• Înapoi

Calea îngustă și cea largă....

Calea pe care o urmezi pe Pământ poate fi glorioasă, confortabilă și plină de bucurie.... dar și anevoioasă și dificilă pentru tine, iar tu alegi de cele mai multe ori calea ușoară, egală și te bucuri de tot ceea ce îți oferă această cale în plăceri și delicii.... Te ferești de calea îngustă, care este grea, și nu te întrebi despre scopul căii pe care ai luat-o. Este suficient să te poți bucura pentru moment de gloria pe care ți-o promite calea largă, dar nu te gândești unde duce. Totuși, din când în când se desprind din ea drumuri înguste, iar la aceste intersecții sunt mereu mesageri care te cheamă și te îndeamnă să o iei pe acele drumuri care nu sunt plate, ci necesită o ascensiune, motiv pentru care trebuie să te folosești de forță pentru a stăpâni ascensiunea..... Dar mesagerii vă promit și un țel glorios, vă asigură că nu veți înfrunta în zadar greutățile căii, că țelul vă va răsplăti din plin pentru toate greutățile, pentru toate sacrificiile pe care această cale îngustă vi le-a cerut. De fiecare dată vei avea ocazia să schimbi drumul larg, pentru că de fiecare dată vei întâlni acești mesageri care te vor avertiza să îți continui drumul și vor încerca să te atragă pe calea care duce în sus. Trebuie să le ascultați, trebuie să vă gândiți serios că sunteți în pericol dacă continuați neabătut pe calea care nu poate duce niciodată în sus, pentru că nu vă cere niciun efort atunci când pare că merge drept, dar duce tot mai jos, spre adânc. Ar trebui să vă îngrijorați voi înșivă dacă viața voastră pământească vă aduce întotdeauna împlinirea dorințelor voastre, pentru că trebuie să recunoașteți că doar plăcerile pământești sunt întotdeauna plăcerile lumești pe care le doriți și vi le creați voi înșivă.... Plăceri care trec ca niște vise, din care nu vă rămâne nimic de valoare, ci mai degrabă vă lasă un sentiment de stinghereală și de disconfort dacă vă duceți serios la judecată cu voi înșivă.... Drumul pe care mergi este într-adevăr mărginit de garduri vii înflorite și te simți confortabil în astfel de împrejurimi, dar ele nu sunt nimic real, sunt doar pretexte și acoperiri menite să ascundă ceea ce se află în spatele lor, și te-ai speria dacă ai putea privi prin ele și ai descoperi noroiul pe care aceste garduri înflorite sunt menite doar să îl ascundă. Dar căile care duc în sus necesită depășirea unor denivelări și nu este ușor să parcurgi astfel de drumuri, însă un țel glorios îl cheamă pe cel care merge în vârf, el vede o lumină care strălucește deasupra lui și care se revarsă asupra lui într-un mod incomparabil de plăcut și îl face să uite toate greutățile. Iar rătăcitorul știe că nu este vorba de o lumină orbitoare, știe că îl așteaptă adevărata casă, care îi va oferi atunci toate gloriile. Iar el parcurge cu bucurie și veselie calea grea, nu dă atenție dificultăților, pentru că primește mereu putere de sus și, de aceea, ajunge în siguranță la țelul său.... El se întoarce în casa Tatălui pentru a fi și a rămâne fericit în veci....

