• Înapoi

Creația vizibilă tărâmul adversarului lui Dumnezeu, dar care nu are nicio putere asupra ei....

Deși tot ceea ce este vizibil mărturisește puterea lui Dumnezeu și voința Creatorului, creația face totuși parte din împărăția adversarului Lui, deoarece substanțele sale sunt cele spirituale pătrunse de voința sa, care s-a pus deci împotriva lui Dumnezeu. Și astfel, toată creația vizibilă trebuie socotită ca făcând parte din împărăția sa, doar ființa umană, deși este și ea o creație materială, poate scăpa deja de împărăția sa în timpul vieții sale pământești, chiar dacă trupul său este încă legat de Pământ și nu este încă complet liber de impulsurile voinței care dezvăluie influența sa. Sufletul ființei umane, însă, poate deja să fi scăpat complet din lumea sa și să locuiască în împărăția care este adevărata sa casă, unde numai puterea și voința lui Dumnezeu sunt active și unde, prin urmare, nu există creații pământești care să conțină voința opusă lui Dumnezeu. Cu toate acestea, adversarul lui Dumnezeu nu are putere asupra creațiilor vizibile de pe Pământ, deși este împărăția lui..... Ele sunt substanțe înrudite lui din care este compusă creația, dar complet inaccesibile influenței sale, deoarece numai voința lui Dumnezeu guvernează această creație. Și, prin urmare, substanța spirituală legată în creație își poate continua nestingherită ascensiunea spirituală odată ce a început-o, ea nu va putea fi în niciun fel perturbată în cursul dezvoltării sale de către adversarul lui Dumnezeu, deoarece acesta nu are nici cea mai mică putere asupra lucrărilor vizibile ale creației. Din acest motiv, totuși, el încearcă în mod constant să influențeze voința ființei umane, deoarece îi este permis să o influențeze și acum caută să se folosească pe scară largă de puterea sa..... Eforturile sale se îndreaptă acum spre influențarea voinței umane, astfel încât face din distrugerea creațiilor de orice fel scopul său.... Și cum acesta este de obicei rezultatul unui mod de viață lipsit de iubire, el va încerca mai întâi să ucidă dragostea în ființa umană și să trezească în ea înclinația către lume care o împinge să obțină plăcere pe seama semenilor săi. De îndată ce o persoană se lasă purtată de acțiuni neprietenoase, ea s-a pus sub controlul adversarului lui Dumnezeu, iar gândurile și acțiunile sale sunt contrare lui Dumnezeu. Și atunci el se va deschide tot mai mult acestei influențe și îi va fi un servitor voluntar pe Pământ. Lumea materială este împărăția lui, adică spiritualul este alungat în ea, care își poartă încă voința în sine, deci este contrar lui Dumnezeu, dar care totuși se străduiește să urce în sus în legea constrângerii. El caută acum să elibereze acest spiritual pentru ca el să se întoarcă din nou la el și să contribuie la creșterea puterii sale. Și de aceea el caută să îl incite pe om să distrugă operele creației din motive de răutate. Căci și distrugerea materiei poate avea loc în mod ordonat și poate corespunde voinței lui Dumnezeu, dacă iubirea este forța motrice a întregii activități umane, iar distrugerea materiei are ca scop doar să lase să ia naștere noi opere care să fie de folos și care, prin urmare, pot fi socotite ca opere de iubire. Atunci, spiritualul din materie este doar ajutat să se