• Înapoi

Schimbarea domiciliului sufletului.... Moartea trupului....

Sufletul este sinele vostru real, care este nemuritor, care își schimbă locuința doar la moartea trupului, care și-a încheiat cursul pământesc pentru a continua în altă sferă, dacă nu rămâne în rezistență față de Mine și astfel se scufundă în abis. Prin urmare, acest gând ar trebui să vă bucure că nu trebuie să vă temeți de moarte, că trăiți chiar dacă trebuie să părăsiți Pământul și că această viață este mult mai frumoasă și mai fericită decât poate fi vreodată pentru voi viața pământească ca ființă umană. Ar trebui să așteptați cu nădejde ziua în care învelișul vostru exterior va fi îndepărtat de sinele vostru real, când toate greutățile vor cădea de pe voi și vă veți putea ridica cu ușurință și cu inima ușoară la adevărata voastră casă, care vă oferă cu adevărat glorii de care nici nu aveați idee. Ar trebui să vă bucurați că nu există moarte pentru voi, pentru că sufletul vostru experimentează doar o schimbare de reședință care îl poate face infinit de fericit.... Atunci de ce vă temeți de moarte sau așteptați cu neliniște sfârșitul vieții voastre pământești?. De ce a devenit moartea o groază pentru voi, oamenii, de ce vă provoacă un sentiment de teamă, când în realitate este doar o tranziție într-o altă sferă?. Pentru că în mod inconștient simțiți că nu trăiți corect pe Pământ și pentru că sufletul vostru nu obține lumina care ar îndepărta din el orice teamă.... Pentru că o persoană care împlinește poruncile Mele de iubire, care trăiește astfel pe Pământ conform voinței Mele, nu simte nici o teamă de moarte, ci tânjește să scape de carapacea sa pământească, pentru că tânjește după adevărata sa casă, pentru că iubirea a aprins în el o lumină strălucitoare și, privind înainte, se știe și el aproape de Mine, unde nu mai poate întâlni suferință și durere, nici necaz, unde se simte în siguranță în iubirea Mea.... Și toți oamenii ar putea avea această certitudine fericită că vor schimba o existență nefericită și anevoioasă cu această siguranță atunci când vor muri, dacă vor dori să-și trăiască viața pământească în această direcție.... dacă vor dori să urmeze întotdeauna vocea interioară care îi informează clar despre voința Mea.... dacă vor să intre în relația corectă cu Mine, Dumnezeul și Tatăl lor din veșnicie, cât timp sunt încă pe Pământ. Gândul că totul se termină cu moartea trupului este deja cea mai bună dovadă că modul de viață al ființei umane nu este în concordanță cu voința Mea, căci acest gând este influența spiritului potrivnic care vrea să împiedice oamenii să dobândească cunoașterea corectă și care, prin urmare, sporește constant și dorința de a avea o existență pământească trăită pe deplin, căci acești oameni nu cred în nemurirea eu-lui lor, ci îi impun aceeași limitare ca și cea acordată învelișului exterior.... De aceea, ei încearcă să savureze viața pământească în toate felurile, gândindu-se mereu numai la trupul lor, dar nu și la sufletul care, după moartea trupului, trebuie să accepte o soartă foarte îndoielnică, care nu poate experimenta gloria adevăratei sale case, deoarece, din cauza formării sale inadecvate, nu poate fi admis în acele sfere unde îl așteaptă beatitudini de neuitat. Desigur, este încă posibil să se desprindă din abis și să pătrundă în sferele superioare, dar acest lucru necesită o depășire și un efort mult mai mare decât pe Pământ și nu se poate întâmpla fără ajutor, dar chiar și atunci sufletul trebuie să își adune singur voința, ceea ce este mult mai ușor pe pământ. Eu-l nu poate dispărea, ci își creează propria soartă în fericire sau în chinuri.... și numai atunci când oamenii nu-și vor considera trupul ca fiind "ființa vie", ci vor învăța să recunoască sufletul conceput în corp ca fiind eu-l lor real, numai atunci când vor învăța să creadă în nemurirea sufletului lor, vor trăi mai responsabil pe Pământ și atunci nu se vor mai teme nici de moarte, care afectează doar trupul pământesc, dar nu și sufletul care locuiește în el. Atunci vor trăi după voia Lui și vor tânji după ceasul în care sufletul va putea să se desprindă de învelișul său exterior pentru a intra în împărăția care este adevărata sa casă....

