• Înapoi

Nimeni nu atinge împărăția Cerurilor dacă aduce omagiu lumii....

A aduce un omagiu lumii înseamnă a pierde împărăția Cerurilor, deoarece omul nu le poate câștiga pe amândouă în același timp. Și cine aduce omagiu lumii nu se străduiește nici el să atingă împărăția Cerurilor, pentru că pentru el există doar lumea pământească cu atracțiile ei și nu crede într-o împărăție în afara ei. Și totuși, calea spre împărăția Cerurilor trebuie parcursă prin această lume pământească, ea nu poate fi eliminată, căci ființa umană trăiește în această lume, trebuie să parcurgă ultima etapă a dezvoltării sale pe Pământ, în mijlocul împărăției care aparține adversarului lui Dumnezeu. Dar el poate depăși această împărăție, poate trece prin lumea pământească fără să fie impresionat în mod neobișnuit de ea, fără să o dorească cu simțurile sale.... el poate trăi prin ea și totuși să fie stăpânul ei.... Și aceasta este sarcina voastră de a birui lumea, căci ea v-a fost dată în acest scop, pentru ca sufletul vostru să se maturizeze în ea, să se desprindă de bunăvoie de tot ceea ce aparține lumii, căci această desprindere este în același timp și o desprindere de stăpânul acestei lumi și o întoarcere spre împărăția spirituală și spre stăpânul ei. Și astfel este de înțeles că oricine se face sclavul lumii nu va putea niciodată să intre în posesia împărăției spirituale, nici în viața pământească, nici după moartea ființei umane.... Este de înțeles că stăpânul lumii îl ține în sclavie pentru că însăși ființa umană îi dă dreptul să facă acest lucru, deoarece ființa umană însăși trebuie să se străduiască și să realizeze eliberarea de sub controlul său, eliberarea din lumea materială. El trebuie să ducă o luptă cu el însuși, trebuie să fie capabil să renunțe pentru a obține ceva valoros, trebuie să reziste tuturor tentațiilor în timpul scurtei sale vieți pământești pentru a putea ocupa apoi împărăția spirituală cu toate gloriile ei, care îl va compensa de o mie de ori pentru renunțarea sa pe Pământ.... Și el va face acest lucru numai dacă va recunoaște lipsa de valoare și efemeritatea a ceea ce îi apare dezirabil pe Pământ. Numai această conștientizare îi dă puterea de a-și direcționa corect voința, iar el poate dobândi această conștientizare dacă se gândește doar la materialismul lumii.... Căci el nu poate fi forțat să își schimbe voința.... El poate fi doar stimulat de experiențe să reflecteze în interior, dar cu ce succes, acesta îl determină singur. Iar Dumnezeu îl poate ajuta numai în măsura în care El îi dovedește în mod repetat caracterul său trecător, că El abandonează decăderea ceea ce este iubirea umană pe Pământ, că El intervine într-un mod care atinge ființa umană în modul cel mai dureros, că îi ia ceea ce îi este atașat în inimă.... întotdeauna doar pentru a-i da un indiciu despre cât de inutile sunt scopurile strădaniei sale. Cu toate acestea, cei care învață din astfel de experiențe se pot considera norocoși, căci își schimbă încet-încet direcția voinței și renunță la lume pentru a ocupa într-o zi împărăția spirituală.... Dar nimeni nu trebuie să creadă că poate face compromisuri, nimeni nu trebuie să creadă că poate omagia lumea cu impunitate.... Orice strădanie are un efect după moarte, iar dacă a fost pentru lume, atunci îi aduce și moarte spirituală, atunci a renunțat la împărăția spirituală de dragul câștigului pământesc, iar lumea i-a adus moartea.... Atunci el s-a dat din nou în puterea celui care este în adâncuri, iar drumul spre înălțime durează din nou un timp nesfârșit....

Amin

Ninguém ganha o reino dos céus quem presta homenagem ao mundo....

Prestar tributo ao mundo é perder o reino dos céus, porque o homem não pode ganhar os dois ao mesmo tempo. E aquele que presta homenagem ao mundo também não se esforça por alcançar o reino dos céus, pois para ele só existe o mundo terreno com os seus encantos, e ele não acredita num reino fora dele. E no entanto, o caminho para o reino dos céus tem de ser percorrido através deste mundo terreno, não pode ser eliminado, pois o ser humano vive neste mundo, ele tem de cobrir a última fase do seu desenvolvimento na terra, no meio do reino que pertence ao adversário de Deus. Mas ele pode vencer este reino, pode passar pelo mundo terreno sem se deixar impressionar por ele, sem o desejar com os seus sentidos.... ele pode viver através dela e ainda ser o seu mestre.... E esta é a vossa tarefa de vencer o mundo, pois foi-vos dada para este fim, para que a vossa alma amadureça nele, para que se desprenda por vontade própria de tudo o que pertence ao mundo, porque este desprendimento é também, ao mesmo tempo, um desprendimento do Senhor deste mundo e uma viragem para o reino espiritual e o seu Senhor. E assim é compreensível que qualquer pessoa que se torne escrava do mundo nunca poderá tomar posse do reino espiritual, nem na vida terrena nem depois da morte do ser humano.... É compreensível que o mestre do mundo o mantenha em cativeiro porque o próprio ser humano lhe dá o direito de o fazer, pois o próprio ser humano deve esforçar-se por e realizar a libertação do seu controlo, a libertação do mundo material. Ele tem de travar uma batalha consigo mesmo, tem de ser capaz de renunciar para ganhar algo valioso, tem de resistir a todas as tentações durante a sua curta vida terrena para depois poder ocupar o reino espiritual com todas as suas glórias, o que o compensará mil vezes pela sua renúncia na terra.... E só o fará se reconhecer a inutilidade e a impermanência do que lhe parece desejável na terra. Só esta realização lhe dá força para dirigir correctamente a sua vontade, e ele pode ganhar esta realização se pensar apenas no mundo material.... Pois ele não pode ser forçado a uma mudança de vontade.... Ele só pode ser estimulado pelas experiências a reflectir interiormente, mas com o sucesso que ele próprio determina. E Deus só o pode ajudar na medida em que Ele lhe prova repetidamente a sua transitoriedade, que Ele abandona o que é o amor humano na terra, que Ele intervém de uma forma que toca o ser humano da forma mais dolorosa, que Ele lhe tira aquilo a que o seu coração está ligado.... sempre apenas para lhe dar uma indicação de quão inúteis são os objectivos do seu esforço. No entanto, aqueles que aprendem com tais experiências podem considerar-seafortunados, pois mudam lentamente a sua direcção de vontade e desistem do mundo a fim de um dia ocuparem o reino espiritual.... Mas ninguém deve acreditar que ele pode comprometer-se, ninguém deve acreditar que ele pode homenagear o mundo com impunidade.... Cada esforço tem um efeito após a sua morte, e se foi para o mundo, então também lhe traz a morte espiritual, então ele rendeu o reino espiritual em nome do ganho terreno, e o mundo trouxe-lhe a morte.... Depois voltou a entregar-se ao poder daquele que está nas profundezas, e o caminho para a altura leva novamente um tempo interminável...._>Ámen