• Înapoi

Calea îngustă și cea largă....

Calea pe care o urmezi pe Pământ poate fi glorioasă, confortabilă și plină de bucurie.... dar și anevoioasă și dificilă pentru tine, iar tu alegi de cele mai multe ori calea ușoară, egală și te bucuri de tot ceea ce îți oferă această cale în plăceri și delicii.... Te ferești de calea îngustă, care este grea, și nu te întrebi despre scopul căii pe care ai luat-o. Este suficient să te poți bucura pentru moment de gloria pe care ți-o promite calea largă, dar nu te gândești unde duce. Totuși, din când în când se desprind din ea drumuri înguste, iar la aceste intersecții sunt mereu mesageri care te cheamă și te îndeamnă să o iei pe acele drumuri care nu sunt plate, ci necesită o ascensiune, motiv pentru care trebuie să te folosești de forță pentru a stăpâni ascensiunea..... Dar mesagerii vă promit și un țel glorios, vă asigură că nu veți înfrunta în zadar greutățile căii, că țelul vă va răsplăti din plin pentru toate greutățile, pentru toate sacrificiile pe care această cale îngustă vi le-a cerut. De fiecare dată vei avea ocazia să schimbi drumul larg, pentru că de fiecare dată vei întâlni acești mesageri care te vor avertiza să îți continui drumul și vor încerca să te atragă pe calea care duce în sus. Trebuie să le ascultați, trebuie să vă gândiți serios că sunteți în pericol dacă continuați neabătut pe calea care nu poate duce niciodată în sus, pentru că nu vă cere niciun efort atunci când pare că merge drept, dar duce tot mai jos, spre adânc. Ar trebui să vă îngrijorați voi înșivă dacă viața voastră pământească vă aduce întotdeauna împlinirea dorințelor voastre, pentru că trebuie să recunoașteți că doar plăcerile pământești sunt întotdeauna plăcerile lumești pe care le doriți și vi le creați voi înșivă.... Plăceri care trec ca niște vise, din care nu vă rămâne nimic de valoare, ci mai degrabă vă lasă un sentiment de stinghereală și de disconfort dacă vă duceți serios la judecată cu voi înșivă.... Drumul pe care mergi este într-adevăr mărginit de garduri vii înflorite și te simți confortabil în astfel de împrejurimi, dar ele nu sunt nimic real, sunt doar pretexte și acoperiri menite să ascundă ceea ce se află în spatele lor, și te-ai speria dacă ai putea privi prin ele și ai descoperi noroiul pe care aceste garduri înflorite sunt menite doar să îl ascundă. Dar căile care duc în sus necesită depășirea unor denivelări și nu este ușor să parcurgi astfel de drumuri, însă un țel glorios îl cheamă pe cel care merge în vârf, el vede o lumină care strălucește deasupra lui și care se revarsă asupra lui într-un mod incomparabil de plăcut și îl face să uite toate greutățile. Iar rătăcitorul știe că nu este vorba de o lumină orbitoare, știe că îl așteaptă adevărata casă, care îi va oferi atunci toate gloriile. Iar el parcurge cu bucurie și veselie calea grea, nu dă atenție dificultăților, pentru că primește mereu putere de sus și, de aceea, ajunge în siguranță la țelul său.... El se întoarce în casa Tatălui pentru a fi și a rămâne fericit în veci....

Amin

Lightbearers e a sua tarefa.... Dádiva Divina da Graça....

