sob a Sua cruz pode ser suportado o fardo do pecado, mesmo que Ele o devesse ter redimido por vós através da Sua morte. Somente sob a Sua cruz você pode libertar o seu fardo de pecado.... o que significa que você tem que reconhecer o ato de Salvação e assim também o próprio divino Redentor, em Quem o amor de Deus realizou o ato de misericórdia para morrer pelas pessoas e redimir o pecado original. Nenhum ser humano pode libertar-se desta culpa quem não quer saber de Jesus Cristo, quem não aceita a encarnação de Deus em Jesus, quem, portanto, não reconhece Jesus Cristo como Filho de Deus e Redentor do mundo. O ser humano deve saber e acreditar que um ser humano se permitiu ser pregado na cruz pelos seus semelhantes por imenso amor e que neste ser humano Jesus encarnou o próprioAmor Eterno....que o amor, portanto, morreu pelas pessoas, e este amor foi o próprio Deus. The Eternal Love.... O Próprio Deus.... Desceu à terra, tomou morada no ser humano Jesus, que era habitado por uma alma de luz, e o "ser humano" Jesus percorreu então um caminho de sofrimento indizível que terminou com a sua morte agonizante na cruz. Enquanto vocês humanos não conseguirem explicar a encarnação de Deus para si mesmos, não poderão acreditar em Jesus Cristo e no Seu ato de Salvação. Mas vocês também devem ter amor dentro de si mesmos para poderem acreditar em tal conhecimento que corresponde à verdade. E viver esse amor foi o conteúdo do ensinamento que o homem Jesus pregou na Terra. Seu maior que grande amor queria sofrer e morrer por vocês, humanos, para resgatá-los; Mas também vós tivestes de professar a Sua vida de amor, de O seguir, de fazer um esforço para viver uma vida de amor a fim de poder participar do acto de Salvação, porque só através de uma vida de amor em vós é que o conhecimento do acto de misericórdia se tornará uma "certeza viva" de que sois redimidos se o quiserdes e vos dedicardes ao divino Redentor Jesus Cristo, tomando assim o caminho sob a Sua cruz. A fé Nele também vos conduzirá até Ele, reconhecereis o próprio Deus Nele e invocareis a Sua misericórdia e perdão da vossa culpa, apelareis para Ele pela graça que Ele adquiriu para vós através da Sua morte na cruz.... Sabereis que já não estais à mercê do inimigo sem salvação, mas que Alguém pode e vos libertará dele, se vos confiardes a este. Mas quem passa pela cruz, quem não acredita nEle e também não estabelece um laço interior com Ele, ainda está tão longe de Deus como quando caiu no abismo, mesmo que tenha atingido o grau de desenvolvimento como ser humano.... mas só a decisão livre para Jesus Cristo é a prova de vontade que ele tem que passar como ser humano. E se ele não tem nenhum vínculo com Jesus Cristo, seu pecado original ainda não lhe foi tirado, o que o afastou muito do seu Deus e Criador, que quer ser reconhecido e reconhecido como Pai em Jesus Cristo. Ele ainda não voltou o olhar para a cruz, para ele a cruz não é sinal de retorno a Deus; ele não acredita na obra da Salvação e o pecado original ainda o sobrecarrega a tal ponto que ele é completamente escuro de espírito e não pode reconhecer nada, porque falta a sua vontade de fazê-lo. Mas como qualquer outro ser humano ele tem a oportunidade de pensar no ser humano que se permitiu ser crucificado pelos seus semelhantes, pois o conhecimento sobre isso é dado a cada ser humano, mas o próprio ser humano também deve tomar uma posição sobre esse conhecimento. E sua atitude agora decide se ele deixará a Terra redimida ou se permanecerá preso por eternidades quando uma vez tiver que deixar esta Terra. Mas até a sua morte ele tem tempo para a sua redenção, ou seja, para a atitude certa para com Jesus Cristo e a Sua obra de redenção. E até a morte a cruz será visível para ele, uma e outra vez entrará no seu campo de visão, uma e outra vez o conduzirá interiormente para a cruz, se ele não se defender e fugir da cruz. Pois Aquele que morreu na cruz incita constantemente as pessoas a virem até Ele sob a Sua cruz e descarregarem ali a carga do pecado para poderem continuar o seu caminho como livres e redimidos e finalmente entrar no reino da luz pela porta, quando a hora da morte chegar para eles. Então o ser humano ressuscitará, a sua alma ressuscitará, não provará a morte, pois foi redimido do pecado e da morte, da dor e do sofrimento, libertou-se da sua culpa e agora regressa à casa do seu Pai para a eternidade, pois venceu a morte.... assim também aquilo que em tempos foi a causa da sua queda no deep...._>Amém