• Înapoi

Creația vizibilă tărâmul adversarului lui Dumnezeu, dar care nu are nicio putere asupra ei....

Deși tot ceea ce este vizibil mărturisește puterea lui Dumnezeu și voința Creatorului, creația face totuși parte din împărăția adversarului Lui, deoarece substanțele sale sunt cele spirituale pătrunse de voința sa, care s-a pus deci împotriva lui Dumnezeu. Și astfel, toată creația vizibilă trebuie socotită ca făcând parte din împărăția sa, doar ființa umană, deși este și ea o creație materială, poate scăpa deja de împărăția sa în timpul vieții sale pământești, chiar dacă trupul său este încă legat de Pământ și nu este încă complet liber de impulsurile voinței care dezvăluie influența sa. Sufletul ființei umane, însă, poate deja să fi scăpat complet din lumea sa și să locuiască în împărăția care este adevărata sa casă, unde numai puterea și voința lui Dumnezeu sunt active și unde, prin urmare, nu există creații pământești care să conțină voința opusă lui Dumnezeu. Cu toate acestea, adversarul lui Dumnezeu nu are putere asupra creațiilor vizibile de pe Pământ, deși este împărăția lui..... Ele sunt substanțe înrudite lui din care este compusă creația, dar complet inaccesibile influenței sale, deoarece numai voința lui Dumnezeu guvernează această creație. Și, prin urmare, substanța spirituală legată în creație își poate continua nestingherită ascensiunea spirituală odată ce a început-o, ea nu va putea fi în niciun fel perturbată în cursul dezvoltării sale de către adversarul lui Dumnezeu, deoarece acesta nu are nici cea mai mică putere asupra lucrărilor vizibile ale creației. Din acest motiv, totuși, el încearcă în mod constant să influențeze voința ființei umane, deoarece îi este permis să o influențeze și acum caută să se folosească pe scară largă de puterea sa..... Eforturile sale se îndreaptă acum spre influențarea voinței umane, astfel încât face din distrugerea creațiilor de orice fel scopul său.... Și cum acesta este de obicei rezultatul unui mod de viață lipsit de iubire, el va încerca mai întâi să ucidă dragostea în ființa umană și să trezească în ea înclinația către lume care o împinge să obțină plăcere pe seama semenilor săi. De îndată ce o persoană se lasă purtată de acțiuni neprietenoase, ea s-a pus sub controlul adversarului lui Dumnezeu, iar gândurile și acțiunile sale sunt contrare lui Dumnezeu. Și atunci el se va deschide tot mai mult acestei influențe și îi va fi un servitor voluntar pe Pământ. Lumea materială este împărăția lui, adică spiritualul este alungat în ea, care își poartă încă voința în sine, deci este contrar lui Dumnezeu, dar care totuși se străduiește să urce în sus în legea constrângerii. El caută acum să elibereze acest spiritual pentru ca el să se întoarcă din nou la el și să contribuie la creșterea puterii sale. Și de aceea el caută să îl incite pe om să distrugă operele creației din motive de răutate. Căci și distrugerea materiei poate avea loc în mod ordonat și poate corespunde voinței lui Dumnezeu, dacă iubirea este forța motrice a întregii activități umane, iar distrugerea materiei are ca scop doar să lase să ia naștere noi opere care să fie de folos și care, prin urmare, pot fi socotite ca opere de iubire. Atunci, spiritualul din materie este doar ajutat să se