• Înapoi

Voință și faptă.... Responsabilitate....

Voința dă naștere faptei. Astfel, testamentul este determinant, deși actul este doar confirmarea testamentului. Fără voință, fapta nu se poate realiza; voința fără faptă, însă, trebuie să răspundă deja în fața lui Dumnezeu, căci ea manifestă dispoziția ființei umane, impulsul spre bine sau spre rău. Pentru a putea îndeplini voința trebuie să se folosească vitalitatea infuzabilă a ființei umane, astfel că ființa umană poate săvârși atât fapte bune, cât și rele, ea se va folosi întotdeauna de forța pe care i-o dă Dumnezeu Însuși pentru a face acest lucru.... Dacă acum face o faptă rea, o face cu ajutorul forței divine și astfel face ceva pentru care trebuie să răspundă în fața lui Dumnezeu. Astfel, el și-a folosit voința pentru a spori puterea adversarului său cu ajutorul forței de la Dumnezeu, căci fiecare faptă rea este o predare a lui însuși puterii malefice și deci o creștere a acesteia. Voința ființei umane se îndepărtează de Dumnezeu și se îndreaptă spre acea putere rea prin fiecare faptă care este îndreptată împotriva lui Dumnezeu și astfel mărturisește o dispoziție rea. Dacă voința unei persoane este bună, adică întoarsă spre Dumnezeu, atunci ea va folosi întotdeauna forța vitală care curge spre ea pentru fapte benefice pentru semenii săi. El va practica slujirea iubirii aproapelui pentru că este în permanență activ, adică își lasă voința să devină acțiune. Dacă faptele sale sunt născute din iubire, adică acea iubire determină voința ființei umane să fie activă, atunci voința ființei umane este îndreptată spre Dumnezeu. Astfel, voința s-a hotărât pentru Dumnezeu de bunăvoie, iar orice faptă născută din această voință este justificată înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu evaluează această faptă conform voinței de iubire....

Amin

Wil en daad - Verantwoording

De wil brengt de daad voort en is dus het beslissende, ofschoon de daad pas de bevestiging is van de wil. Zonder de wil zal de daad niet tot uitvoering worden gebracht. Maar de wil moet ook zonder de daad al voor GOD verantwoord worden, omdat hij de gezindheid openbaart van de mens, zijn drang naar het goede of naar het kwade.

Om de wil te kunnen verwezenlijken moet door de mens de hem toestromende levenskracht benut worden, dan kan hij goede maar ook slechte daden volbrengen. Maar steeds zal hij daar de kracht toe gebruiken die GODZelf hem geeft.

Begaat hij nu een slechte daad dan volbrengt hij die met hulp van goddelijke Kracht en doet dus iets, waarvoor hij zich eens voor GOD moet verantwoorden. Hij heeft dan zijn wil gebruikt om met de Kracht uit GOD de kracht van GOD's tegenstander te vergroten, want elke slechte daad is een zich overgeven aan de boze macht en daarom ook een vermeerderen van die macht. De wil van de mens heeft zich dan van GOD afgewend en keert zich tot die kwade macht door elke daad die tegen GOD gericht is, en zodoende het bewijs is van een slechte gezindheid.

Is de wil van de mens goed en GOD toegewijd, dan zal hij de hem toestromende levenskracht steeds gebruiken voor daden die de medemens tot nut zijn. En hij zal zich in dienende naastenliefde oefenen omdat hij dan zonder ophouden werkzaam is, d.w.z. zijn wil tot daad laat worden. En zijn de daden van hem uit de liefde geboren, d.w.z. dat de liefde de wil van de mens aanspoort, dan is de wil van de mens naar GOD toe gewend.

Dan heeft de wil uit eigen beweging voor GOD beslist en elke uit deze wil voortkomende daad is voor GOD gerechtvaardigd, want GOD beoordeeld deze daad overeenkomstig onze wil tot liefde.

Amen