• Înapoi

Sufletul lui Iisus....

Tot ceea ce spiritul vă transmite de la Mine va fi în conformitate cu sensul său.... Oamenii sunt cu siguranță liberi să atribuie în mod arbitrar un sens diferit cuvintelor pe care spiritul Meu vi le transmite, dar atunci spiritul lor nu este iluminat, însă nu se poate pretinde că Eu v-am transmis cunoștințe spirituale contradictorii. Pentru că "spiritul de la Dumnezeu" nu greșește.... Iar acolo unde pare să existe o contradicție, trebuie să se ceară clarificări; Eu Însumi trebuie să fiu abordat pentru ca Eu să pot oferi clarificări:.... Sufletul omului Iisus era de Sus.... Un spirit de lumină a coborât pe Pământ, o Ființă Care a apărut din Mine și a rămas cu Mine în toată libertatea de voință atunci când o mare mulțime de spirite create s-au desprins de Mine și s-au aruncat în abis.... Dar acest spirit de lumină a trebuit să îndeplinească o misiune ca ființă umană, a trebuit să coboare într-o regiune lipsită de lumină, lăsând astfel în urmă pentru moment abundența Sa de lumină, ceea ce nu ar fi avut decât un efect devastator pe Pământ, deoarece oamenii nu erau capabili să accepte o astfel de lumină de Sus, astfel că ar fi pierit în raza ei. O ființă umană trebuia să îndeplinească misiunea.... lucrarea de răscumpărare pentru oameni.... Iar această ființă umană trebuia să se afle în aceeași sferă cu semenii săi, deoarece era necesar să le arate o cale, să le exemplifice o viață pe care ei trebuiau să o urmeze.... În consecință, ființa umană Iisus trebuia să fie exact ca aceia.... Și El a fost așa, chiar dacă sufletul coborâse din împărăția luminii.... Trupul pruncului Iisus conținea un suflet care era la fel de determinat în gândirea, voința și sentimentele sale de forma sa exterioară pământească ca orice altă ființă umană.... Prin urmare, aceleași pasiuni și dorințe trebuiau să se trezească în el prin sfera care îl înconjura, precum și prin învelișul său exterior, căci a merge pe calea pământească "ca ființă umană" însemna, de asemenea, să trebuiască să lupte împotriva acelorași impulsuri din interior și din exterior.... Pentru că era necesar să se lupte pentru spiritualizarea sufletului, pentru a realiza unificarea sufletului cu spiritul său, care este și scopul vieții pământești a fiecărei ființe umane.... Era necesar să se ofere oamenilor dovada că este posibil să se realizeze această spiritualizare pe Pământ.... Și astfel, luptele și zbaterea omului Iisus au fost de același fel.... care necesitau un suflet de același fel.... care, totuși, coborâse din împărăția luminii pentru a putea sluji ca locuință lui Dumnezeu Însuși, Care nu s-ar fi putut manifesta niciodată într-un suflet păcătos.... Căci sufletul lui Iisus era fără de păcat, ceea ce nu înseamnă însă că era complet lipsit de impulsuri și pasiuni, căci oricât de puternice erau slăbiciunile și pasiunile Sale, oricât de puternice erau ispitele care se apropiau de El, El le-a rezistat și a putut face acest lucru pentru că și dragostea Sa era puternică și Îi dădea putere să reziste. Sufletul omului Iisus a lăsat lumina în urmă și a intrat în întuneric.... Și nenumărate ființe legate de Pământ s-au atașat de acest suflet, asuprindu-l astfel în același mod în care orice suflet uman este asuprit de forțele întunecate.... Și cum Iisus a trebuit să parcurgă drumul ca ființă umană, sufletul nu putea nici el să respingă aceste ființe, ci trebuia să încerce să le învingă într-o luptă grea, trebuia să își adune voința proprie pentru a nu ceda în fața lor atunci când era ispitit. Și a putut să-și adune această voință în virtutea iubirii la care nu renunțase, care a fost și a rămas partea ei, pentru că era forța divină cu ajutorul căreia omul Iisus trebuia și putea să-și îndeplinească misiunea.... dar care putea face din orice ființă umană un învingător, dacă ar aprinde și ar hrăni iubirea în sine însuși.... De fiecare dată trebuie subliniat faptul că actul Mântuirii trebuia să fie înfăptuit de o ființă omenească, că, prin urmare, Iisus trebuie privit doar ca o ființă umană pentru prima dată, Care a reușit să se divinizeze pe Pământ.... și că, prin urmare, această ființă umană s-a subordonat complet legii naturii, că a fost creat ca orice altă ființă umană și că sufletul Său nu a fost lăsat să se apere atunci când spiritele necredincioase au pus stăpânire pe el.... Dar El nu a lăsat niciodată aceste spirite să pună stăpânire pe situație, pentru că voința Sa a împiedicat acest lucru și pentru că, de asemenea, a adunat puterea necesară prin iubire. Dar a trebuit să lupte ca orice altă ființă umană, pentru că El trebuia și voia să fie un exemplu pentru ei, voia să le arate calea pe care și ei puteau să o urmeze pentru a se spiritualiza încă de pe Pământ. Pentru că numai de la oameni se putea cere ceea ce era posibil și din punct de vedere uman.... Iar dacă Iisus ar fi avut la dispoziție o forță pe care oamenii le-ar fi fost complet imposibil să o dobândească, atunci El nu ar fi putut spune niciodată: "Urmați-Mă....". Dar acest lucru nu exclude niciodată faptul că sufletul Său venea de Sus, că era un suflet de lumină în care Dumnezeu Însuși și-a făcut locuință și a putut să-și facă locuință pentru că era fără de păcat și pur, pentru că iubirea i-a dat puterea de a rezista tuturor ispitelor....

