• Înapoi

Lucrarea sufletului: Transformarea iubirii de sine în iubire de aproapele....

Nimic nu vă poate scuti de a face munca sufletească asupra voastră dacă doriți să dobândiți viața veșnică. Transformarea ființei voastre este o lucrare a liberului arbitru. Este transformarea iubirii de sine în iubire dezinteresată față de aproapele, căci numai aceasta din urmă este iubire divină, o iubire așa cum corespunde ființei primordiale a lui Dumnezeu.... o iubire care se desfășoară ca forță și care este principiul ordinii divine. Dar la începutul întrupării sale, ființa umană este plină de iubirea de sine ca moștenire de la cel care este lipsit de orice iubire și căruia îi datorați existența voastră ca ființă umană. Pentru că odată ce ați fost ființe divine pline de lumină și putere, ați ieșit din iubirea lui Dumnezeu și astfel ați fost și voi plini de iubire ca și creații ale Sale. Dar a fost o iubire pură, dezinteresată, divină, care a căutat întotdeauna doar să mulțumească, care s-a împins înapoi spre Iubirea Eternă și a stat în uniune intimă cu ea. Dar această iubire s-a schimbat prin influența celui care s-a îndepărtat de Dumnezeu în mod egoist și care v-a transferat și voința și atitudinea sa. Iar întoarcerea de la Dumnezeu a făcut ca iubirea Lui să întâmpine și ea rezistență, pe care voi ați respins-o și astfel nu a mai putut avea efect asupra voastră, pentru că orice rezistență anulează eficacitatea iubirii. Dar faptul că Dumnezeu nu-și abandonează creațiile Sale, care au apărut din puterea iubirii Sale.... că El caută în mod constant să le recâștige iubirea și că, prin urmare, a găsit o cale de a le permite să se întoarcă din nou la El, se bazează pe iubirea Sa infinită. Totuși, întoarcerea la El nu poate avea loc decât atunci când ființa acceptă din nou puterea Sa de iubire, ceea ce înseamnă că ea renunță la rezistența sa, că se schimbă, că se remodelează în ceea ce a fost la început.... că iubirea greșită, iubirea egoului, se transformă astfel din nou în iubire divină..... Dar această transformare a ființei necesită și o muncă conștientă asupra propriei persoane.... La începutul întrupării sale, omul este preocupat mereu doar de grija de sine și de bunăstarea sa fizică... Se va gândi întotdeauna mai mult la sine decât la aproapele său, se va îngriji mai întâi de trupul său decât să săvârșească fapte de iubire pentru semenii săi, pentru că este încă dominat de iubirea de sine ca urmare a fostei sale apostazii față de Dumnezeu. Dar dacă acum desfășoară o lucrare sufletească conștientă, atunci el va face și un efort pentru a alunga toată iubirea egoistă de la sine și pentru a o înlocui cu iubirea dezinteresată față de aproapele.... Iar aceasta înseamnă o transformare a naturii sale, căci blândețea, smerenia, pacea, dreptatea, mila și răbdarea vor avea întotdeauna un efect benefic asupra semenilor, dar ele presupun și o lăsare la o parte a "eu-lui" și a dorințelor fizice, o luptă împotriva slăbiciunilor și a defectelor.... astfel, iubirea egoistă se va transforma încet-încet în iubire pur altruistă, care vrea întotdeauna să-i facă pe oameni fericiți. Trebuie să împliniți irevocabil această lucrare a sufletului și nimeni nu vă poate lua această lucrare, ea este scopul vieții voastre pământești, este calea sigură de întoarcere la Dumnezeu și la beatitudinea veșnică. Și nu există nimic care să vă elibereze de această muncă conștientă a sufletului vostru, nu există alte mijloace care să vă ofere beatitudine ocolind această muncă asupra voastră. Sunteți cu toții afectați de defecte și slăbiciuni pentru că ați renunțat la perfecțiunea voastră de odinioară prin căderea de la Dumnezeu, prin respingerea iubirii Sale.... Dar puteți atinge din nou perfecțiunea, puteți redeveni plini de lumină și putere, însă mai întâi trebuie să vă aliniați din nou la natura primordială a lui Dumnezeu, altfel fluxul divin de iubire nu poate curge prin voi. Iar acest lucru este posibil și pentru voi, în stadiul uman, dacă aveți voința serioasă de a face acest lucru și, prin urmare, lucrați în mod conștient asupra voastră înșivă. Puterea vine și ea la voi de îndată ce o cereți lui Dumnezeu. Iar ceea ce vi se pare inițial o muncă dificilă va deveni întotdeauna mai ușor pentru voi, pentru că atunci veți simți voi înșivă o fericire necunoscută pe care numai iubirea pură, divină, care se predă pe sine, v-o poate oferi. Dar atâta timp cât omul pune încă pe primul loc propria bunăstare, acest sentiment interior de fericire îi este, de asemenea, străin, chiar dacă trupul său își creează bunăstarea pentru sine.... Dar este vorba despre suflet.... Pentru că acesta este sinele vostru real, care ar trebui să ia calea înapoi spre Dumnezeu dacă vrea să se aștepte la o viață veșnică în fericire și să fie primit din nou de Dumnezeu ca și copil al Său în casa Tatălui....

