• Înapoi

Filiația divină numai pe Pământ.... Dezvoltarea ulterioară în lumea de dincolo....

Procesul de maturizare este întotdeauna promovat de Dumnezeu, însă în stadiul de liber arbitru spiritualul poate oferi și rezistență, iar atunci voința lui Dumnezeu se retrage și voința ființei umane decide. Dacă dezvoltarea ființei umane nu progresează sau chiar regresează, atunci voința ființei umane a opus rezistență efortului lui Dumnezeu de a o ajuta să progreseze, iar atunci substanța spirituală din ființa umană, sufletul, trebuie să suporte și ea consecințele.... unei stări în lumea de dincolo, care este adaptată spiritului încă nedezvoltat.... fără lumină și fără putere. Rezistența față de Dumnezeu este întotdeauna o lipsă de lumină și de putere, pentru că lumina și puterea emană numai de la Dumnezeu, iar rezistența față de Dumnezeu înseamnă întotdeauna o respingere a fluxului Său de putere de iubire. Această stare poate fi cu siguranță schimbată și în lumea de dincolo, dar, din nou, numai prin renunțarea la rezistența împotriva lui Dumnezeu, adică prin acceptarea de bunăvoie a ceea ce i se oferă și în lumea de dincolo, dar, de asemenea, fără constrângere. Însă pe Pământ a fost ignorat un mare har al lui Dumnezeu, a fost respins ajutorul Său iubitor și este de înțeles că acest lucru are consecințe care nu pot fi niciodată revocate în întregime, motiv pentru care în lumea de dincolo se poate obține cu siguranță o îmbunătățire a stării de mizerie, dar niciodată nu se va obține același lucru care a fost posibil pe Pământ.... filiația divină.... În plus, nu este posibilă o nouă întoarcere arbitrară pe Pământ pentru a compensa ceea ce s-a pierdut.... Liberul arbitru al ființei umane a luat o decizie pe Pământ, iar viața în împărăția de dincolo este în conformitate cu acesta. Cu toate acestea, marea bunătate și milă a lui Dumnezeu ajută toate ființele să devină fericite, iar această fericire este posibilă în atât de multe grade încât voința ființei este întotdeauna luată în considerare. Pentru a atinge un grad mai înalt de beatitudine nu este permisă o întrupare repetată pe Pământ, însă un suflet, mânat de iubire și de voința nespus de mare de a ajuta, poate cere o reîntrupare de la Dumnezeu pentru a îndeplini o misiune pe Pământ care se aplică la salvarea sufletelor pământene.... Acest lucru are ca rezultat și un grad sporit de maturitate, care trebuie însă dobândit printr-o viață pământească extrem de dificilă. În plus, sufletul care se întrupează acum pe Pământ se află deja într-un anumit grad de lumină, astfel încât nu se poate vorbi de o dezvoltare ascendentă a unei ființe încă imperfecte care vrea acum să recupereze ceea ce a ratat printr-o viață pământească repetată. Pentru că Dumnezeu îi oferă sufletului și posibilitatea de a se înălța în lumea de dincolo, însă condițiile de dezvoltare a ascensiunii trebuie să fie diferite, pentru că a lăsat nefolosită alocarea de har acordată, pe care viața pământească ca ființă umană a fost în sine, pentru că a eșuat în liberul arbitru și, prin urmare, nu poate atinge beatitudinea decât în condiții mai dificile. Există nenumărate sfere și nenumărate grade de beatitudine.... Toate sufletele pot deveni fericite și își pot crește gradul de beatitudine prin propria voință. Dar cea mai înaltă beatitudine, cea a unui copil al lui Dumnezeu rămâne refuzată sufletului care a eșuat pe Pământ, deoarece este posibil să atingă acest grad pe Pământ folosind harul lui Dumnezeu în liberul arbitru.... Filiația divină este încununarea unei vieți pământești care este condusă în întregime după voia lui Dumnezeu, în cea mai credincioasă iubire față de Dumnezeu și față de aproapele.... filiația divină este darul Tatălui ceresc pentru copiii Săi care s-au folosit de viața pământească pentru a se scăpa de ultima zgură, care, printr-o viață corectă de iubire în timpul vieții pământești, devin ceea ce au fost de la început.... ființe divine pline de lumină și pline de putere....

Amin

Gotteskindschaft nur auf Erde.... Weiterentwicklung im Jenseits....