Amin

De ziel wisselt van verblijfplaats - De dood van het lichaam

De ziel is uw eigenlijke ik dat onvergankelijk is en dat alleen van verblijfplaats wisselt bij de dood van het lichaam dat de gang over de aarde beëindigd heeft, om in een andere sfeer weer verder te rijpen - als de ziel niet volhardt in verzet tegen Mij, daar ze anders in de diepte zinkt. Deze gedachte zou u dus moeten verblijden, dat u geen dood te vrezen hebt, dat u voortleeft ofschoon u de aarde verlaten moet, en dat dit leven heel wat mooier en vreugdebrengender is dan het aardse leven voor u ooit kan zijn. U zou vol goede hoop de dag tegemoet moeten zien waarop uw uiterlijk omhulsel van uw eigenlijke ik wordt afgenomen, waarop al het zware van u afvalt en u zich gemakkelijk en onbekommerd kunt bewegen en kunt opgaan in uw ware vaderland, dat u waarlijk heerlijkheden biedt waar u geen voorstelling van hebt. U zou moeten jubelen en juichen dat er voor u geen dood meer is, omdat uw ziel alleen maar een verandering van verblijfplaats ervaart die haar oneindig verblijden kan.

Waarom vreest u dus de dood of ziet u met een gevoel van onbehagen het einde van uw aardse leven tegemoet? Waarom is voor u mensen de dood tot een verschrikking geworden? Waarom roept hij bij u een gevoel van angst op, terwijl hij toch in waarheid slechts een overgang is naar een andere sfeer? Het is omdat u onbewust voelt dat u niet juist leeft op aarde, omdat uw ziel zich niet dat licht verschaft dat elke vrees van haar zou wegnemen. Want een mens die mijn geboden van liefde vervult, die dus naar mijn wil op de aarde leeft, ondervindt geen vrees voor de dood. Hij verlangt ernaar zijn aards omhulsel kwijt te raken, omdat hij een verlangen heeft naar zijn ware vaderland. Want de liefde heeft in hem een helder licht ontstoken en vooruitblikkend weet hij zich al in mijn nabijheid waar hem geen leed en geen pijn, geen droefheid meer overkomen kan, waar hij zich geborgen voelt in mijn liefde. En deze gelukzalige zekerheid zouden alle mensen kunnen hebben, dat zij een moeilijk bestaan vol leed, bij hun sterven verwisselen voor die geborgenheid. Als zij maar met dat doel voor ogen hun aardse leven zouden willen afleggen, als zij steeds de innerlijke stem zouden volgen die hun duidelijk mijn wil te kennen geeft. Als zij al op aarde de juiste verhouding zouden willen aangaan met Mij, hun God en Vader van eeuwigheid. De gedachte dat met de lichamelijke dood alles uit is, is reeds het beste bewijs dat de levenswandel van de mens niet naar mijn wil is. Want deze gedachte is ingegeven door de vijandige geest die de mensen verhinderen wil tot het ware inzicht te komen, en die daarom ook het verlangen naar een bestaan vol van aards genot steeds weer vergroot. Want die mensen geloven niet aan de onvergankelijkheid van hun ik. Zij stellen het dezelfde begrenzing die ook voor het uiterlijk omhulsel bestaat.

Daarom trachten zij van het aardse leven volop te genieten op alle mogelijke manieren, steeds maar denkend aan hun lichaam, maar niet aan hun ziel die dan na de lichamelijke dood een zeer twijfelachtig lot op zich moet nemen en van de heerlijkheden van haar ware vaderland niets kan beleven. Want vanwege haar gebrekkige invulling, kan zij in zulke sferen waar haar onvermoede zaligheden wachten niet opgenomen worden. Wel is het haar ook dan nog mogelijk zich uit de diepte los te maken en in hogere sferen binnen te gaan, maar dat vereist veel meer overwinning en inspanning dan op aarde en kan zonder hulp niet geschieden. Maar ook dan moet de ziel zelf daartoe de wil opbrengen, wat op aarde veel gemakkelijker is. Het ik kan niet vergaan, maar het schept zichzelf het lot in gelukzaligheid of ellende. En pas wanneer de mensen niet hun lichaam als het levende beschouwen maar de in het lichaam uitgestorte ziel als het eigenlijke ik leren zien, zullen zij meer bewust van hun verantwoordelijkheid op aarde leven. En dan zullen zij ook de dood niet meer vrezen, die alleen het aardse lichaam maar niet de in hem wonende ziel betreft. Dan zullen zij naar mijn wil leven en naar het uur verlangen waarin de ziel zich los mag maken van haar uiterlijk omhulsel om het rijk te kunnen binnengaan dat hun ware vaderland is.

Amen