• Înapoi

Răscumpărarea materiei dure....

Substanța spirituală aflată la începutul dezvoltării lâncezește o perioadă de timp de neconceput în învelișul cel mai dur, deoarece nu poate trece la o formă exterioară dezlegată până când rezistența sa nu scade, ceea ce durează o perioadă de timp de neconceput.... Dar într-o zi trebuie să vină o schimbare a formei sale exterioare și pentru această substanță spirituală.... Și dacă voi, oamenii, considerați acum că există lucrări de creație care apar neschimbate de veacuri, care vă par indestructibile din timpuri imemoriale și, de asemenea, pentru veșnicia viitoare, atunci trebuie să vă întrebați când poate veni o schimbare pentru substanța spirituală legată în ea, dacă aceasta trebuie să urmeze aceeași cale de dezvoltare ca și voi, care duce la întruchiparea ca ființă umană.... Eliberarea de forma dură vine și pentru această substanță spirituală, conform voinței lui Dumnezeu.... Căci Dumnezeu însuși a stabilit durata existenței unor astfel de creații, în cunoștință de cauză a diminuării rezistenței și deci și a sfârșitului.... dizolvării unei astfel de creații.... prevăzut din eternitate. Și de aceea, la intervale de timp determinate de Dumnezeu, au loc distrugeri complete ale creațiilor care nu pot fi dizolvate altfel decât prin erupții violente.... care, însă, pot fi provocate și de oamenii înșiși care, în liberul arbitru, întreprind acțiuni ilicite care au ca rezultat erupții violente. Acest liber arbitru este de asemenea inclus în planul de mântuire al lui Dumnezeu, iar Dumnezeu permite chiar ca astfel de acțiuni ilicite să servească în efectul lor substanței spirituale alungate în formă, dacă El Însuși nu produce în mod natural o dizolvare a acestor creații.... Dar astfel de procese servesc întotdeauna eliberării a ceea ce lâncezește în forma dură, pentru a-i oferi o formă exterioară mai ușoară, unde trebuie să continue calea de dezvoltare ascendentă. Nici o ființă umană nu-și imaginează chinurile incomensurabile ale spiritului pe care le-a însemnat această întemnițare îndelungată și nici nu crede că în noua creație vor fi legate din nou, pentru o perioadă infinit de lungă, substanțele spirituale care au eșuat în starea liberă și care, în loc să ajungă la ascensiune, s-au scufundat din nou în întunericul cel mai adânc.... Voi, oamenii, priviți cu toții creațiile fără gânduri mai profunde cu privire la ceea ce sunt ele cu adevărat.... că ele adăpostesc substanțe spirituale care au fost cândva spirite primordiale căzute.... pline de libertate și lumină.... și că acestea sunt acum legate în cel mai adânc întuneric, dar că într-o zi vor ajunge din nou la libertate și lumină.... și că acest curs al dezvoltării necesită, de asemenea, în mod irevocabil, distrugerea temporară a creațiilor, dar că voi, oamenii, respingeți ca neplauzibile astfel de referiri la un sfârșit al acestui Pământ.... Numai cineva care cunoaște sensul și scopul creației se gândește la aceasta, iar sfârșitul anunțat este probabil pentru el, dar nu-și transmite opiniile sale semenilor săi care nu au această cunoaștere. Dar fiecare ființă umană ar trebui să gândească și să întrebe, astfel încât să poată primi un răspuns mental. Și oricine respinge o viitoare disoluție sau distrugere a acestui Pământ ca "nedovedind un Dumnezeu al iubirii".... nu face decât să pretindă iubirea lui Dumnezeu pentru sine, deoarece nu știe că tot ceea ce în creație provine de la El este spiritual ca și ființa umană.... că nu a ajuns încă la gradul de dezvoltare în care se poate întrupa ca ființă umană.... ci că trebuie să ajungă la acest grad schimbându-și constant forma exterioară și slujind în orice formă.... Iar această posibilitate este dată întotdeauna spiritualului de către Dumnezeu.... Și chiar dacă trec eternități, va veni pentru această ființă spirituală ziua în care va putea scăpa de forma solidă și se va putea muta din nou într-una ceva mai ușoară. Iar planul veșnic de mântuire al lui Dumnezeu prevede întotdeauna ziua în care substanța spirituală va fi eliberată de materia dură, ziua în care se încheie o perioadă de răscumpărare și începe una nouă.... Pentru că dezvoltarea spiritualului progresează neîncetat, deoarece iubirea lui Dumnezeu se îngrijește în mod constant de tot ceea ce a ieșit cândva din El.... până când se întoarce din nou la El, pentru a putea fi și a rămâne fericită în toată libertatea pentru totdeauna....

Amin

Erlösung der harten Materie....

