• Înapoi

Vocea conștiinței....

Fiecare poartă în sine un admonestator tăcut, care îl îndeamnă sau îl avertizează în mod imperceptibil, dar care se exprimă atât de discret încât poate fi ignorat cu ușurință dacă persoana nu-i acordă atenție. Acest admonestator din tine este și el un har al lui Dumnezeu, un ajutor care aplică iubirea lui Dumnezeu, un dar care este dat fiecărei ființe umane, dar care trebuie respectat pentru a avea un scop. Atâta timp cât omul vrea să trăiască corect și drept, va fi mereu atent la ceea ce îi spune vocea interioară, se va simți împiedicat atunci când este pe punctul de a greși și va auzi un îndemn liniștit în el însuși atunci când este necesar să facă fapte bune, pentru că îndemnul din el se poate exprima cu oamenii de bunăvoință. Cu toate acestea, "vocea conștiinței" poate fi ușor înăbușită sau înecată de ispite care sună mai tare și, prin urmare, sunt mai ușor de ascultat, dar care nu vor aduce niciodată mântuirea sufletului. Atunci ființa umană devine plictisitoare, îi este indiferent dacă acțiunile sale sunt bune sau rele..... Urmează toate sugestiile care îi aduc avantaje pământești și nu mai ascultă atunci când vocea conștiinței vrea să se facă auzită. Totuși, această insensibilitate față de limbajul conștiinței este vina sa, deoarece admonestatorul tăcut se află în inima fiecărei persoane, dar poate fi reprimat sau împiedicat în mod conștient să se exprime, iar acest lucru se întâmplă atunci când persoana acționează împotriva admonestării sau avertismentului interior și astfel reduce la tăcere această voce fină.... Pentru că Dumnezeu nu folosește constrângerea voinței, și ar fi constrângere a voinței dacă vocea interioară s-ar impune tot mai tare în ciuda rezistenței, iar ființa umană ar deveni astfel lipsită de libertate în a dori și a acționa. Orice dar al harului de la Dumnezeu trebuie folosit în mod voluntar pentru a nu-și rata efectul.... Cu toate acestea, are cel mai mare succes dacă ființa umană se lasă complet ghidată din interior.... Dacă el se consultă înainte de a face ceva, dacă, dorind să facă întotdeauna ceea ce este corect, Îi cere lui Dumnezeu îndrumarea și apoi se lasă îndrumat de El.... Și atunci vocea va suna întotdeauna mai clar și mai ușor de înțeles pentru el, atunci nu va mai putea fi înecată de vocea lumii.... Atunci, ființa umană se va pune în mod conștient sub conducerea spiritului, pentru că va recunoaște lucrarea acestuia în interiorul său și va ști că vocea lui Dumnezeu este cea care acum îl conduce și îl ghidează, care îl instruiește și îi stă alături pentru a-l sfătui.... Admonestatorul tăcut din ființa umană, vocea conștiinței, poate fi, prin urmare, determinat de către ființa umană însăși să vorbească, dacă este întotdeauna dispus să o asculte și să-i urmeze sugestiile, dar acest lucru se va întâmpla numai la oamenii care trăiesc o viață de iubire.... Atunci nu vor mai exista obstacole pentru scânteia spirituală care vrea să se exprime, atunci ea poate ieși și influența în mod deschis ființa umană, atunci acest lucru nu mai înseamnă o constrângere a voinței, pentru că atunci voința va dori de bunăvoie să se supună conducerii divine-spirituale.... Și atunci, ființa umană va duce o viață interioară, se va consulta permanent cu ghidul său interior, va ști că vocea lui Dumnezeu este cea care răsună în el, care îl avertizează și îl îndrumă, care îl călăuzește pe toate drumurile sale.... Și atunci, modul său de viață va fi, de asemenea, conform voinței lui Dumnezeu, pentru că spiritul din el influențează întotdeauna ființa umană doar în voința lui Dumnezeu. Nici o ființă umană nu trebuie să treacă prin viața pământească fără admonestatorul și avertizorul interior, pentru că el se va adresa tuturor oamenilor atâta timp cât aceștia sunt încă de călăuzit, atâta timp cât sunt încă nehotărâți asupra acțiunii bune și rele.... Dar, de îndată ce voința de a face răul prevalează, vocea va deveni din ce în ce mai tăcută și, în cele din urmă, poate să tacă complet dacă nu se produce o schimbare bruscă. Dar atâta timp cât ființa umană trăiește, Dumnezeu încearcă mereu și mereu să îi vorbească în interior și să îi atingă conștiința..... Dar El nu exercită nici o constrângere asupra voinței sale, El îi lasă întotdeauna libertatea sa....

