• Înapoi

Motivele suferinței și ale greutăților în timpul de la urmă....

O scurtă perioadă de bunăstare pe Pământ poate avea ca rezultat un declin spiritual pentru fiecare persoană în parte, pentru că, imediat ce lupta pământească pentru existență s-a încheiat, sufletul este imens de receptiv la tot felul de stimuli și, prin urmare, oferă puțină rezistență atunci când este abordat de ispitele din lume. Cu toate acestea, deoarece în zilele din urmă sufletul va trebui să lupte mai mult pentru a-și atinge scopul, trebuie să fie lipsit de orice ocazie de a deveni călduț și letargic în lupta sa pentru ascensiune. Și, prin urmare, suferința și adversitatea se vor apropia de el din când în când, iar fiecare persoană ar trebui să fie recunoscătoare pentru acest lucru, deoarece este ultimul mijloc de a-l proteja de o recidivă prea profundă. Bunăstarea terestră nu poate fi lipsită de rău decât pentru un suflet deja matur, dar acest suflet nu are nevoie de bogății pământești, de plăceri fizice și nici de condiții de viață evident bune, în schimb, el se simte în largul său în orice situație din viață, chiar dacă aceasta pare semenilor săi ca fiind anevoioasă și sărăcăcioasă, așa cum, dimpotrivă, nici măcar condițiile de viață aparent bune nu pot fi suficiente pentru un suflet imatur și acesta continuă să râvnească la averi mai mari, astfel că nu-și respectă starea sufletului și se află în mare pericol. Nici un eveniment care afectează sufletul ca adversitate și greutăți nu se apropie în zadar de ființa umană, de fiecare dată Dumnezeu caută să o câștige pentru Sine, aceasta simțind lipsa de putere și întorcându-se la El pentru ajutor, de aceea se succed de fiecare dată evenimente care pun un suflet în tulburare și abat atenția ființei umane de la bucuriile și plăcerile lumești, căci sufletul trebuie să lupte în permanență și să nu devină călduț. Dumnezeu știe ce este util pentru el și creează în mod constant noi oportunități pentru ca acesta să se maturizeze, motiv pentru care este indispensabilă o luptă continuă pe Pământ pentru existență. Cu toate acestea, El nu lasă niciodată fără putere un suflet care dorește așa ceva și care se îndreaptă cu încredere spre El pentru ajutor. El îi dă ceea ce are nevoie din punct de vedere pământesc și spiritual, însă, de dragul sufletului, El retrage din trup ceea ce ar putea pune în pericol sufletul. Și de aceea, voi, oamenii, nu va trebui să sperați la o îmbunătățire considerabilă a situației voastre în viață, în schimb, de fiecare dată un eveniment îl va înlocui pe celălalt, ceea ce vă va obliga la o luptă sporită pentru viață. Dar este ultimul timp înainte de sfârșit, iar acesta este scurt și suportabil pentru fiecare ființă umană doar dacă stabilește contactul cu Creatorul și Susținătorul său, cu Tatăl său din veșnicie. Atunci el va trage numai beneficii spirituale din această perioadă dificilă pentru el și într-o zi va recunoaște și binecuvântarea ei, îi va mulțumi lui Dumnezeu pentru grija Sa, pentru toate suferințele care au contribuit la creșterea maturității sufletului, care l-au salvat de la ruina veșnică....

Amin

La motivazione di sofferenza e miseria nell’ultimo tempo

Un breve tempo del ben vivere sulla Terra può avere per ogni singolo uomo una retrocessione spirituale, perché appena è esclusa la lotta dell’esistenza terrena, l’anima è immensamente ricettiva per i fascini di ogni genere e perciò presta anche poca resistenza, quando le si avvicinano le tentazioni del mondo. Ma dato che il tempo della fine richiede dall’anima una lotta rafforzata per raggiungere ancora la sua meta, le dev’essere tolta ogni occasione per diventare tiepida e pigra nel suo tendere verso l’Alto. E perciò, le si avvicinerà sempre di nuovo sofferenza e miseria e per questo ogni uomo dev’essere grato, perché sono gli ultimi mezzi per preservarli dalla ricaduta troppo profonda. Il benessere terreno può essere senza danno per un’anima già matura, ma questa non ha bisogno di ricchezze terrene, di godimenti corporei e nemmeno di evidenti buone condizioni di vita, ma si sente bene in ogni situazione di vita, persino quando questa sembra faticosa e scarsa al prossimo, come viceversa anche delle apparenti buoni condizioni di vita non possono bastare ad un’anima immatura che continua a bramare maggiore possesso, quindi non bada allo stato della sua anima ed è in grande pericolo. Un avvenimento che tocca l’anima come miseria e fatica, non si avvicina all’uomo inutilmente, con ciò Dio cerca sempre di nuovo di conquistarlo per Sé, affinché senta la sua assenza di Forza e che si rivolga a Lui per l’Aiuto, seguono sempre di nuovi avvenimenti uno dopo l’altro che mettono in agitazione l’anima e distoglie l’attenzione dell’uomo da gioie e godimenti terreni, perché l’anima deve sempre continuamente lottare e non deve diventare tiepida. Dio sà ciò che le serve e crea in continuazione nuove possibilità di maturazione, per cui è inevitabile una sempre continua lotta dell’esistenza terrena. Ma Egli non lascia mai un’anima senza Forza la quale la desidera e si rivolge a Lui fiduciosa per l’Aiuto. Egli le dà ciò di cui ha bisogno in modo terreno e spirituale, ma sottrae al corpo ciò che potrebbe danneggiare l’anima. E perciò voi uomini non avrete da sperare notevoli miglioramenti della situazione della vostra vita, ma un avvenimento darà sempre il cambio ad un altro, cosa che vi costringe all’aumentata lotta per la vita. Ma è il breve tempo prima della fine ed è solo ancora breve e sopportabile per ogni uomo se stabilisce il collegamento con il suo Creatore e Conservatore, con suo Padre dall’Eternità. Allora trae solo l’utilità animica dal tempo per lui difficile e riconoscerà anche una volta la sua Benedizione, ringrazierà Dio per la Sua Provvidenza, per ogni sofferenza che ha contribuito ad aumentare la maturità dell’anima, che lo ha salvato dall’eterno naufragio.

Amen