• Înapoi

Sufletul lui Iisus....

Tot ceea ce spiritul vă transmite de la Mine va fi în conformitate cu sensul său.... Oamenii sunt cu siguranță liberi să atribuie în mod arbitrar un sens diferit cuvintelor pe care spiritul Meu vi le transmite, dar atunci spiritul lor nu este iluminat, însă nu se poate pretinde că Eu v-am transmis cunoștințe spirituale contradictorii. Pentru că "spiritul de la Dumnezeu" nu greșește.... Iar acolo unde pare să existe o contradicție, trebuie să se ceară clarificări; Eu Însumi trebuie să fiu abordat pentru ca Eu să pot oferi clarificări:.... Sufletul omului Iisus era de Sus.... Un spirit de lumină a coborât pe Pământ, o Ființă Care a apărut din Mine și a rămas cu Mine în toată libertatea de voință atunci când o mare mulțime de spirite create s-au desprins de Mine și s-au aruncat în abis.... Dar acest spirit de lumină a trebuit să îndeplinească o misiune ca ființă umană, a trebuit să coboare într-o regiune lipsită de lumină, lăsând astfel în urmă pentru moment abundența Sa de lumină, ceea ce nu ar fi avut decât un efect devastator pe Pământ, deoarece oamenii nu erau capabili să accepte o astfel de lumină de Sus, astfel că ar fi pierit în raza ei. O ființă umană trebuia să îndeplinească misiunea.... lucrarea de răscumpărare pentru oameni.... Iar această ființă umană trebuia să se afle în aceeași sferă cu semenii săi, deoarece era necesar să le arate o cale, să le exemplifice o viață pe care ei trebuiau să o urmeze.... În consecință, ființa umană Iisus trebuia să fie exact ca aceia.... Și El a fost așa, chiar dacă sufletul coborâse din împărăția luminii.... Trupul pruncului Iisus conținea un suflet care era la fel de determinat în gândirea, voința și sentimentele sale de forma sa exterioară pământească ca orice altă ființă umană.... Prin urmare, aceleași pasiuni și dorințe trebuiau să se trezească în el prin sfera care îl înconjura, precum și prin învelișul său exterior, căci a merge pe calea pământească "ca ființă umană" însemna, de asemenea, să trebuiască să lupte împotriva acelorași impulsuri din interior și din exterior.... Pentru că era necesar să se lupte pentru spiritualizarea sufletului, pentru a realiza unificarea sufletului cu spiritul său, care este și scopul vieții pământești a fiecărei ființe umane.... Era necesar să se ofere oamenilor dovada că este posibil să se realizeze această spiritualizare pe Pământ.... Și astfel, luptele și zbaterea omului Iisus au fost de același fel.... care necesitau un suflet de același fel.... care, totuși, coborâse din împărăția luminii pentru a putea sluji ca locuință lui Dumnezeu Însuși, Care nu s-ar fi putut manifesta niciodată într-un suflet păcătos.... Căci sufletul lui Iisus era fără de păcat, ceea ce nu înseamnă însă că era complet lipsit de impulsuri și pasiuni, căci oricât de puternice erau slăbiciunile și pasiunile Sale, oricât de puternice erau ispitele care se apropiau de El, El le-a rezistat și a putut face acest lucru pentru că și dragostea Sa era puternică și Îi dădea putere să reziste. Sufletul omului Iisus a lăsat lumina în urmă și a intrat în întuneric.... Și nenumărate ființe legate de Pământ s-au atașat de acest suflet, asuprindu-l astfel în același mod în care orice suflet uman este asuprit de forțele întunecate.... Și cum Iisus a trebuit să parcurgă drumul ca ființă umană, sufletul nu putea nici el să respingă aceste ființe, ci trebuia să încerce să le învingă într-o luptă grea, trebuia să își adune voința proprie pentru a nu ceda în fața lor atunci când era ispitit. Și a putut să-și adune această voință în virtutea iubirii la care nu renunțase, care a fost și a rămas partea ei, pentru că era forța divină cu ajutorul căreia omul Iisus trebuia și putea să-și îndeplinească misiunea.... dar care putea face din orice ființă umană un învingător, dacă ar aprinde și ar hrăni iubirea în sine însuși.... De fiecare dată trebuie subliniat faptul că actul Mântuirii trebuia să fie înfăptuit de o ființă omenească, că, prin urmare, Iisus trebuie privit doar ca o ființă umană pentru prima dată, Care a reușit să se divinizeze pe Pământ.... și că, prin urmare, această ființă umană s-a subordonat complet legii naturii, că a fost creat ca orice altă ființă umană și că sufletul Său nu a fost lăsat să se apere atunci când spiritele necredincioase au pus stăpânire pe el.... Dar El nu a lăsat niciodată aceste spirite să pună stăpânire pe situație, pentru că voința Sa a împiedicat acest lucru și pentru că, de asemenea, a adunat puterea necesară prin iubire. Dar a trebuit să lupte ca orice altă ființă umană, pentru că El trebuia și voia să fie un exemplu pentru ei, voia să le arate calea pe care și ei puteau să o urmeze pentru a se spiritualiza încă de pe Pământ. Pentru că numai de la oameni se putea cere ceea ce era posibil și din punct de vedere uman.... Iar dacă Iisus ar fi avut la dispoziție o forță pe care oamenii le-ar fi fost complet imposibil să o dobândească, atunci El nu ar fi putut spune niciodată: "Urmați-Mă....". Dar acest lucru nu exclude niciodată faptul că sufletul Său venea de Sus, că era un suflet de lumină în care Dumnezeu Însuși și-a făcut locuință și a putut să-și facă locuință pentru că era fără de păcat și pur, pentru că iubirea i-a dat puterea de a rezista tuturor ispitelor....