Im Anfang der Entwicklung stehendes Geistiges schmachtet undenklich lange Zeit in härtester Umhüllung, weil es nicht eher eine gelockerte Außenform beziehen kann, bis sein Widerstand nachläßt, was undenklich lange Zeit dauert.... Doch einmal muß auch für dieses Geistige eine Wandlung seiner Außenform kommen.... Und wenn ihr Menschen euch nun bedenket, daß es Schöpfungswerke gibt, die schon Ewigkeiten hindurch unverändert erscheinen, die aus Urzeiten und auch auf Ewigkeit hinaus euch unzerstörbar scheinen, dann müsset ihr euch fragen, wann für das darin gebundene Geistige einmal eine Veränderung kommen kann, wenn es gleich euch den Entwicklungsweg gehen soll, der zur Verkörperung als Mensch führt.... Auch für dieses Geistige kommt die Befreiung aus der harten Form nach dem Willen Gottes.... Denn Gott Selbst hat die Dauer des Bestehens solcher Schöpfungen bestimmt in der Erkenntnis des Nachlassens des Widerstandes und also auch das Ende.... das Auflösen solcher Schöpfung.... vorgesehen seit Ewigkeit. Und darum finden in von Gott bestimmten Abständen völlige Zerstörungen von Schöpfungen statt, die anders nicht aufzulösen sind als durch gewaltige Eruptionen.... deren Anlaß aber auch die Menschen selbst sein können, die im freien Willen gesetzwidrige Handlungen unternehmen, die gewaltige Eruptionen zur Folge haben. Auch dieser freie Wille ist in den Heilsplan Gottes einbezogen, und selbst solche gesetzwidrigen Vorgehen lässet Gott in seiner Auswirkung dem in der Form gebannten Geistigen dienen.... wenn Er nicht Selbst naturmäßig eine Auflösung solcher Schöpfungen bewerkstelligt.... Immer aber dienen solche Vorgänge der Freiwerdung des in der harten Form Schmachtenden, um ihm eine leichtere Außenform zu geben, wo es den Entwicklungsweg zur Höhe fortsetzen muß. Kein Mensch stellt sich die unermeßlichen Qualen des Geistigen vor, die diese lange Gefangenschaft bedeutet hat, und kein Mensch glaubt es, daß in der neuen Schöpfung wieder endlos lange Zeit Geistiges gebunden wird, das im freien Zustand versagte und, statt zur Höhe zu gelangen, in tiefste Dunkelheit zurückgesunken ist.... Ihr Menschen betrachtet alle die Schöpfungen ohne tiefere Gedanken, was sie in Wirklichkeit sind.... daß sie Geistiges bergen, das einst gefallene Urgeister waren.... voller Freiheit und Licht.... und daß diese nun in tiefster Finsternis gebunden sind, doch einmal wieder zu Freiheit und Licht gelangen sollen.... und daß dieser Entwicklungsgang unwiderruflich auch das zeitweise Zerstören von Schöpfungen erforderlich macht, daß ihr Menschen aber als unglaubwürdig solche Hinweise auf ein Ende dieser Erde ablehnet.... Nur wer um Sinn und Zweck der Schöpfung weiß, der macht sich solche Gedanken, und das angesagte Ende ist ihm wahrscheinlich, aber er dringt mit seinen Anschauungen nicht durch bei seinen Mitmenschen, denen dieses Wissen mangelt. Doch jeder Mensch sollte nachdenken und fragen, auf daß ihm gedanklich Antwort werden kann. Und wer eine kommende Auflösung oder Zerstörung dieser Erde ablehnet als "nicht einen Gott der Liebe beweisend".... der nimmt die Liebe Gottes nur für sich selbst in Anspruch, weil er nicht weiß, daß alles in der Schöpfung von Ihm ausgegangenes Geistiges ist gleich dem Menschen.... daß es nur in seiner Entwicklung noch nicht den Grad erreicht hat, wo es sich als Mensch verkörpern kann.... daß es aber den Grad erreichen muß, indem es ständig seine Außenform wechselt und in jeder Form dienet.... Und diese Möglichkeit wird dem Geistigen von Gott immer gegeben.... Und ob auch Ewigkeiten vergehen, für dieses Geistige kommt einmal der Tag, wo es der festen Form entfliehen und eine etwas leichtere wieder beziehen kann. Und in Gottes Heilsplan von Ewigkeit ist stets der Tag vorgesehen, da dem Geistigen in der harten Materie Befreiung wird, der Tag, wo eine Erlösungsperiode ihr Ende nimmt und eine neue beginnt.... Denn unaufhörlich schreitet die Entwicklung des Geistigen vorwärts, weil unaufhörlich Gottes Liebe alles betreut, was einstmals aus Ihm hervorgegangen ist.... bis es wieder zurückkehrt zu Ihm, um in aller Freiheit selig sein zu können und zu bleiben ewiglich....

Amen