• Înapoi

Îndemnuri serioase....

Vă îndemn mereu și mereu să vă desprindeți de lume.... Cu toate acestea, voi, oamenii, vă înlănțuiți în mod constant tot mai mult de ea, alergați tot mai mult după bunurile pământești, vă dedați tot mai mult la plăcerile vieții și tot mai îndepărtată pentru voi este împărăția spirituală, care nu poate fi niciodată luată în stăpânire în același timp cu lumea pământească. Și aceasta este pieirea voastră, că vă predați stăpânului, care vă trage sufletele în jos, că vă prindeți tot mai mult în plasele lui, care sunt placate cu aur și de aceea nu sunt recunoscute de voi pentru ceea ce sunt.... Dorința voastră de a vă bucura de viață vă va aduce moartea.... pentru că această dorință pe care adversarul Meu o pune în inima voastră, el vă împinge la o lăcomie sporită, pentru a vă deda la plăcerile lumești.... el incită toate dorințele voastre trupești, astfel încât acestea să caute împlinirea și să o găsească și în păcat.... Toate gândurile bune sunt alungate de el, iubirea de sine este aprinsă până la cea mai mare fervoare, oamenii sunt doar robiți de el, pentru că nu se mai întreabă dacă trăiesc după voia Mea, pentru plăcerea Mea.... Ei au devenit sclavii lumii și astfel ai celui care este stăpânul acestei lumi.... Un întuneric dens se așterne peste Pământ pentru că nicio rază spirituală nu găsește acces, iar în acest întuneric adversarul Meu are un joc ușor.... el prinde nenumărate suflete și le pregătește o soartă pe care ele nu o recunosc în orbirea lor.... El le oferă cu siguranță tot ceea ce își doresc pentru viața lor pământească, dar soarta de după moartea lor fizică este îngrozitoare.... Pentru că atunci el va pune stăpânire totală pe ei, iar ei vor fi neputincioși și incapabili să se elibereze de sub controlul său, și vor trebui să plătească pentru scurta lor viață pământească de bunăstare cu o soartă îngrozitoare în eternitate.... Dar oricât de serios ar fi prezentat oamenilor, oricât de urgent ar fi îndemnați și avertizați împotriva dușmanului sufletelor lor.... ei nu ascultă, ci își țin ochii ațintiți asupra lumii care îi ademenește cu splendoarea ei. Și păcatul preia controlul, căci ceea ce nu cade în sarcina omului de la sine, el caută să obțină prin mijloace nedrepte. Nimic nu este sacru pentru el, nici bunurile aproapelui său, nici viața sa, dacă nu poate decât să se îmbunătățească pe sine, dacă nu obține decât un avantaj care să servească trupului său.... Și este imposibil ca lumina să pătrundă în inima lui cu o astfel de atitudine, el se află în cel mai gros întuneric și se simte confortabil în el. Este un timp al corupției, un timp al păcatului, în care adversarul Meu își sărbătorește triumfurile, în care mesagerii Mei de lumină câștigă puțină influență și doar forțele de jos reușesc.... Adversarul Meu culege o recoltă bogată.... iar timpul se apropie de sfârșit.... Mai necesară decât oricând este lucrarea în via Mea, pentru ca acei oameni care nu au cedat complet influenței sale să fie încă salvați.... și ale căror suflete nu au devenit încă victimele sale....

Amin

Ernste Ermahnungen....

Immer wieder ermahne Ich euch, von der Welt euch zu lösen.... Doch ständig mehr kettet ihr Menschen euch an sie, immer mehr jagt ihr irdischen Gütern nach, immer mehr schwelgt ihr in Lebensgenüssen, und immer entfernter ist für euch das geistige Reich, das niemals zugleich mit der irdischen Welt in Besitz genommen werden kann. Und das ist euer Verderben, daß ihr euch dem Herrn ausliefert, der eure Seelen herabzieht, daß ihr immer mehr in seine Fangnetze geratet, die vergoldet sind und von euch darum nicht als das erkannt werden, was sie sind.... Euer Verlangen nach Lebensgenuß bringt euch den Tod.... Denn dieses Verlangen legt euch Mein Gegner in das Herz, er treibt euch an zu vermehrter Gier, euch den weltlichen Genüssen hinzugeben.... er facht alle eure körperlichen Begierden an, daß sie Erfüllung suchen und auch finden in der Sünde.... Alle guten Gedanken werden verjagt von ihm, die Ichliebe wird zu höchster Glut angefacht, die Menschen sind nur noch ihm hörig, denn sie fragen nicht mehr danach, ob sie leben nach Meinem Willen, Mir zum Wohlgefallen.... Sie sind der Welt verfallen und somit dem, der Herr ist dieser Welt.... Dichte Finsternis liegt über der Erde, weil kein geistiger Strahl Zugang findet, und in dieser Finsternis hat Mein Gegner ein leichtes Spiel.... er fängt unzählige Seelen und bereitet diesen ein Los, das sie in ihrer Blindheit nicht erkennen.... Er gibt ihnen wohl für ihr Erdenleben alles, was sie begehren, doch entsetzlich ist das Los nach ihrem Leibestode.... Denn dann nimmt er sie ganz in Besitz, und sie sind kraftlos und können sich nicht von seiner Gewalt frei machen, und die kurze Erdenlebenszeit in Wohlergehen müssen sie bezahlen mit einem entsetzlichen Los in der Ewigkeit.... Doch ob es den Menschen noch so ernstlich vorgestellt wird, ob sie noch so dringend ermahnt werden und gewarnt vor dem Feind ihrer Seelen.... sie hören nicht darauf, sondern richten ihre Blicke unverwandt der Welt zu, die sie locket mit ihrem Glanz. Und die Sünde nimmt überhand, denn was dem Menschen nicht zufällt von selbst, das sucht er auf unrechtem Wege zu gewinnen. Ihm ist nichts heilig, weder Gut noch Leben des Nächsten, wenn er sich nur verbessern kann, wenn ihm nur ein Vorteil erwächst, der seinem Körper dienet.... Und es kann bei einer solchen Einstellung unmöglich das Licht durchbrechen in sein Herz, er ist in dickster Finsternis und fühlt sich darin wohl. Es ist eine Zeit der Verderbtheit, eine Zeit der Sünde, in der Mein Gegner seine Triumphe feiert, in der Meine Lichtboten wenig Einfluß gewinnen und nur die Kräfte von unten Erfolg haben.... Mein Gegner hält reiche Ernte.... und die Zeit geht ihrem Ende zu.... Nötiger denn je ist die Arbeit in Meinem Weinberg, auf daß noch die Menschen gerettet werden, die seinem Einfluß nicht gänzlich unterliegen.... deren Seelen noch nicht seine Opfer geworden sind....

Amen