Amin

Arbeid aan de ziel: verandering van de eigenliefde tot naastenliefde

Niets kan u ervan ontheffen zelf te werken aan uw ziel wanneer u het eeuwige leven wilt verwerven. De omvorming van uw wezen is arbeid van de vrije wil. Het is de omzetting van de eigenliefde in de onbaatzuchtige naastenliefde, want alleen deze laatste is goddelijke liefde. Een liefde die met het oer-wezen van God overeenstemt, een liefde die kracht als uitwerking heeft en die het principe is van de goddelijke orde. De mens is echter bij het begin van zijn belichaming vervuld van eigenliefde, als erfenis van degene die zonder enige liefde is en aan wie u uw bestaan als mens hebt te danken. Want eens was u goddelijke wezens, vervuld van licht en kracht. U was voortgekomen uit de liefde van God en dus ook als Zijn scheppingen vervuld van liefde. Maar het was een zuivere, onzelfzuchtige, goddelijke liefde die steeds alleen gelukkig trachtte te maken, die terugdrong naar de eeuwige liefde en met haar in innige verbinding stond. Maar deze liefde veranderde geheel door de invloed van hem die zich in eigenwaan van God afwendde en die zijn wil en zijn gezindheid ook op u overdroeg. En het zich afkeren van God had tot gevolg dat ook Zijn liefde op weerstand stuitte, dat u haar afwees en ze dus niet meer bij u werkzaam kon worden, omdat elke weerstand de werkzaamheid van de liefde opheft.

Maar dat God Zijn schepselen die uit de kracht van Zijn liefde voortkwamen niet opgeeft, dat Hij onophoudelijk probeert hun liefde weer terug te winnen en dat Hij daarom een weg vond waarover de terugkeer naar Hem weer mogelijk werd gemaakt, is gebaseerd op Zijn eindeloze liefde. Maar de terugkeer naar Hem kan alleen plaatsvinden wanneer het wezen de kracht van Zijn liefde weer aanneemt, wat zoveel betekent als dat het zijn weerstand opgeeft, dat het zich verandert, dat het zich weer omvormt tot dat wat het was in het allereerste begin, dat dus de verkeerde liefde, de eigenliefde, weer geheel verandert in goddelijke liefde. Deze omvorming van het wezen vereist echter ook bewuste arbeid aan zichzelf.

De mens is er bij het begin van zijn belichaming steeds alleen maar op bedacht om voor zichzelf en zijn lichamelijk welzijn te zorgen en hiernaar te streven. Hij zal steeds meer aan zichzelf denken dan aan zijn naasten. Hij zal eerst zijn eigen lichaam verzorgen, alvorens voor de medemens werken van liefde te verrichten, omdat de eigenliefde hem nog beheerst als gevolg van de eertijdse afval van God. Maar verricht hij nu bewust arbeid aan zijn ziel, dan zal hij ook zijn best doen elke eigenliefde uit zichzelf te verdringen en ze te vervangen door onbaatzuchtige naastenliefde. En dat betekent de omvorming van zijn wezen, want zachtmoedigheid, deemoed, vredelievendheid, rechtvaardigheid, barmhartigheid en geduld zullen zich bij de medemens steeds als een weldaad laten voelen, zoals ze echter ook het achterstellen van het ik en van de lichamelijke wensen, een strijden tegen zwakheden en fouten vereisen, dus de eigenliefde langzaam zal veranderen in zuivere, onbaatzuchtige liefde die steeds gelukkig wil maken.

Deze arbeid aan uw ziel zult u onherroepelijk moeten verrichten en deze arbeid kan niemand u uit handen nemen. Ze is het doel van uw leven op aarde. Ze is de zekere weg van de terugkeer naar God en naar de eeuwige gelukzaligheid. En er is niets wat u van dit bewuste werken aan uw ziel ontslaat. Er zijn geen andere middelen die u gelukzaligheid schenken buiten die arbeid aan uzelf om. U bent allen met fouten en zwakheden behept, omdat u de vroegere volmaaktheid hebt opgegeven door de afval van God, door Zijn liefde af te wijzen. Maar u zult weer volmaakt kunnen worden. U zult weer vol van licht en kracht kunnen worden. Maar tevoren zult u zich weer aan het oer-wezen van God moeten aanpassen, daar anders de goddelijke liefdesstroom u niet kan doorstromen. En dit is voor u ook mogelijk in het stadium als mens, wanneer u maar serieus de wil daartoe hebt en dus bewust aan uzelf werkt.

De kracht wordt u ook toegestuurd, zodra u God daarom vraagt. En wat u aanvankelijk als moeilijke arbeid ervaart, zal u steeds gemakkelijker vallen, omdat u zelf dan een ongekend geluk voelt dat alleen de zuivere, goddelijke, zichzelf opofferende liefde bereiden kan. Maar zolang de mens nog zijn eigen welzijn vooropstelt, is hem ook dit innerlijke geluk vreemd, zelfs wanneer zijn lichaam zich welbehagen verschaft. Maar het gaat om de ziel, want deze is uw eigenlijke ik, die de terugweg naar God moet gaan, wil ze een eeuwig leven in gelukzaligheid verwachten en door God als Zijn kind weer worden opgenomen in het vaderhuis.

Amen