• Înapoi

Lucrarea de răscumpărare.... Suferința.... Liberul arbitru....

Harurile actului de mântuire sunt revendicate mult prea puțin și, prin urmare, omenirea trebuie să sufere excesiv ca urmare a păcatelor pe care acum trebuie să le suporte singură. Iisus Hristos a luat asupra Sa vina păcatului umanității și, prin urmare, și consecințele păcatului.... suferința cu care oamenii trebuie să ispășească și prin care vor fi purificați. Dacă acum se folosește de harurile actului de mântuire, atunci el acceptă astfel ajutorul pe care Iisus Hristos l-a asigurat, pe care l-a dobândit pentru oameni prin moartea Sa pe cruce și de care se poate folosi oricine îl recunoaște pe El și actul Său de mântuire. Acesta este un har deosebit, deoarece, potrivit justiției divine, fiecare ființă umană trebuie să ispășească ea însăși greșeala sa, dar Dumnezeu a fost mulțumit de dragostea copleșitoare a unei ființe umane care a vrut să ispășească păcatele oamenilor prin moartea Sa și a acceptat acest sacrificiu. Oamenii sunt acum scutiți de această ispășire, păcatul este luat de la ei și, de asemenea, vinovăția.... deci și consecința păcatului.... suferința. Dar se înțelege că numai acei oameni care, recunoscându-l pe Hristos și lucrarea Sa de răscumpărare, se plasează în cercul celor pentru care a murit Iisus Hristos. El a murit pentru toți, dar cel care nu-L recunoaște se exclude pe sine însuși; el respinge harul.... ajutorul.... El trebuie acum să suporte singur și vina păcatului și, prin urmare, trebuie să accepte și suferința ca urmare a păcatului, pentru a ispăși pentru prima dată și pentru a-și schimba părerea prin suferință, astfel încât să se întoarcă în continuare la Răscumpărătorul divin, deoarece fără El nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. Și astfel sunt răscumpărați doar acei oameni care cred în Iisus Hristos, pentru că și păcatele lor sunt iertate. Dar oamenii nu pot conta niciodată pe iertarea păcatelor dacă nu se folosesc de harul dobândit prin moartea lui Hristos, pentru că nu îl recunosc pe Răscumpărătorul divin, pentru că resping actul Său de mântuire sau sunt complet negativi față de El. Căci dacă liberul arbitru al ființei umane nu ar fi decisiv, adică dacă actul de Mântuire ar fi eficient asupra tuturor oamenilor fără deosebire, astfel încât harul acestuia, ajutorul evident, să fie acordat fiecărei ființe umane, atunci toate suferințele ar fi inutile, atunci lumea ar fi deja răscumpărată din ceasul în care Iisus Hristos a murit pe cruce, atunci toată vina păcatului ar fi răscumpărată și aceasta ar însemna ascensiune spirituală pentru întreaga omenire fără excepție. Pentru că păcatul ar fi eliminat din lume, deoarece Hristos a răscumpărat toți oamenii..... Totuși, liberul arbitru ar fi anulat și astfel devenirea perfectă ar fi, de asemenea, imposibilă.... Dar omenirea este liberă să se folosească de harurile operei de răscumpărare prin recunoașterea conștientă și credința cea mai profundă în Iisus Hristos, Răscumpărătorul divin. Prin această recunoaștere, ființa umană se plasează la crucea lui Hristos, face parte dintre cei pentru care El a murit și pe care i-a eliberat de slăbiciunea voinței lor prin moartea Sa pe cruce și care acum pot lupta spre înalt și sunt susținuți în mod constant de puterea și harul care le este disponibil fără măsură. Căci Iisus Hristos a răscumpărat ființa umană din starea neputincioasă, complet slăbită, care a fost rezultatul păcatului, a eliberat-o de sub puterea adversarului său de îndată ce se folosește de harul actului de mântuire, de îndată ce crede în El și se încredințează Lui și harului Său....