Amin

Voice of Conscience....

Cada um traz dentro de si um admoestador silencioso que o incita ou adverte imperceptivelmente, mas que se expressa tão silenciosamente que pode ser facilmente ouvido se a pessoa não prestar atenção a ele. Esta admoestação em vós é também uma graça de Deus, uma ajuda que aplica o amor de Deus, um dom que é dado a todo o ser humano mas que também deve ser respeitado para que tenha um propósito. Enquanto o ser humano quiser viver com razão e justiça, também prestará sempre atenção ao que a voz interior lhe diz, sentir-se-á impedido quando estiver prestes a fazer o mal, e ouvirá um apelo silencioso dentro de si onde é necessário fazer boas obras, pois o admoestador dentro dele pode expressar-se com pessoas que são de boa vontade. No entanto, a "voz da consciência" pode facilmente ser abafada ou afogada por seduções que soam mais alto e são, portanto, mais susceptíveis de serem ouvidas, mas que nunca trarão salvação à alma. Então o ser humano torna-se aborrecido, fica indiferente se as suas acções são boas ou más..... Segue todas as sugestões que lhe trazem vantagens terrestres e já não ouve quando a voz da consciência quer fazer-se ouvir. Contudo, esta insensibilidade à linguagem da consciência é culpa sua, pois o admoestador silencioso está no coração de cada pessoa, mas pode ser suprimido ou conscientemente impedido de se expressar, e isto acontece quando a pessoa age contra a admoestação ou aviso interior e assim silencia esta bela voz.... Porque Deus não usa a compulsão da vontade, e seria compulsão da vontade se a voz interior se forçasse cada vez mais alto apesar da resistência e o ser humano se tornasse, assim, livre de querer e agir. Cada dom da graça de Deus deve ser usado voluntariamente para não perder o seu efeito.... No entanto, é mais bem sucedido se o ser humano se permitir ser completamente guiado a partir de.... Se ele se consulta antes de fazer qualquer coisa, se ele, querendo fazer sempre o que é correcto, pede a Deus a Sua orientação e depois deixa-se guiar por Ele.... E então a voz soará sempre mais clara e compreensível para ele, depois já não pode ser abafada pela voz do mundo.... Então o ser humano colocar-se-á conscientemente sob a orientação do espírito, pois reconhecerá o seu trabalho dentro de si e saberá que é a voz de Deus que agora o dirige e guia, que o instrui e está ao seu lado para o aconselhar.... O admoestador silencioso no ser humano, a voz da consciência, pode portanto ser incitado pelo próprio ser humano a falar se estiver sempre disposto a ouvi-lo e a seguir as suas sugestões, mas isso só acontecerá em pessoas que vivem uma vida de amor.... Então não haverá mais obstáculos para a centelha espiritual que se quer expressar, então ela pode surgir e influenciar abertamente o ser humano, então isto já não significa uma compulsão da vontade, pois a vontade estará então disposta por sua própria vontade a colocar-se sob a orientação divino-espiritual.... E então o ser humano levará uma vida interior, conferirá constantemente com o seu guia interior, saberá que é a voz de Deus que ressoa dentro dele, que o adverte e admoesta, que o guia em todos os seus caminhos.... E então o seu modo de vida será também de acordo com a vontade de Deus, porque o espírito nele apenas influencia sempre o ser humano na vontade de Deus. Nenhum ser humano precisa de passar pela vida terrena sem o admoestador e o admoestador interior, pois ele irá dirigir-se a todas as pessoas enquanto elas ainda estiverem por guiar, enquanto elas ainda estiverem indecisas sobre o bem, bem como sobre a acção do mal.... Mas assim que prevalecer a vontade do mal, a voz tornar-se-á cada vez mais silenciosa e poderá finalmente ficar completamente silenciosa se não ocorrer uma mudança súbita. Mas enquanto o ser humano viver, Deus tenta repetidamente falar com ele interiormente e tocar a sua consciência..... Mas Ele não exerce qualquer compulsão sobre a sua vontade, Ele deixa-lhe sempre a sua liberdade...._>Ámen