• Înapoi

Voință și faptă.... Responsabilitate....

Voința dă naștere faptei. Astfel, testamentul este determinant, deși actul este doar confirmarea testamentului. Fără voință, fapta nu se poate realiza; voința fără faptă, însă, trebuie să răspundă deja în fața lui Dumnezeu, căci ea manifestă dispoziția ființei umane, impulsul spre bine sau spre rău. Pentru a putea îndeplini voința trebuie să se folosească vitalitatea infuzabilă a ființei umane, astfel că ființa umană poate săvârși atât fapte bune, cât și rele, ea se va folosi întotdeauna de forța pe care i-o dă Dumnezeu Însuși pentru a face acest lucru.... Dacă acum face o faptă rea, o face cu ajutorul forței divine și astfel face ceva pentru care trebuie să răspundă în fața lui Dumnezeu. Astfel, el și-a folosit voința pentru a spori puterea adversarului său cu ajutorul forței de la Dumnezeu, căci fiecare faptă rea este o predare a lui însuși puterii malefice și deci o creștere a acesteia. Voința ființei umane se îndepărtează de Dumnezeu și se îndreaptă spre acea putere rea prin fiecare faptă care este îndreptată împotriva lui Dumnezeu și astfel mărturisește o dispoziție rea. Dacă voința unei persoane este bună, adică întoarsă spre Dumnezeu, atunci ea va folosi întotdeauna forța vitală care curge spre ea pentru fapte benefice pentru semenii săi. El va practica slujirea iubirii aproapelui pentru că este în permanență activ, adică își lasă voința să devină acțiune. Dacă faptele sale sunt născute din iubire, adică acea iubire determină voința ființei umane să fie activă, atunci voința ființei umane este îndreptată spre Dumnezeu. Astfel, voința s-a hotărât pentru Dumnezeu de bunăvoie, iar orice faptă născută din această voință este justificată înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu evaluează această faptă conform voinței de iubire....

Amin

La volontà e l’azione – La responsabilità

La volontà genera l’azione. La volontà è con ciò determinante benché l’azione è prima la conferma della volontà. Senza la volontà, l’azione non può giungere all’esecuzione; della volontà senza l’azione però si deve già rispondere dinanzi a Dio, perché rivela la mentalità dell’uomo, la spinta per il Bene oppure per il male. Per poter portare la volontà all’esecuzione, dev’essere usata la forza vitale che affluisce all’uomo, quindi l’uomo può compiere delle azioni sia buone che cattive, ne userà sempre la forza che Dio Stesso gli dà. Se ora esercita una cattiva azione, allora la compie con l’aiuto della Forza divina e quindi fa qualcosa per cui deve rendere conto dinanzi a Dio. Ha quindi usato la sua volontà per aumentare con la Forza da Dio quella del Suo avversario, perché ogni cattiva azione è un esporsi al potere cattivo e quindi un aumento del suo potere. La volontà dell’uomo si allontana da Dio verso quel potere cattivo attraverso ogni azione che si rivolge contro Dio e quindi testimonia di una mentalità cattiva. Se la volontà dell’uomo è buona, quindi rivolta a Dio, allora utilizzerà sempre la forza vitale che gli affluisce per azioni che sono di utilità del prossimo. Si eserciterà nell’amore servente il prossimo, perché è attivo in continuazione, cioè la sua volontà diventa azione. Se le sue azioni sono nate nell’amore che quindi l’amore spinge la volontà dell’uomo ad essere attivo, allora la volontà dell’uomo è rivolta a Dio. Quindi la volontà dell’uomo si è decisa nella libera spinta per Dio ed ogni azione nata da questa volontà è giustificata dinanzi a Dio ed Egli valuta quest’azione rispetto alla volontà d’amore.

Amen