• Înapoi

Nimeni nu atinge împărăția Cerurilor dacă aduce omagiu lumii....

A aduce un omagiu lumii înseamnă a pierde împărăția Cerurilor, deoarece omul nu le poate câștiga pe amândouă în același timp. Și cine aduce omagiu lumii nu se străduiește nici el să atingă împărăția Cerurilor, pentru că pentru el există doar lumea pământească cu atracțiile ei și nu crede într-o împărăție în afara ei. Și totuși, calea spre împărăția Cerurilor trebuie parcursă prin această lume pământească, ea nu poate fi eliminată, căci ființa umană trăiește în această lume, trebuie să parcurgă ultima etapă a dezvoltării sale pe Pământ, în mijlocul împărăției care aparține adversarului lui Dumnezeu. Dar el poate depăși această împărăție, poate trece prin lumea pământească fără să fie impresionat în mod neobișnuit de ea, fără să o dorească cu simțurile sale.... el poate trăi prin ea și totuși să fie stăpânul ei.... Și aceasta este sarcina voastră de a birui lumea, căci ea v-a fost dată în acest scop, pentru ca sufletul vostru să se maturizeze în ea, să se desprindă de bunăvoie de tot ceea ce aparține lumii, căci această desprindere este în același timp și o desprindere de stăpânul acestei lumi și o întoarcere spre împărăția spirituală și spre stăpânul ei. Și astfel este de înțeles că oricine se face sclavul lumii nu va putea niciodată să intre în posesia împărăției spirituale, nici în viața pământească, nici după moartea ființei umane.... Este de înțeles că stăpânul lumii îl ține în sclavie pentru că însăși ființa umană îi dă dreptul să facă acest lucru, deoarece ființa umană însăși trebuie să se străduiască și să realizeze eliberarea de sub controlul său, eliberarea din lumea materială. El trebuie să ducă o luptă cu el însuși, trebuie să fie capabil să renunțe pentru a obține ceva valoros, trebuie să reziste tuturor tentațiilor în timpul scurtei sale vieți pământești pentru a putea ocupa apoi împărăția spirituală cu toate gloriile ei, care îl va compensa de o mie de ori pentru renunțarea sa pe Pământ.... Și el va face acest lucru numai dacă va recunoaște lipsa de valoare și efemeritatea a ceea ce îi apare dezirabil pe Pământ. Numai această conștientizare îi dă puterea de a-și direcționa corect voința, iar el poate dobândi această conștientizare dacă se gândește doar la materialismul lumii.... Căci el nu poate fi forțat să își schimbe voința.... El poate fi doar stimulat de experiențe să reflecteze în interior, dar cu ce succes, acesta îl determină singur. Iar Dumnezeu îl poate ajuta numai în măsura în care El îi dovedește în mod repetat caracterul său trecător, că El abandonează decăderea ceea ce este iubirea umană pe Pământ, că El intervine într-un mod care atinge ființa umană în modul cel mai dureros, că îi ia ceea ce îi este atașat în inimă.... întotdeauna doar pentru a-i da un indiciu despre cât de inutile sunt scopurile strădaniei sale. Cu toate acestea, cei care învață din astfel de experiențe se pot considera norocoși, căci își schimbă încet-încet direcția voinței și renunță la lume pentru a ocupa într-o zi împărăția spirituală.... Dar nimeni nu trebuie să creadă că poate face compromisuri, nimeni nu trebuie să creadă că poate omagia lumea cu impunitate.... Orice strădanie are un efect după moarte, iar dacă a fost pentru lume, atunci îi aduce și moarte spirituală, atunci a renunțat la împărăția spirituală de dragul câștigului pământesc, iar lumea i-a adus moartea.... Atunci el s-a dat din nou în puterea celui care este în adâncuri, iar drumul spre înălțime durează din nou un timp nesfârșit....

Amin

Quelqu’un qui flatte le monde, ne conquiert pas le Ciel

Rendre hommage au monde signifie se jouer du Règne des Cieux, parce que l'homme ne peut pas vaincre les deux en même temps. Et celui qui loue le monde, ne s’efforce pas pour atteindre le Règne des Cieux, parce que pour lui il existe seulement le monde terrestre avec ses séductions, et il ne croit pas dans un Règne en dehors de celui-ci. – Et malgré cela la voie vers le Règne des Cieux doit être parcourue à travers ce monde terrestre, ce parcours ne peut pas être exclu parce que l'homme vivant dans ce monde doit satisfaire le dernier stade de son évolution sur la Terre, au milieu du règne qui appartient à l'adversaire de Dieu. Mais il peut dépasser ce règne – il peut passer à travers le monde terrestre sans se laisser impressionner d’une manière extraordinaire, sans le désirer avec ses sens, il peut y vivre et être aussi son patron – c’est donc votre tâche de vaincre le monde, parce qu’il vous a été donné dans ce but, pour que votre âme mûrisse, pour qu’elle se défasse dans la libre volonté de tout ce qui appartient au monde, parce que celui qui s’en dénoue se dénoue aussi en même temps de celui qui est le seigneur de ce monde, et il se tourne vers le Règne spirituel et vers son Seigneur. Et ainsi il est naturel que celui qui se fait serviteur de ce monde, ne puisse jamais plus prendre en possession le Règne spirituel, ni dans la vie terrestre, ni après la mort de l'homme – il est compréhensible que le seigneur du monde le tienne lié parce que l'homme lui-même lui en donne le droit, et se dénouer du monde matériel, se dénouer de son pouvoir, l'homme lui-même doit le faire. Il doit mener une lutte contre lui-même, il doit pouvoir renoncer pour gagner quelque chose de plus précieux, il doit résister dans le bref temps de la vie terrestre à toutes les tentations pour pouvoir prendre possession du Règne spirituel avec toutes ses Magnificences qui le repayent des milliers de fois pour son renoncement sur la Terre. Et il le fera seulement lorsqu’il reconnaîtra l'absence de valeur et l'inconstance de ce qui lui apparaît désirable sur la Terre. Seulement cette connaissance lui donne la force d'orienter de la manière juste sa volonté – et il peut conquérir cette connaissance si seulement il réfléchit sur le monde matériel – parce qu'il ne peut pas être forcé à un changement de volonté – il peut être stimulé seulement au travers des vicissitudes aux considérations intérieures, mais avec quel succès, cela il le décide lui-même. Et Dieu peut l’aider seulement en lui montrant toujours de nouveau la caducité de ce qu'Il destine à la décadence et qui est désiré par l’homme sur Terre, Il intervient alors d’une manière qui touche l’homme douloureusement, qui lui enlève ce à quoi son cœur est attaché, toujours seulement pour lui donner une indication sur le fait que le but de sa tendance est inutile. Mais ceux qui apprennent au travers de telles vicissitudes, peuvent se considérer heureux, parce qu'ils changent lentement la direction de leur volonté et renoncent au monde, pour prendre le chemin du Règne spirituel. Mais personne ne doit croire pouvoir faire des compromis, personne ne doit croire pouvoir louer impunément le monde. Chaque tendance a son effet après la mort, et celui qui était pour le monde, alors celui-ci lui apporte la mort spirituelle, car il a renoncé au Règne spirituel pour un gain terrestre, et le monde lui a apporté la mort, alors il s'est donné de nouveau dans le pouvoir de celui qui est dans l'abîme et la remontée vers le Haut dure de nouveau un temps infiniment long.

Amen