Amin

A Alma de Jesus....

Tudo o que o espírito lhe transmite de Mim também corresponderá ao seu significado.... As pessoas são certamente livres para arbitrariamente atribuir um significado diferente às palavras que o Meu espírito vos transmite, mas então o seu espírito não é iluminado, mas não se pode afirmar que um conhecimento espiritual contraditório vos foi transmitido por Mim. Pois o 'espírito de Deus' não erra.... E onde parece existir uma contradição, esclarecimento deve ser solicitado; Eu mesmo devo ser abordado para que eu possa prestar esclarecimentos:.... A alma do homem Jesus era de cima.... Um espírito de luz desceu à terra, um Ser que emergiu de Mim e permaneceu comigo em toda a liberdade de vontade quando uma grande hoste de espíritos criados caiu de Mim e mergulhou no abismo.... Mas esse espírito de luz teve de cumprir uma missão como ser humano, teve de descer a uma região sem luz, deixando assim para trás a sua abundância de luz por enquanto, o que só teria tido um efeito devastador na Terra, porque as pessoas não eram capazes de aceitar tal luz do alto, e assim teriam perecido no seu raio. Um ser humano tinha que realizar a missão.... o trabalho de redenção para as pessoas.... E esta pessoa tinha de estar na mesma esfera que os seus semelhantes, pois era necessário mostrar-lhes um caminho, exemplificar-lhes uma vida que deviam seguir.... Consequentemente, o ser humano Jesus tinha de ser exactamente como aqueles.... E Ele era assim, ainda que a alma tivesse descido do reino da luz.... O corpo do menino Jesus continha uma alma que era tão determinada em seu pensamento, vontade e sentimento por sua forma exterior terrestre como qualquer outro ser humano.... Portanto, as mesmas paixões e desejos tiveram de despertar nela através da esfera circundante, bem como através da sua casca exterior, pois percorrer o caminho terreno "como ser humano" significava também ter de lutar contra os mesmos impulsos a partir de dentro e fora.... Porque era necessário lutar pela espiritualização da alma, para alcançar a unificação da alma com o seu espírito, que é a finalidade e o objectivo da vida terrena de cada ser humano.... Era necessário fornecer às pessoas a prova de que era possível alcançar esta espiritualização na Terra.... E assim as lutas e lutas do homem Jesus foram do mesmo tipo.... que exigiam uma alma do mesmo tipo.... que, no entanto, tinha descido do reino da luz para poder servir ao próprio Deus como uma morada, que nunca poderia ter-se manifestado numa alma pecaminosa.... Pois a alma de Jesus era sem pecado, o que, no entanto, não significa que fosse completamente desprovida de impulsos e paixões, pois por mais fortes que fossem as suas fraquezas e paixões, por mais fortes que fossem as tentações que se aproximavam Dele, Ele resistiu a elas e foi capaz de fazê-lo porque o Seu amor também era forte e deu-lhe forças para resistir. A alma do homem que Jesus deixou a luz para trás e entrou na escuridão.... E incontáveis seres terrestres se apegam a esta alma, oprimindo-a da mesma forma que toda alma humana é oprimida por forças negras.... E como Jesus tinha que percorrer o caminho como ser humano, a alma também não podia afastar esses seres, mas tinha que tentar vencê-los numa dura batalha, tinha que reunir a própria vontade de não ceder a eles quando era tentada. E foi capaz de reunir essa vontade em virtude do amor que não tinha dado, que era e continuou a ser a sua parte, porque era força divina com a ajuda da qual o homem Jesus era e podia cumprir a sua missão.... mas que também podia fazer de cada ser humano um vencedor se apenas ele acendesse e alimentasse o amor dentro de si.... É sempre necessário sublinhar que o acto de Salvação teve de ser realizado por um ser humano, que Jesus só tem, portanto, de ser considerado pela primeira vez como um ser humano, que conseguiu deificar-se na terra.... e que este ser humano, portanto, se subordinou completamente à lei da natureza, que foi criado como qualquer outro ser humano e que a sua alma não pôde resistir quando espíritos infiéis tomaram posse dela.... Mas Ele nunca deixou esses espíritos ganharem a vantagem, porque a Sua vontade o impediu e porque Ele também reuniu as forças necessárias através do amor. Mas Ele tinha que lutar como qualquer outro ser humano, porque Ele devia e queria ser um exemplo para eles, Ele queria mostrar-lhes o caminho que também eles podiam seguir para ainda se espiritualizarem na Terra. Pois só isso poderia ser exigido das pessoas, o que também era humanamente possível.... E se Jesus tivesse tido forças à Sua disposição, completamente impossíveis de serem adquiridas pelas pessoas, então Ele nunca teria sido capaz de dizer: 'Segue-me....'. Mas isto nunca exclui o facto de que a Sua alma veio de cima, que era uma alma de luz na qual o próprio Deus tomou morada e foi capaz de tomar morada porque era sem pecado e pura, porque o amor lhe deu força para resistir a todas as tentações...._>Amém