înalțe în continuare, conform voinței lui Dumnezeu. Și atunci a expirat și timpul stabilit pentru spiritualul în orice formă, în timp ce adversarul lui Dumnezeu caută să întrerupă prematur această dezvoltare și pentru aceasta are nevoie de voința omului, deoarece el însuși nu are nicio putere asupra a ceea ce este creat din voința lui Dumnezeu și din puterea Sa, care servește la dezvoltarea ascendentă a spiritualului care odată s-a îndepărtat de El. Dar numai o acțiune lipsită de iubire față de aproapele duce la distrugerea materiei în interesul lui și astfel adversarul lui Dumnezeu are două planuri pe care încearcă să le realizeze.... pentru a elibera spiritualul și a împiedica dezvoltarea sa ascendentă și în același timp și pentru a câștiga pe omul însuși, prin voința acestuia din urmă distrugându-i dinainte întreaga dezvoltare, iar în ultima etapă el devine din nou sclavul celui care este cauza stării sale imperfecte și care caută să canalizeze toată puterea dinspre Dumnezeu spre el însuși, pentru a-și spori puterea. Dar omul însuși poate, prin voința sa liberă, să distrugă aceste planuri ale sale, dacă, prin activitate iubitoare, se plasează pe sine într-o stare de perfecțiune și astfel se eliberează complet de puterea fostului său seducător și în același timp contribuie și la răscumpărarea spiritualului de la el, dacă, în slujba iubirii aproapelui, remodelează materia în lucruri folositoare, căutând să protejeze materia de distrugerea răuvoitoare și oferindu-i întotdeauna posibilitatea de a-și îndeplini scopul, adică de a sluji oamenilor, animalelor sau altor lucrări ale creației lui Dumnezeu, potrivit formei lor. Nimic nu este lipsit de sens și de scop, iar fiecare lucrare a creației lui Dumnezeu se bazează pe un scop înțelept; și, prin urmare, ființa umană ar trebui să permită, de asemenea, ca dragostea și înțelepciunea să se aplice în activitatea sa.... Sub mâna sa vor lua ființă numai acele creații care aduc beneficii aproapelui, iar el își va oferi mâna de ajutor pentru distrugerea altor opere ale creației, provenite din mâinile lui Dumnezeu sau ale oamenilor, numai dacă noua formă garantează o dezvoltare ulterioară pentru substanța spirituală legată în materie. Distrugerile răuvoitoare de orice fel eliberează un număr de nedescris de entități spirituale care, în funcție de maturitatea lor sau de rezistența lor față de Dumnezeu, trebuie să se răzbune sau să îndure chinuri până când vor fi remodelate din nou și își vor putea continua dezvoltarea întreruptă. Totuși, aceste entități, devenite libere împotriva voinței lor, se exprimă adesea într-un mod care îi deranjează pe oameni, deși nu se observă fizic, ele au totuși un efect asupra sufletului ființei umane, îndreptându-l în mod excesiv spre materie și declanșând astfel în el impulsuri și dorințe extrem de dăunătoare pentru dezvoltarea sa ascendentă și care îl fac pe dușmanul sufletelor să se bucure de succesul său. Căci el nu se lasă înfrânt în lupta pentru sufletele umane și le abordează cu toate tentațiile.... Dar iubirea îl eliberează pe om și oricine trăiește în iubire nu va mai dori nici materia; va fi activ fără încetare și va contribui prin activitatea sa la răscumpărarea lui, iar ispititorul nu va fi niciodată biruitor asupra lui....