Amin

L’Anima di Gesù

Tutto ciò che vi trasmette il Mio Spirito, coinciderà anche nel suo Senso. Gli uomini sono bensì liberi di dare arbitrariamente un altro significato alle Parole che il Mio Spirito vi annuncia, ma allora il loro spirito non è illuminato, e non può essere affermato, che da Me vi è stato guidato del Patrimonio spirituale in contraddizione in sé. Perché lo “Spirito di Dio” non sbaglia. E dove ora sembra esistere una contraddizione, là dev’essere dato un Chiarimento; dev’essere chiesto a Me Stesso, affinché venga dato una Chiarificazione: L’Anima dell’Uomo Gesù era dall’Alto. Uno Spirito di Luce discese sulla Terra, un Essere, Che era proceduto da Me e che era rimasto con Me in tutta la libertà della volontà, quando un grande esercito di spiriti creati cadeva da Me e precipitava nell’abisso. Questo Spirito di Luce però aveva da compiere una Missione come Uomo, doveva discendere in una regione senza Luce, quindi lasciare dapprima indietro la Sua Pienezza di Luce, che sulla Terra avrebbe soltanto portato un effetto devastante, perché gli uomini non erano ricettivi per una tale Luce dall’Alto, quindi sarebbero svaniti nel suo Raggio. Un Uomo doveva eseguire la Missione, l’Opera di Redenzione sugli uomini. E quest’Uomo doveva stare nella stessa sfera come i prossimi, perché si trattava dimostrare a costoro una via, di vivere d’esempio per loro una Vita che dovevano imitare. Di conseguenza l’Uomo Gesù doveva essere costituito come loro. Ed Egli Era costituito così, malgrado la Sua Anima era discesa dal Regno di Luce. Nel Corpo del Bambinello Gesù Si celava un’Anima, che attraverso la Sua forma terrena esteriore veniva determinata precisamente nel suo pensare, volere e sentire come ogni altro uomo. Quindi anche attraverso la sfera che La circondava come anche il Suo involucro esteriore, dovevano risvegliare in Lei le stesse passioni e bramosie, perché, per percorrere il cammino terreno “come Uomo” significava anche dover combattere contro gli stessi istinti dall’interiore e dall’esteriore, perché si trattava appunto a tendere alla spiritualizzazione dell’Anima, a raggiungere l’unione dell’Anima con il Suo Spirito, che è lo scopo e la meta della vita terrena di ogni uomo. Si trattava di fornire agli uomini la dimostrazione, che era possibile raggiungere questa spiritualizzazione sulla Terra. E così le lotte ed il combattere dell’uomo Gesù era dello stesso genere, cosa che viene preteso da ogni anima dello stesso genere, che comunque Era discesa dal Regno di Luce, per poter servire come Dimora a Dio Stesso, il Quale non avrebbe mai più potuto manifestarSi in un’anima peccaminosa. Perché l’Anima di Gesù Era senza peccato, cosa però non significa che fosse stata totalmente priva degli istinti e passioni, perché per quanto fossero forti anche queste Sue debolezze e passioni, per quanto forti erano le tentazioni che si presentavano a Lui, Egli ha prestato loro resistenza e lo ha potuto fare, perché anche il Suo Amore era forte e questo Gli dava la Forza per la resistenza. L’Anima dell’Uomo Gesù ha lasciato indietro la Luce ed è entrata nell’oscurità. Ed a quest’Anima si sono aggrappati innumerevoli esseri legati terrenamente, La opprimevano quindi nello stesso modo, come ogni anima umana viene oppressa da forze oscure. E dato che Gesù doveva percorrere la via come Uomo, l’Anima non poteva respingere nemmeno questi esseri, ma doveva cercare di vincerle nella dura lotta, Lei stessa doveva avere la Volontà a non cedere a loro, quando veniva tentato. E poteva avere questa Volontà grazie all’Amore, a Cui non aveva rinunciato, che era e rimaneva la Sua Parte, perché era la Forza divina, con il Cui Aiuto l’Uomo Gesù doveva e poteva compiere la Sua Missione, che però potrebbe rendere ogni uomo vincitore, se soltanto accendesse e nutrisse in sé l’amore. Deve sempre di nuovo essere sottolineato, che l’Opera di Redenzione doveva essere compiuta da un Uomo, che quindi Gesù dev’essere primariamente considerato come Uomo, al Quale è riuscito a divinizzarSi sulla Terra, e che perciò quest’Uomo Si era subordinato totalmente alla legge della natura, che nel Corpo Era costituito come ogni altro uomo e che anche la Sua Anima non doveva difendersi, quando degli spiriti impuri prendevano possesso di Lei. Ma non ha mai fatto prendere il sopravvento a questi spiriti, perché lo impediva la Sua Volontà e perché attraverso l’Amore ha anche sviluppato la necessaria Forza. Ma Lui doveva lottare come ogni altro uomo, perché Egli doveva e voleva Essere per loro l’Esempio, voleva mostrare loro la via che anche loro potevano percorrere, per spiritualizzarsi ancora sulla Terra. Perché dagli uomini poteva essere preteso solamente ciò che era umanamente possibile. E Se Gesù avesse avuto a disposizione una Forza, che per gli uomini era totalmente impossibile conquistare, allora non avrebbe mai più potuto dire: “SeguiteMi.... ” Ma questo non esclude mai, che la Sua Anima veniva dall’Alto, che è stata un’Anima di Luce, nella Quale Dio Stesso ha preso e poteva prendere dimora, perché Era senza peccato e pura, perché l’Amore Le dava la Forza per resistere a tutte le tentazioni.

Amen