• Înapoi

Îndemnuri serioase....

Vă îndemn mereu și mereu să vă desprindeți de lume.... Cu toate acestea, voi, oamenii, vă înlănțuiți în mod constant tot mai mult de ea, alergați tot mai mult după bunurile pământești, vă dedați tot mai mult la plăcerile vieții și tot mai îndepărtată pentru voi este împărăția spirituală, care nu poate fi niciodată luată în stăpânire în același timp cu lumea pământească. Și aceasta este pieirea voastră, că vă predați stăpânului, care vă trage sufletele în jos, că vă prindeți tot mai mult în plasele lui, care sunt placate cu aur și de aceea nu sunt recunoscute de voi pentru ceea ce sunt.... Dorința voastră de a vă bucura de viață vă va aduce moartea.... pentru că această dorință pe care adversarul Meu o pune în inima voastră, el vă împinge la o lăcomie sporită, pentru a vă deda la plăcerile lumești.... el incită toate dorințele voastre trupești, astfel încât acestea să caute împlinirea și să o găsească și în păcat.... Toate gândurile bune sunt alungate de el, iubirea de sine este aprinsă până la cea mai mare fervoare, oamenii sunt doar robiți de el, pentru că nu se mai întreabă dacă trăiesc după voia Mea, pentru plăcerea Mea.... Ei au devenit sclavii lumii și astfel ai celui care este stăpânul acestei lumi.... Un întuneric dens se așterne peste Pământ pentru că nicio rază spirituală nu găsește acces, iar în acest întuneric adversarul Meu are un joc ușor.... el prinde nenumărate suflete și le pregătește o soartă pe care ele nu o recunosc în orbirea lor.... El le oferă cu siguranță tot ceea ce își doresc pentru viața lor pământească, dar soarta de după moartea lor fizică este îngrozitoare.... Pentru că atunci el va pune stăpânire totală pe ei, iar ei vor fi neputincioși și incapabili să se elibereze de sub controlul său, și vor trebui să plătească pentru scurta lor viață pământească de bunăstare cu o soartă îngrozitoare în eternitate.... Dar oricât de serios ar fi prezentat oamenilor, oricât de urgent ar fi îndemnați și avertizați împotriva dușmanului sufletelor lor.... ei nu ascultă, ci își țin ochii ațintiți asupra lumii care îi ademenește cu splendoarea ei. Și păcatul preia controlul, căci ceea ce nu cade în sarcina omului de la sine, el caută să obțină prin mijloace nedrepte. Nimic nu este sacru pentru el, nici bunurile aproapelui său, nici viața sa, dacă nu poate decât să se îmbunătățească pe sine, dacă nu obține decât un avantaj care să servească trupului său.... Și este imposibil ca lumina să pătrundă în inima lui cu o astfel de atitudine, el se află în cel mai gros întuneric și se simte confortabil în el. Este un timp al corupției, un timp al păcatului, în care adversarul Meu își sărbătorește triumfurile, în care mesagerii Mei de lumină câștigă puțină influență și doar forțele de jos reușesc.... Adversarul Meu culege o recoltă bogată.... iar timpul se apropie de sfârșit.... Mai necesară decât oricând este lucrarea în via Mea, pentru ca acei oameni care nu au cedat complet influenței sale să fie încă salvați.... și ale căror suflete nu au devenit încă victimele sale....

Amin

Ernstige waarschuwing de wereld niet aan te hangen

Steeds weer vermaan IK u zich van de wereld los te maken. Maar voortdurend ketent u, mensen uzelf meer aan haar, steeds meer jaagt u aardse goederen na, steeds meer zwelgt u in levensgenot en altijd verder verwijderd is voor u het geestelijke rijk, dat nooit tegelijk met de aardse wereld in bezit kan worden genomen.

En dat is uw ondergang, dat u zich uitlevert aan die heer die uw ziel omlaag trekt, dat u steeds meer in zijn vangnetten terechtkomt die verguld zijn, en daarom door u niet als datgene herkend worden - wat ze zijn.

Uw verlangen naar levensgenot brengt u de dood, want dit verlangen legt Mijn tegenstander u in het hart, hij zet u aan tot 'n toenemend verlangen u aan het wereldlijk genot over te geven, hij wakkert al uw lichamelijke begeerten aan, dat ze vervulling zoeken en ook vinden in de zonde. Alle goede gedachten worden door hem verjaagd, de eigenliefde wordt tot hoogste gloed aangeblazen. De mensen zijn nog maar alleen aan hem gebonden, want zij vragen er niet meer naar of ze naar Mijn Wil leven, naar Mijn welgevallen.

Zij zijn een prooi van de wereld, dus ook van hem die heer is van deze wereld. Dichte duisternis ligt over de aarde uitgespreid omdat geen geestelijke straal binnen kan komen en in deze duisternis heeft Mijn tegenstander gemakkelijk spel, ontelbare zielen laten zich door hem vangen en hij bereidt dezen een lot dat zij in hun blindheid niet inzien. Hij geeft hun wel alles wat zij voor hun aards leven begeren, maar ontzettend is het lot na de dood van het lichaam, want dan neemt hij ze geheel in bezit en zijn ze krachteloos en kunnen zich niet uit zijn macht vrijmaken. En de korte tijd van het leven op aarde in welzijn, moeten zij betalen met een ontzettend lot in de eeuwigheid.

Maar of het de mensen nog zo ernstig wordt voorgesteld, of ze nog zo dringend vermaand en gewaarschuwd worden voor de vijand van hun ziel, zij luisteren daar niet naar, maar richten hun blik onafgewend naar de wereld - die hen lokt met haar glans. En de zonde neemt hand over hand toe, want wat de mens niet vanzelf toevalt, dat zoekt hij op een onrechtmatige manier te verkrijgen. Niets is meer heilig voor hem wat zijn lichaam streelt, eigendom noch leven van de naaste.

Bij zo'n gezindheid kan onmogelijk licht doorbreken in zijn hart. Hij bevindt zich in de dichtste duisternis en voelt zich daarbij wel. Het is een tijd van verdorvenheid - een tijd van zonde, waarin Mijn tegenstander zijn triomfen viert, waarin Mijn Lichtboden weinig invloed krijgen en alleen de krachten uit de hel succes hebben.

Mijn tegenstander houdt verschrikkelijk huis - en de tijd loopt op z'n eind. Meer dan ooit is de arbeid in de wijngaard nodig, opdat die mensen nog gered worden die niet helemaal aan zijn invloed onderhevig zijn, wier zielen nog niet zijn slachtoffer zijn geworden.

Amen