Amin

Criação visível Reino do adversário de Deus, mas que não tem poder sobre ela....

Embora tudo o que é visível testemunhe a força de Deus e a vontade do Criador, a criação é no entanto parte do Seu adversário, pois as suas substâncias são substâncias espirituais que são permeadas pela Sua vontade e que por isso se posicionaram contra Deus. E assim toda a criação visível tem de ser contada como parte do Seu reino, apenas o ser humano, embora também uma criação material, pode já escapar do Seu reino durante a sua vida terrena, mesmo que o seu corpo ainda esteja ligado à terra e ainda não esteja completamente livre de impulsos de vontade que revelam a Sua influência. A alma do ser humano, contudo, já pode ter fugido completamente do seu mundo e habitar no reino que é o seu verdadeiro lar, onde apenas a força e a vontade de Deus está activa e onde, portanto, não existem criações terrenas que contenham a vontade de Deus. Contudo, o adversário de Deus não tem poder sobre as criações visíveis na terra, apesar de ser o seu reino..... São substâncias relacionadas com ele das quais a criação é composta, mas são completamente inacessíveis à sua influência porque só a vontade de Deus governa esta criação. E, portanto, a substância espiritual ligada na criação pode continuar a sua ascensão espiritual sem obstáculos uma vez iniciada, não poderá de modo algum ser perturbada no seu curso de desenvolvimento pelo adversário de Deus, pois ele não tem o mínimo poder sobre as obras visíveis da criação. Mas por esta razão ele procura constantemente influenciar a vontade do ser humano, porque lhe é permitido influenciá-la e procura agora fazer uso extensivo do seu poder..... O seu esforço vai agora no sentido de influenciar a vontade humana de tal forma que faz da destruição de criações de todo o tipo o seu objectivo.... E como isto é geralmente o resultado de um modo de vida pouco amável, ele tentará primeiro matar o amor no ser humano e despertar nele a inclinação para o mundo que o impele a obter prazeres à custa dos seus semelhantes. Assim que uma pessoa se deixa levar por acções indelicadas, coloca-se sob o controlo do adversário de Deus, e os seus pensamentos e acções são contrários a Deus. E então ele abrir-se-á cada vez mais a essa influência e será um servo disposto a ela na terra. O mundo material é o seu reino, ou seja, banido nele está o espiritual, que ainda carrega a sua vontade dentro de si, sendo assim contrário a Deus, mas que no entanto se esforça para cima na lei da compulsão. Procura agora libertar este espiritual para que ele volte a ele e ajude a aumentar o seu poder. E por isso procura incitar o homem a destruir obras de criação por razões de indelicadeza. Pois a destruição da matéria também pode ter lugar de forma ordenada e corresponder à vontade de Deus se o amor for a força motriz de toda a actividade humana e a destruição da matéria só tem o propósito de permitir a realização de novas obras que são úteis e podem, portanto, ser contadas como obras de amor. Então o espiritual na matéria só é ajudado a continuar a ascensão de acordo com a vontade de Deus. E então também o tempo expirou, o qual é fixado para o espiritual sob todas as formas; enquanto o adversário de Deus procura abortar prematuramente este desenvolvimento e precisa da vontade do homem para isso, porque ele próprio não tem poder sobre o que é criado a partir da vontade de Deus e do Seu poder, que serve para o desenvolvimento ascendente do espiritual que outrora se afastou d'Ele. Mas só uma acção pouco gentil para com o próximo leva à destruição da matéria no seu sentido, e assim o adversário de Deus tem planos duplos que procura levar a cabo.... para libertar o espiritual e impedir o seu desenvolvimento ascendente e ao mesmo tempo também para conquistar o próprio ser humano, pela vontade deste último destruindo de antemão todo o seu desenvolvimento e na última fase volta a ficar em cativeiro para aquele que é a causa do seu estado imperfeito e que procura canalizar toda a força de Deus para si próprio a fim de aumentar o seu poder. Mas o próprio ser humano pode, de livre vontade, destruir estes seus planos se, através de uma actividade amorosa, se colocar num estado de perfeição e assim se libertar completamente do poder do seu antigo sedutor e, ao mesmo tempo, contribuir para a redenção do espiritual sob ele, se, ao servir o amor ao próximo, remodelar a matéria em coisas úteis, procurando proteger a matéria da destruição gratuita e dando-lhe sempre a oportunidade de cumprir o seu propósito, ou seja, servir pessoas, animais ou outras obras da criação de Deus de acordo com a sua forma. Nada é sem sentido e propósito, e cada obra da criação de Deus é baseada num propósito sábio; e por isso o ser humano deve também permitir que o amor e a sabedoria se apliquem na sua actividade.... Só tais criações serão criadas sob a sua mão que beneficiem o próximo, e ele só oferecerá a sua mão auxiliadora para a destruição de outras obras da criação, provenientes das mãos de Deus ou humanas, se a nova forma garantir um maior desenvolvimento para a substância espiritual ligada à matéria. Destruções de todo o tipo libertam um número indizível de entidades espirituais que, dependendo da sua maturidade ou resistência a Deus, têm de se vingar ou suportar tormentos até se formarem de novo e poderem continuar o seu desenvolvimento interrompido. No entanto, estas entidades, que se tornaram livres contra a sua vontade, expressam-se frequentemente de uma forma que irrita as pessoas, embora não sejam fisicamente perceptíveis, têm no entanto um efeito na alma do ser humano, dirigindo-a excessivamente para a matéria e, assim, desencadeando nela impulsos e desejos que são extremamente prejudiciais ao seu desenvolvimento ascendente e fazem o inimigo das almas regozijar-se com o seu sucesso. Pois ele não desiste na batalha pelas almas humanas e aproxima-se delas com todas as tentações.... Contudo, o amor liberta o ser humano, e quem vive apaixonado também deixará de desejar a matéria; ele será incansavelmente activo e contribuirá para a sua redenção através da sua actividade, e o tentador nunca será vitorioso sobre ele...._>Ámen