Der Ausreifungsprozeß wird von Gott aus stets gefördert, doch im Stadium des freien Willens kann das Geistige auch Widerstand leisten, und dann tritt der Wille Gottes zurück, und der Wille des Menschen entscheidet. Geht nun die Entwicklung des Menschen nicht vorwärts oder gar zurück, dann hat der Wille des Menschen Widerstand geleistet dem Bemühen Gottes, ihm vorwärtszuhelfen, und dann muß auch das Geistige im Menschen, die Seele, die Folgen tragen.... einen Zustand im Jenseits, der dem noch unentwickelten Geistigen angepaßt ist.... ohne Licht und ohne Kraft. Widerstand gegen Gott ist immer Licht- und Kraftlosigkeit, weil von Gott allein das Licht und die Kraft ausgeht und Widerstand gegen Gott immer Ablehnung Seines Liebekraftstromes bedeutet. Dieser Zustand nun kann wohl auch im Jenseits geändert werden, doch wieder nur unter Aufgeben des Widerstandes gegen Gott, also williges Annehmen dessen, was ihm auch im Jenseits angeboten wird, doch gleichfalls ohne Zwang. Es ist aber auf Erden eine große Gnade Gottes außer acht gelassen worden, es ist Seine liebevolle Hilfe zurückgewiesen worden, und es hat das verständlicherweise Folgen, die niemals gänzlich aufgehoben werden können, weshalb wohl eine Besserung des Elendszustandes im Jenseits erzielt werden kann, niemals aber das gleiche erreicht wird, was auf Erden möglich war.... die Gotteskindschaft.... Es ist ferner nicht möglich, willkürlich wieder zur Erde zurückzukehren, um das Versäumte nachzuholen.... Der freie Wille des Menschen hat auf Erden eine Entscheidung getroffen, und dieser gemäß ist das Leben im jenseitigen Reich. Doch Gottes große Güte und Barmherzigkeit verhilft allen Wesen zur Seligkeit, und diese Seligkeit ist in so vielen Graden möglich, so daß stets dem Willen des Wesens Rechnung getragen wird. Um einen höheren Grad der Seligkeit zu erreichen, ist eine nochmalige Verkörperung auf der Erde nicht gestattet, jedoch kann eine Seele, getrieben von der Liebe und ihrem übergroßen Hilfswillen, eine Wiederverkörperung erbitten von Gott, um auf der Erde eine Mission auszuführen, die der Rettung von Erdenseelen gilt.... Es ist auch ein erhöhter Reifegrad Folge davon, der aber durch ein äußerst schweres Erdenleben erworben werden muß. Zudem ist die sich nun auf der Erde verkörpernde Seele schon in einem gewissen Lichtgrad, so daß von einer Aufwärtsentwicklung eines noch unvollkommenen Wesens nicht gesprochen werden kann, das nun durch ein nochmaliges Erdenleben das nachholen möchte, was sie versäumt hat. Denn Gott gibt der Seele auch im Jenseits die Möglichkeit, zur Höhe zu schreiten, doch es müssen nun die Bedingungen zur Aufwärtsentwicklung andere sein, weil sie die ihnen gewährte Gnadenzuwendung, die das Erdenleben als Mensch an sich schon war, ungenützt ließ, weil sie im freien Willen versagt hat und darum auch nur unter schwereren Bedingungen erreichen kann, daß sie selig wird. Zahllose Sphären gibt es und zahllose Seligkeitsgrade.... Alle Seelen können selig werden und durch eigenen Willen den Seligkeitsgrad erhöhen. Doch die höchste Seligkeit eines Gotteskindes bleibt der Seele verwehrt, die auf Erden versagte, denn es ist möglich, diesen Grad auf Erden zu erreichen unter Nutzung der Gnade Gottes im freien Willen.... Es ist die Gotteskindschaft die Krönung eines Erdenlebens, das ganz nach dem Willen Gottes, in treuester Liebe zu Gott und zum Nächsten, geführt wird.... es ist die Gotteskindschaft das Geschenk des himmlischen Vaters an Seine Kinder, die das Erdenleben ausnutzten, um der letzten Schlacken sich zu entäußern, die durch ein rechtes Liebeleben während des Erdenlebens werden, was sie waren von Anbeginn.... göttliche Wesen voller Licht und voller Kraft....

Amen