• Înapoi

Sentimentul de dreptate.... Condamnarea semenilor tăi....

Ființa umană trebuie să aibă un simț inerent al dreptății, altfel ar fi incapabilă să judece un comportament aparent lipsit de iubire. Oricine se simte atât de înălțat încât nu va tolera nici o contradicție pentru că se crede infailibil nu va gândi niciodată corect, pentru că nu le acordă oamenilor același drept ca și lui însuși. Trebuie să se facă o diferență substanțială între oameni. Cel care se supune pe sine și acțiunile sale unei critici stricte se va strădui întotdeauna să îi judece pe ceilalți oameni în mod corect. Dar cel care caută toate defectele doar la semenii săi și se crede pe sine însuși lipsit de defecte, privește fiecare acțiune dintr-un punct de vedere superior și, prin urmare, judecata sa este greșită. Orice om poate greși, orice ființă umană poate face greșeli.... Dar el trebuie să se cunoască pe sine însuși, atunci poate lupta împotriva defectelor sale și astfel se poate înnobila.... Dar cel care nu recunoaște un defect în el însuși nu se străduiește să atingă perfecțiunea. Dacă acționează cu răutate, el nu este conștient de aceasta, nu își dă seama de ea și este incapabil să își judece corect acțiunile. Îi lipsește simțul dreptății, va considera întotdeauna că propriile acțiuni sunt inviolabile, dar va încerca să-și înjosească semenii pentru cea mai mică greșeală. Omului trebuie să îi fie clar că nu are dreptul să acuze o altă ființă umană, atâta timp cât el însuși nu se află la un nivel moral ridicat. El ar trebui să se gândească întotdeauna la propriile neajunsuri atunci când le reproșează pe cele ale semenilor săi. Dar cel care are un simț al dreptății nu va fi atât de rapid în a-și judeca semenii, pentru că va încerca să se pună pe sine în aceeași poziție și apoi va avea înțelegere pentru slăbiciunile și defectele celuilalt. Pentru a putea face acest lucru, însă, el trebuie să fie și sincer, să vadă lucrurile așa cum sunt.... nu trebuie să aibă o părere prea înaltă despre sine și o părere prea joasă despre semenii săi, pentru că atunci își va măsura propriile greșeli cu un alt etalon decât greșelile celuilalt, ceea ce exclude orice gândire și judecată dreaptă. Este incomparabil de valoros să fii strict cu tine însuți, atunci ființa umană rămâne fidelă sieși și nu-și va nedreptăți semenii din cauza iubirii de sine, condamnându-le pe nedrept comportamentul și simțindu-se superioară lor. Și astfel, omul ar trebui să se privească mai întâi pe sine și comportamentul său înainte de a-și critica semenii și de a se erija în judecătorul lor.....

Amin

Sentido de justiça.... Condenando o seu próximo ser humano....

O sentimento de justiça deve ser inerente ao ser humano, caso contrário ele não pode julgar uma forma de agir aparentemente pouco amorosa. Aquele que se sentetão exaltado que não tolera nenhuma contradição, porque se crê infalível, jamais pensará com justiça, pois não concede ao homem o mesmo direito que a si mesmo. Há uma grande diferença a ser feita entre as pessoas. Aquele que se sujeita e suas ações a críticas rígidas também sempre se esforçará para julgar as outras pessoas de forma justa. Mas aquele que procura todas as falhas apenas no seu semelhante e acredita estar livre de falhas, olha para cada linha de ação apenas do ponto de vista do sublime, e por isso o seu julgamento está errado. Todo homem pode errar, todo homem pode errar.... Mas ele deve reconhecer-se a si mesmo, então ele pode lutar contra as suas falhas e assim enobrecer-se.... Mas aquele que não reconhece uma falha em si mesmo, não se esforça pela perfeição. Se ele age de forma indelicada, não tem consciência disso, não se dá conta disso e é incapaz de julgar seus atos com justiça. Falta-lhe o sentido da justiça, sempre achará suas próprias ações invioláveis, mas tentará depreciar seu semelhante por erros menores. O homem deve ser claro sobre isso, que ele não tem o direito de censurar o seu semelhante por uma ação ignóbil, desde que ele próprio não se coloque em um nível moralmente elevado. Ele deve sempre pensar na sua própria inadequação quando quer censurar o seu semelhante. Mas aquele que tem um sentido de justiça não será tão rápido a julgar o seu semelhante, pois tentará colocar-se na mesma posição e depois também terá compreensão para as fraquezas e defeitos do outro. Para poder fazer isso, porém, ele também deve ser verdadeiro, ele deve ver as coisas como elas são.... ele não deve pensar muito bem de si mesmo, mas do seu semelhante demasiado baixo, pois então ele medirá as suas próprias falhas com uma bitola diferente das falhas do outro, e isso exclui qualquer pensamento e julgamento justo. É tão incomparavelmente valioso ser rigoroso consigo mesmo, que o ser humano permanece fiel a si mesmo, e não enganará o seu semelhante por amor próprio, condenando injustamente a sua conduta e sentindo-se superior a ele. E assim o ser humano deve primeiro olhar para si próprio e para as suas acções antes de criticar as acções do seu semelhante e elevar-se a si próprio para ser seu juiz....

Amém