înalțe în continuare, conform voinței lui Dumnezeu. Și atunci a expirat și timpul stabilit pentru spiritualul în orice formă, în timp ce adversarul lui Dumnezeu caută să întrerupă prematur această dezvoltare și pentru aceasta are nevoie de voința omului, deoarece el însuși nu are nicio putere asupra a ceea ce este creat din voința lui Dumnezeu și din puterea Sa, care servește la dezvoltarea ascendentă a spiritualului care odată s-a îndepărtat de El. Dar numai o acțiune lipsită de iubire față de aproapele duce la distrugerea materiei în interesul lui și astfel adversarul lui Dumnezeu are două planuri pe care încearcă să le realizeze.... pentru a elibera spiritualul și a împiedica dezvoltarea sa ascendentă și în același timp și pentru a câștiga pe omul însuși, prin voința acestuia din urmă distrugându-i dinainte întreaga dezvoltare, iar în ultima etapă el devine din nou sclavul celui care este cauza stării sale imperfecte și care caută să canalizeze toată puterea dinspre Dumnezeu spre el însuși, pentru a-și spori puterea. Dar omul însuși poate, prin voința sa liberă, să distrugă aceste planuri ale sale, dacă, prin activitate iubitoare, se plasează pe sine într-o stare de perfecțiune și astfel se eliberează complet de puterea fostului său seducător și în același timp contribuie și la răscumpărarea spiritualului de la el, dacă, în slujba iubirii aproapelui, remodelează materia în lucruri folositoare, căutând să protejeze materia de distrugerea răuvoitoare și oferindu-i întotdeauna posibilitatea de a-și îndeplini scopul, adică de a sluji oamenilor, animalelor sau altor lucrări ale creației lui Dumnezeu, potrivit formei lor. Nimic nu este lipsit de sens și de scop, iar fiecare lucrare a creației lui Dumnezeu se bazează pe un scop înțelept; și, prin urmare, ființa umană ar trebui să permită, de asemenea, ca dragostea și înțelepciunea să se aplice în activitatea sa.... Sub mâna sa vor lua ființă numai acele creații care aduc beneficii aproapelui, iar el își va oferi mâna de ajutor pentru distrugerea altor opere ale creației, provenite din mâinile lui Dumnezeu sau ale oamenilor, numai dacă noua formă garantează o dezvoltare ulterioară pentru substanța spirituală legată în materie. Distrugerile răuvoitoare de orice fel eliberează un număr de nedescris de entități spirituale care, în funcție de maturitatea lor sau de rezistența lor față de Dumnezeu, trebuie să se răzbune sau să îndure chinuri până când vor fi remodelate din nou și își vor putea continua dezvoltarea întreruptă. Totuși, aceste entități, devenite libere împotriva voinței lor, se exprimă adesea într-un mod care îi deranjează pe oameni, deși nu se observă fizic, ele au totuși un efect asupra sufletului ființei umane, îndreptându-l în mod excesiv spre materie și declanșând astfel în el impulsuri și dorințe extrem de dăunătoare pentru dezvoltarea sa ascendentă și care îl fac pe dușmanul sufletelor să se bucure de succesul său. Căci el nu se lasă înfrânt în lupta pentru sufletele umane și le abordează cu toate tentațiile.... Dar iubirea îl eliberează pe om și oricine trăiește în iubire nu va mai dori nici materia; va fi activ fără încetare și va contribui prin activitatea sa la răscumpărarea lui, iar ispititorul nu va fi niciodată biruitor asupra lui....

