• Înapoi

Neputința în lumea de dincolo.... Lege....

Sufletul care nu primește putere rămâne inactiv. Iar această stare de inactivitate nu poate fi remediată decât printr-o activitate iubitoare, pentru care însă sufletul nu are voință dacă se află în această stare de neputință în lumea de dincolo. Pe Pământ, însă, această voință poate fi stimulată prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu. Ființei umane i se poate prezenta faptul că o activitate de iubire este o binecuvântare pentru ea, iar atunci ea poate lua la inimă Cuvântul lui Dumnezeu, se poate gândi la el și apoi se poate decide să fie activă în iubire din proprie inițiativă. Căci pe Pământ nu-i lipsește puterea de a realiza ceea ce dorește. Și atunci puterea spirituală ajunge la suflet și îi promovează dezvoltarea. Dar este diferit în lumea de dincolo, unde sufletul neputincios nu poate face nimic mai mult decât să vrea.... Și cum este această voință, depinde dacă ființei i se furnizează sau nu forță. Astfel, sufletul din lumea de dincolo este dependent de ajutorul unor ființe mai mature, în timp ce ființa umană de pe Pământ poate acționa independent de forțele spirituale, conform voinței sale. Și de aceea, ființa umană nu trebuie să rămână în mod eronat nepăsătoare în opinia că, dacă nu-și atinge scopul pe Pământ, poate recupera în lumea de dincolo ceea ce a ratat în dezvoltarea sa pe Pământ. Aceasta este o speranță înșelătoare, pe care o va regreta amarnic într-o zi, chiar dacă starea din lumea de dincolo nu va rămâne cu totul fără speranță. Sunt chinuri de nedescris prin care sufletul trebuie să treacă și pe care le poate evita cu ușurință pe Pământ, străduindu-se serios în sus. Neputința este ceva nespus de dezolant, este o stare pe care sufletul nu o poate remedia după bunul plac, ci depinde de dragostea altor ființe. Iar această iubire este uneori doar slab recognoscibilă pentru suflet și în concordanță cu propria sa iubire față de semenii suferinzi. Astfel, un suflet neiubitor poate fi nevoit să petreacă veacuri întregi în neputința sa, fără a fi abordat de o ființă iubitoare, dacă continuă să persiste în iubirea de sine, dacă se gândește doar la sine și la soarta sa și nu are nicio compasiune pentru soarta sufletului care îl înconjoară. Conform legii divine, nu se poate gândi la el altfel decât se gândește el însuși la alte suflete, iar iubirea sa de sine este un obstacol pentru ca ființele de lumină să se apropie de el și să-i aducă ușurare. Și, din moment ce el însuși nu este dispus să dea sau să ajute, nu poate fi nici el dăruit sau ajutat. Și acesta este lucrul cel mai amar, că nu i se poate împărtăși sufletului nici Cuvântul lui Dumnezeu, care l-ar putea scoate din orbirea sa spirituală, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este lumină, iar sufletul nu este încă receptiv la lumină din cauza lipsei sale de iubire. Pe Pământ, însă, Cuvântul lui Dumnezeu este oferit și oamenilor lipsiți de iubire, căci acesta este harul pe care Dumnezeu îl acordă celor nerăscumpărați pe Pământ, pe care aceștia îl pot accepta, dar și respinge, după voia lor. În timp ce în lumea de dincolo harul lui Dumnezeu afectează ființa doar în măsura în care aceasta este liberă să vrea și să trezească în ea gânduri de iubire, după care i se împărtășește la fel de bine puterea. Dar unele suflete sunt atât de împietrite încât sunt incapabile de gânduri de iubire, și atunci este pentru ele o stare insuportabilă, căreia nu-i pot pune capăt de bunăvoie. Totuși, aceste suflete sunt înconjurate de semeni în suferință a căror soartă le poate aprinde iubirea și, prin urmare, își pot îmbunătăți singure situația în orice moment, de îndată ce lasă să se nască iubirea în ele însele. Căci chiar și cea mai mică voință de a-i ajuta pe acești semeni în suferință le furnizează forță și, de îndată ce acordă atenție acestei rezerve de forță, devin și ele mai active în munca lor de iubire, iar ajutorul acordat altor suflete le oferă fericire interioară și atunci starea de neputință, starea de inactivitate completă, este depășită. Atunci le poate fi transmis și Cuvântul lui Dumnezeu, adică ființe învățătoare se pot apropia de ele și le pot prezenta care sunt poruncile pe care le-a dat Dumnezeu și de ce trebuie îndeplinite. Activitatea de învățătură a ființelor de lumină trebuie să înceapă acum, astfel încât sufletele ignorante să primească lumină și putere, adică cunoștințe pe care le pot transmite acum cu dragoste și grijă pentru soarta sufletelor suferinde. Cu toate acestea, astfel de suflete slabe pot fi nevoite să trăiască în lipsuri timp de veacuri, iar această stare poate fi evitată cu ușurință dacă ființa umană de pe Pământ se folosește de posibilități pentru a putea intra în lumea de dincolo într-o stare de maturitate care să-i ofere lumină și putere și să-i permită să activeze în mod fericit în împărăția spirituală....

