• Înapoi

Sentimentul de dreptate.... Condamnarea semenilor tăi....

Ființa umană trebuie să aibă un simț inerent al dreptății, altfel ar fi incapabilă să judece un comportament aparent lipsit de iubire. Oricine se simte atât de înălțat încât nu va tolera nici o contradicție pentru că se crede infailibil nu va gândi niciodată corect, pentru că nu le acordă oamenilor același drept ca și lui însuși. Trebuie să se facă o diferență substanțială între oameni. Cel care se supune pe sine și acțiunile sale unei critici stricte se va strădui întotdeauna să îi judece pe ceilalți oameni în mod corect. Dar cel care caută toate defectele doar la semenii săi și se crede pe sine însuși lipsit de defecte, privește fiecare acțiune dintr-un punct de vedere superior și, prin urmare, judecata sa este greșită. Orice om poate greși, orice ființă umană poate face greșeli.... Dar el trebuie să se cunoască pe sine însuși, atunci poate lupta împotriva defectelor sale și astfel se poate înnobila.... Dar cel care nu recunoaște un defect în el însuși nu se străduiește să atingă perfecțiunea. Dacă acționează cu răutate, el nu este conștient de aceasta, nu își dă seama de ea și este incapabil să își judece corect acțiunile. Îi lipsește simțul dreptății, va considera întotdeauna că propriile acțiuni sunt inviolabile, dar va încerca să-și înjosească semenii pentru cea mai mică greșeală. Omului trebuie să îi fie clar că nu are dreptul să acuze o altă ființă umană, atâta timp cât el însuși nu se află la un nivel moral ridicat. El ar trebui să se gândească întotdeauna la propriile neajunsuri atunci când le reproșează pe cele ale semenilor săi. Dar cel care are un simț al dreptății nu va fi atât de rapid în a-și judeca semenii, pentru că va încerca să se pună pe sine în aceeași poziție și apoi va avea înțelegere pentru slăbiciunile și defectele celuilalt. Pentru a putea face acest lucru, însă, el trebuie să fie și sincer, să vadă lucrurile așa cum sunt.... nu trebuie să aibă o părere prea înaltă despre sine și o părere prea joasă despre semenii săi, pentru că atunci își va măsura propriile greșeli cu un alt etalon decât greșelile celuilalt, ceea ce exclude orice gândire și judecată dreaptă. Este incomparabil de valoros să fii strict cu tine însuți, atunci ființa umană rămâne fidelă sieși și nu-și va nedreptăți semenii din cauza iubirii de sine, condamnându-le pe nedrept comportamentul și simțindu-se superioară lor. Și astfel, omul ar trebui să se privească mai întâi pe sine și comportamentul său înainte de a-și critica semenii și de a se erija în judecătorul lor.....

Amin

OSJEĆAJ ZA PRAVDU.... OSUĐIVANJE BLIŽNJEGA

Osjećaj za pravdu mora prebivati u čovjeku, u suprotnome ne bi mogao izraziti nikakvu prosudbu nad naizgled neljubavnim djelovanjem. Tko sebe doživljava toliko nadmoćnim da ne tolerira nikakvo proturječje jer vjeruje za sebe da je nepogrešiv, nikada neće misliti na pravi način, jer ne dopušta drugima jednako pravo kao samome sebi. Potrebno je napraviti veliku razliku među ljudima.

Tko podvrgne sebe i svoje djelovanje pod oštru kritiku, trudit će se također da uvijek ispravno prosuđuje druge ljude. Ali tko jedino traži greške bližnjega i za sebe vjeruje da ih nema, razmatra svaki način djelovanja samo sa stajališta nadmoćnosti i stoga je njegov sud lažan. Svaki čovjek može pogriješiti, svaki čovjek može zabludjeti. Ali mora prepoznati sebe osobno, tek onda se može boriti protiv svojih grijeha i oplemeniti se. Tko međutim ne prepoznaje u sebi nikakvu pogrešku, taj uopće ne teži ka usavršavanju. Kada neljubavno djeluje, on to uopće ne primjećuje, ne daje tome nikakvo obrazloženje i nesposoban je ispravno prosuđivati svoje djelovanje. Nedostaje mu osjećaj za pravednost. Zauvijek će smatrati nedodirljivim svoje osobno djelovanje, ali će nastojati poniziti bližnjega za najmanje greške.

Čovjek mora shvatiti da nema nikakvo pravo ukoriti bližnjega za neko neprimjereno djelo, sve dok se on sâm ne nalazi na visokom stupnju moralnosti. Mora uvijek misliti na svoju vlastitu nesavršenost kada želi ukoriti onu svoga bližnjega. Ali kada u nekom prebiva osjećaj za pravednost, taj neće donositi sud tako brzo za svoga bližnjega, jer će se nastojati poistovjetiti sa njegovom situacijom i potom će također imati i razumijevanja za slabosti i pogreške drugoga.

Da bi mogao ovo činiti, ipak mora također biti iskren, mora vidjeti stvari kako jesu, ne smije sebe previsoko cijeniti, a bližnjega prenisko, jer onda će mjeriti svoje vlastite pogreške sa drugačijom mjerom nego one svoga bližnjega, a to isključuje svako ispravno razmišljanje i prosudbu.

Toliko je neusporedivo dragocjeno biti oštar sa samim sobom u prosuđivanju, onda čovjek ostaje vjeran sebi samome i neće uzrokovati nikakvu nepravdu bližnjemu za vlastitu Ljubav, dok u suprotnome osuđuje način djelovanja drugoga nepravedno i sebe postavlja nadmoćnim u odnosu na njega. Stoga, čovjek mora prvo razmotriti sebe samoga i svoje djelovanje, prije nego li kritizira ono svojega bližnjega i uzdigne se nad njime kao sudac.

AMEN