Amin

L'Œuvre de Libération – la souffrance - la libre volonté

Les hommes profitent trop peu des Grâces de l'Œuvre de Libération et donc l'humanité doit souffrir au-delà de toute mesure comme conséquence des péchés que maintenant elle doit porter elle-même. Jésus Christ a pris sur Lui la faute des péchés de l'humanité et avec cela aussi les conséquences du péché, la souffrance, avec laquelle les hommes doivent se racheter et au travers de laquelle ils doivent être purifiés. Si maintenant ils se servent des Grâces de l'Œuvre de Libération, alors ils acceptent l'Aide que Jésus Christ leur a assuré, qu'Il a conquis au travers de Sa mort sur la Croix pour les hommes de sorte que tous ceux qui Le reconnaissent ainsi que Son Œuvre de Libération puissent s’en servir. Cela est une Grâce particulière, parce que selon la Justice divine chaque homme doit expier tout seul son injustice. Mais Dieu s’est contenté du très grand Amour d'un Homme qui voulait expier les péchés des hommes avec Sa mort et a accepté ce Sacrifice. Les hommes sont maintenant soulagés par cette expiation, le péché et même la dette leur a été enlevée, donc aussi la conséquence du péché, la souffrance. Mais il est compréhensible que cela concerne seulement les hommes qui, au travers de la reconnaissance du Christ et de Son Œuvre de Libération, se mettent eux-mêmes dans le groupe de ceux pour lesquels Jésus Christ est mort. De toute façon Il est mort pour tous, mais celui qui ne Le reconnaît pas s'exclut de lui-même ; il refuse Sa Grâce, Son Aide. Maintenant il doit aussi porter tout seul la faute du péché et donc il doit aussi prendre sur lui la souffrance comme conséquence du péché, pour expier et pour changer son sentiment à travers la souffrance, pour qu'il se tourne vers le divin Rédempteur, parce que sans Lui il ne peut pas entrer dans le Royaume de Dieu. Et donc sont rachetés seulement les hommes qui sont dans la foi en Jésus Christ, parce qu'à eux-mêmes les péchés sont pardonnés. Mais les hommes qu'ils ne font aucun emploi des Grâces conquises au travers de la mort du Christ ne peuvent jamais compter sur le pardon des péchés, parce qu'ils ne reconnaissent pas le divin Rédempteur, parce qu'ils refusent Son Œuvre de Libération ou bien ils lui font face d’une manière entièrement négative. Car si la libre volonté de l'homme n'était pas déterminante, c'est-à-dire si l'Œuvre de Libération était efficace sans différence sur tous les hommes de sorte que les Grâces de celle-ci, l'Aide évidente, étaient données à chaque homme, alors toute souffrance serait inutile, alors le monde serait déjà racheté depuis l'heure où Jésus Christ est mort sur la Croix, alors toute dette du péché serait éteinte et cela signifierait une remontée spirituelle sans exception pour toute l’humanité. Parce que le péché aurait été effacé du monde, parce que Christ a racheté tous les hommes. Mais la libre volonté aurait été délaissée et avec cela la possibilité de devenir parfait aurait été rendue impossible. Mais l'humanité est libre de se servir des Grâces de l'Œuvre de Libération à travers une reconnaissance consciente et une très profonde foi en Jésus Christ, le divin Rédempteur. À travers cette reconnaissance l'homme se met lui-même sous la Croix du Christ, c'est-à-dire dans le groupe de ceux pour lesquels Il est mort et qui ont été libérés de la faiblesse de leur volonté au travers de Sa mort sur la Croix, et maintenant ils peuvent tendre vers le Haut et être constamment soutenus avec la Force et la Grâce qui est à leur disposition sans limitation. Parce que Jésus Christ a racheté l'homme de l'état sans défense, de l’état totalement affaibli par la conséquence du péché, Il l'a libéré du pouvoir de Son adversaire dès qu'il profite des Grâces de l'Œuvre de Libération, dès qu'il croit en Lui et se recommande à Lui et à Sa Grâce.

Amen