Quem uma vez se colocou ao alcance do Meu sol da graça, que uma vez se expôs ao efeito dos seus raios, já não se sentirá à vontade na escuridão da noite, procurará sempre a luz, já não quererá viver sem luz.... E o Meu sol de graça brilha constantemente, envia a sua luz para as trevas e toca o coração das pessoas; mas o seu efeito só pode tocar o coração que se vira voluntariamente para o raio de luz, que se abre à luz e ao raio de amor e procura o calor. E, portanto, também é possível que um coração permaneça completamente sem ser pressionado se se fechar a si próprio, se resistir a cada raio de luz; então este coração ainda não se moveu para a Minha esfera de luz, então o brilho do Meu sol de graça é completamente ineficaz, o ser humano está numa esfera escura e permanece lá, embora lhe seja constantemente oferecida a oportunidade de entrar no reino da luz. E por isso a luz e as trevas estarão próximas na terra, os corações de alguns estarão cheios de luz e assim permanecerão no reino do Meu sol de graça.... enquanto os outros não podem ser atingidos pelo Meu raio de luz, apenas porque se afastam, porque não têm desejo de luz e se sentem confortáveis na escuridão. No entanto, as pessoas têm livre arbítrio.... Se o Meu raio de luz e amor fosse eficaz apesar da resistência, este livre arbítrio seria anulado e o estado de luz do indivíduo deixaria de variar.... mas depois tornar-se perfeito também não seria possível, porque isto requer livre arbítrio.... Mas nenhum ser é negado light.... O meu raio de amor brilha tão brilhantemente na escuridão que tudo poderia ser verdadeiramente preenchido de luz se toda a resistência fosse desistida. E no final do tempo tanto esta radiação luminosa como a resistência são muito claramente reconhecíveis, pois faço uso de meios de graça invulgares a fim de fornecer luz à humanidade. No entanto, mais do que nunca esta luz é resistida, mais forte do que nunca é a resistência.... E é por isso que a terra está envolta em escuridão, é por isso que é também urgentemente necessário que os portadores de luz se aventurassem em território escuro em Meu nome, que deixem repetidamente a sua luz brilhar na noite escura. O efeito da luz é inconfundível, por uma vez acesa, não voltará a apagar-se.... Mas a cintilação é precisamente um acto de livre vontade, na medida em que a faísca que adormece em cada pessoa, que eu coloquei no coração de cada pessoa, acende através da actividade amorosa.... Mas então o ser humano também terá entrado no reino do Meu sol de graça, então a luz brilhará constantemente sobre ele e acenderá uma luz cada vez mais brilhante nele.... O amor tornar-se-á cada vez mais poderoso nele e ele próprio voltará a ser um portador de luz, porque também ele sentiu a escuridão como sendo um estado de tormento e também quer conduzir os seus semelhantes à luz. Só o amor é que dá luz, porque o amor é divino e porque Deus é a luz da eternidade.... Assim aproxima-se de Mim mesmo quando vive apaixonado; depois deve apanhar a Minha iluminação e assim também ficar na luz. E é por isso que se chama "espalhar a luz": Proclamar o Meu divino ensinamento de amor às pessoas.... Portanto, o ser humano acende uma pequena luz que brilha na escuridão quando ele explica o significado do ensinamento de amor de Jesus aos seus semelhantes, quando ele os encoraja a viver uma vida de amor, e quando o seu discurso encontra aprovação e os seus semelhantes querem segui-lo.... então outra pequena luz foi acesa, pois o ser humano amadurecerá em conhecimento assim que for não só um ouvinte mas um fazedor da Minha Palavra.... bem como ele próprio fará um esforço para viver uma vida de amor. E quem tiver apanhado um raio da Minha divina luz de amor, também o deixará fazer efeito e deixará de voltar às trevas. Há pouca luz entre as pessoas porque há pouco amor.... E por isso não há trabalho mais urgente para todos os que estão na luz do que pregar incessantemente o amor e vivê-lo eles próprios.... O amor tornou-se frio entre as pessoas, e é necessário muito calor de amor para reanimar estes corações humanos frios e para os estimular a realizar obras de amor.... Mas onde uma centelha de amor pode brilhar mais do que a luz, ainda há esperança de que se acenda no coração de um semelhante e que se torne agora também luz nele e ele escape para sempre à escuridão...._>Ámen