Amin

Impotência na vida após a morte.... Law....

A alma que não recebe força permanece inativa. E este estado de inatividade não pode ser remediado a não ser através de atividade amorosa, para a qual, no entanto, falta à alma a vontade se ela está neste estado de impotência no além. Na Terra, porém, isso pode ser estimulado através da Palavra de Deus. Pode ser apresentado ao ser humano que uma atividade de amor é uma bênção para ele, e então ele pode levar a Palavra de Deus a sério, pode pensar sobre ela e então decidir ser ativo no amor por si mesmo. Pois na Terra não lhe falta força para realizar o que ele quer. E então a força espiritual alcança a alma e promove o seu desenvolvimento. Mas é diferente no além, onde a alma impotente nada mais pode fazer do que apenas querer.... E o que é esta vontade depende de se a força é fornecida ao ser. Assim a alma no além está dependente da ajuda de seres mais maduros, enquanto o ser humano na Terra pode agir independentemente das forças espirituais, de acordo com a sua vontade. E por isso o ser humano não deve erroneamente permanecer despreocupado, na opinião de que, se não alcançar seu objetivo na Terra, pode compensar no além o que lhe faltou em seu desenvolvimento na Terra. Esta é uma esperança enganosa da qual ele se arrependerá amargamente um dia, embora o estado no futuro não permaneça totalmente desesperado. São agonias indescritíveis pelas quais a alma tem de passar e que pode facilmente evitar na Terra através de um esforço sério para cima. A impotência é algo indizivelmente desolador, é um estado que a alma não pode remediar à vontade, mas que depende do amor de outros seres. E esse amor, por vezes, só é reconhecível à alma, de acordo com o seu próprio amor pelas almas que sofrem. Assim, uma alma sem amor pode ter de passar eternidades na sua impotência sem ser abordada por um ser amoroso se continuar a persistir no amor-próprio, se apenas pensar em si mesma e no seu destino e não tiver compaixão do destino da alma que a rodeia. Segundo a lei divina, não pode ser pensado de outra forma que não seja pensando em outras almas, e seu amor próprio é um obstáculo para que os seres de luz se aproximem dele e lhe tragam alívio. E como ela mesma não está disposta a dar ou ajudar, ela também não pode ser dada ou ajudada. E isso é o mais amargo, que a Palavra de Deus também não pode ser transmitida à alma, o que poderia tirá-la de sua cegueira espiritual, pois a Palavra de Deus é luz, e a alma ainda não está receptiva à luz devido à sua falta de amor. Na Terra, porém, a Palavra de Deus também é oferecida a pessoas indignas, pois esta é a graça que Deus concede aos não redimidos na Terra, a qual eles podem aceitar, mas também rejeitar de acordo com a sua vontade. Enquanto que no além da graça de Deus só afeta o ser na medida em que ele é livre para querer e despertar pensamentos amorosos em si mesmo, e daí a força também lhe será transmitida. Mas algumas almas são tão endurecidas que são incapazes de amar os pensamentos, e então é um estado insuportável para elas, que não podem terminar por si mesmas. No entanto, essas almas estão rodeadas de companheiros de sofrimento cujo destino pode inflamar seu amor e, portanto, podem melhorar sua situação para si a qualquer momento, assim que deixam o amor surgir dentro de si. Pois mesmo a mais leve vontade de ajudar esses semelhantes que sofrem lhes dá força e, assim que prestam atenção a essa força, também se tornam mais ativos no seu trabalho de amor, e ajudar outras almas lhes dá felicidade interior, e então o estado de impotência, o estado de completa inatividade, é superado. Então a Palavra de Deus também pode ser-lhes transmitida, ou seja, os seres ensinantes podem aproximar-se deles e apresentar-lhes os mandamentos que Deus lhes deu e por que eles têm de ser cumpridos. A atividade docente dos seres de luz deve agora começar para que as almas ignorantes recebam luz e força, isto é, conhecimento que podem agora transmitir com amor, cuidando do destino das almas que sofrem. No entanto, tais almas fracas podem ter de viver em carência de eternidades, e este estado pode ser facilmente evitado se o ser humano na Terra fizer uso das oportunidades para entrar no além num estado de maturidade que lhe proporcionará luz e força e lhe permitirá ser felizmente activo no reino espiritual...._>Amém