Amin

Les porteurs de Lumière et leur tâche – le don de grâce divine

Celui qui s’est placé une fois dans le champ de Mon Soleil de Grâce, celui qui s’est une fois exposé à l’effet de ses Rayons, ne se sentira plus bien dans le noir de la nuit, il cherchera toujours de nouveau la Lumière, il ne voudra plus vivre sans la Lumière. Et Mon Soleil de Grâce brille continuellement, il envoie dehors loin dans l’obscurité sa Lumière et touche le cœur des hommes ; mais son effet peut toucher seulement le cœur de celui qui se tourne librement vers le Rayon de Lumière, qui s’ouvre à la Lumière et au Rayonnement de l'Amour et cherche la Chaleur. Et donc il est aussi possible, qu'un cœur reste complètement non impressionné s'il se ferme, s’il repousse chaque Rayon de Lumière ; alors ce cœur ne s’est pas encore rendu dans le Champ de Ma Lumière, alors la splendeur de Mon Soleil de Grâce est absolument inefficace, l'homme est dans un champ obscur et il y reste, même s’il lui est offert constamment la possibilité d'entrer dans le Règne de la Lumière. Et donc sur la Terre la Lumière et l'obscurité seront étroitement ensemble, le cœur des uns sera plein de Lumière et donc ils seront dans le champ de Mon Soleil de Grâce, tandis que les autres ne peuvent pas être frappés par Mon Rayon de Lumière, parce qu'eux-mêmes s’en détournent, parce qu'ils n’ont aucun désir pour la Lumière et se sentent bien dans l'obscurité. Mais les hommes ont une libre volonté, et si Mon rayon d’amour devenait efficace malgré leur résistance, alors cette libre volonté aurait été ignorée et l'état de Lumière de l’individu ne serait pas différent, alors il ne leur serait pas possible de devenir parfait, parce la libre volonté est la marque du divin. Mais Mon rayon de Lumière d’Amour n’est retenu à aucun être, il brille si clairement dans l'obscurité que tout pourrait être vraiment rempli de Lumière si chaque résistance avait été éliminée. Et dans le temps de la fin ce Rayonnement de Lumière aussi bien que la résistance, sont entièrement clairement reconnaissables, parce que Je Me sers de moyens de Grâce inhabituels pour guider la Lumière à l’humanité. Mais plus que jamais cette Lumière est repoussée et la résistance est plus forte que jamais. Et donc la Terre est enveloppée dans les ténèbres, donc il est d'urgence nécessaire que des porteurs de Lumière sur Mon Ordre osent entrer dans le champ obscur, pour que puisse toujours de nouveau briller de la Lumière dans la sombre nuit. L’effet de la Lumière est indubitable, parce que là où elle a été une fois allumée, elle ne s'éteindra plus. Mais allumer la Lumière dans l’étincelle qui somnole dans chaque homme est justement un acte de libre volonté, J’ai mis cette étincelle dans le cœur de chaque homme, et elle s’enflamme à travers des actions d'amour. Mais alors l'homme est entré dans le champ de Mon Soleil de Grâce, alors la Lumière brillera continuellement en bas et allumera en lui une Lumière toujours plus claire, l’amour en lui deviendra toujours plus puissant, parce que lui aussi a perçu l’obscurité comme un état de tourments et il voudrait guider la Lumière à son prochain. C'est toujours seulement l’amour qui offre la Lumière, parce que l’amour est divin et parce que Dieu Est la Lumière de Éternité. Vous vous approchez donc de Moi-Même, lorsque vous vivez dans l'amour ; alors vous devez capter Mon Rayonnement et donc être aussi dans la Lumière. Et donc «répandre la Lumière» signifie : annoncer aux hommes Ma divine Doctrine de l'amour. Donc l’homme allume une lueur dans l'obscurité lorsqu’il explique à son prochain l’importance de la Doctrine d’amour de Jésus, lorsqu’il le pousse à mener une vie dans amour, et lorsque son discours trouve résonance et que son prochain veut le suivre, alors de nouveau a été allumée un rayon de lumière, parce que l’homme mûrira dans la connaissance, il ne sera pas seulement auditeur, mais aussi acteur de Ma Parole, dès que lui-même mène une vie dans l'amour. Et celui qui a capté un Rayon de Ma divine Lumière d'Amour et qui la laisse agir, ne reviendra plus dans l'obscurité. Il y a peu de Lumière parmi les hommes parce qu'il y a peu d’amour. Et donc il n’existe pas un travail plus urgent pour tous ceux qui sont dans la Lumière, que de prêcher sans interruption l'amour et de le vivre eux-mêmes jusqu'au bout. L’amour s’est refroidi parmi les hommes, et il faut beaucoup de chaleur d’amour, pour vivifier de nouveau ces cœurs d’homme refroidis et les stimuler à dérouler des œuvres d’amour. Mais là où peuvent rayonner des étincelles d’amour, là il y a encore espoir qu’elles s’enflamment dans le cœur du prochain et maintenant il fait clair en lui et il a échappé pour toujours à l'obscurité.

Amen