Amin

Creación visible es el reino del adversario de Dios, pero él no la domina....

Aunque todo lo visible es testigo de la fuerza y de la voluntad de Dios a crear, parte de la creación es del adversario de Él, porque sus sustancias son de lo espiritual que está penetrado de su voluntad, lo que se ha dirigido contra Dios. Y así cualquier creación se cuenta como parte de su reino, sólo el hombre puede, aunque es creación de materia, huir de su reino ya estando en la tierra, aunque su cuerpo está atado todavía y no del todo libre de sus motivaciones de la voluntad y que dejan ver su influencia. El alma del hombre puede huir ya completamente de su mundo y yacer en aquel reino que es su hogar auténtico, donde solo la fuerza y la voluntad de Dios se mueve y donde ya no tienen valor las creaciones terrestres que conllevan voluntad contra Dios. Pero el adversario no tiene poder ninguno sobre las creaciones visibles, aunque es su reino.... Son sustancias parecidas a él, de las cuales se compone la creación, pero completamente inaccesible a su influencia, porque sólo la voluntad de Dios reina sobre esta creación. Y por esto lo espiritual atado en la creación puede seguir con su ascenso espiritual sin obstáculos en cuanto lo haya comenzado una vez, no le puede ser molestado en ninguna manera por el adversario de Dios en su camino del desarrollo, porque no tiene ni el más mínimo poder sobre las obras visibles de la creación. Es la razón porque intenta influir continuamente en la voluntad del hombre, porque le está permitido la influencia y se aprovecha en exceso.... Su intento se dirige hacia la voluntad humana para llevar a cabo la destrucción de la creación de cualquier manera.... Y como es la consecuencia de una vida sin amor, intenta entonces matar al amor en el hombre y despertar en él el interés en el mundo para empujarlo a buscar goces a costa de sus semejantes. En cuanto el hombre se deja seducir a acciones con falta de amor se ha sometido bajo el poder del adversario, y su mente y sus acciones se dirigen contra Dios. Y se abre cada vez más a aquella influencia y va a ser un servidor voluntario en la tierra. El mundo material es su reino, es decir el espíritu está atado en el mundo, que lleva a su voluntad en su interior, que está opuesto a Dios, pero a pesar tiene que subir hacia la altura en la ley obligatoria. Este espíritu intenta liberarlo para que vuelva a él para ayudar a aumentar su poder. Y por esto intenta que los hombres destruyan las obras de creación por razones de falta de amor. Porque también por caminos ordenados se puede destruir la materia y seguir con esto la voluntad de Dios, si el amor es el empuje de cualquier obra del hombre y la destrucción de la materia conlleva el propósito de crear nuevas obras, que son útiles y que entonces cuentan como obra del amor. Entonces se ayuda a lo espiritual en la materia a ascender más según la voluntad de Dios. Y entonces se ha acabado el tiempo que le fue dado al cualquier forma espiritual; mientras el adversario de Dios intenta interrumpir este desarrollo de antemano y necesita para esto la voluntad del hombre, porque él mismo no tiene ningún poder sobre lo creado que ha salido de la voluntad y fuerza de Dios, que sirve para el desarrollo de lo espiritual anteriormente caído. Pero solamente acciones con falta del amor llevan a la destrucción de la materia en su sentido, y el adversario de Dios tiene planes con dos retos que intenta llevar a cabo.... liberar lo espiritual y frenarlo en su desarrollo hacia arriba y ganar a la vez al hombre que destruye por su incompetencia a todo su desarrollo anterior y hacerle obediente en su último estado que es culpable de su estado imperfecto e intenta atraer toda la fuerza de Dios para aumentar su poder. Pero el hombre mismo puede destruir con voluntad libre a sus planes si trabaja con amor y se mete por esto en un estado de perfección y se libera con esto del poder de su seductor anterior y contribuye a la vez a la redención de lo espiritual inferior, si transforma con amor a la materia y la lleva a otro uso útil, de modo que intenta proteger la materia ante la destrucción maliciosa y le da la oportunidad a llevar a cabo su destino, es decir servir a hombres, animales o otras obras de creación de Dios según su forma. Nada no tiene sentido y propósito, y cualquier obra de creación divina tiene como base un destino; y por esto el hombre debe llevar a cabo el amor y la sabiduría en cualquier acción.... bajo su mano sólo deben salir creaciones que son lo mejor para el semejante, y la destrucción de otras obras de creación, salidas de la mano de Dios y del hombre, sólo debe ofrecer a su mano ayudante, si la forma nueva a crear asegura el desarrollo de lo espiritual atado en la materia. Destrucciones malignas de cualquier tipo liberan a innumerables espíritus que según su desarrollo o contrariedad a Dios se vengan o sufren torturas hasta que se conviertan en nuevas formas para poder seguir con su desarrollo interrumpido. Muchas veces estos seres, liberados contra de su voluntad, se pronuncian de una manera molesta para el hombre, aunque no sentido por le hombre, pero influyendo en el alma del hombre, dirigiéndose en exceso a la materia y empujarlos en sus brotes y goces que son muy contrarias para su ascenso y dejan jubilar al enemigo de las almas por su éxito. Porque no cede en la lucha por el alma del hombre, y se acerca con todas las tentaciones.... Pero el amor libera al hombre, y quien vive con amor, la materia no le influye mucho; va a trabajar sin descanso y por su trabajo contribuye a la redención de aquellos, y el seductor nunca va a ganar sobre él....

amén