• Terug

Jezus leefde de mensen het leven voor

Het leven van de Mens Jezus op aarde was een onafgebroken dienen in liefde. Want Hij wilde de mensen een voorbeeld geven van een juiste levenswandel, om hen ertoe te brengen Hem na te volgen en zo dus ook gezegend te worden als uitwerking van een leven in liefde.

Hij Zelf was vervuld van Liefde. Want Hij bracht de Liefde mee uit het rijk van het licht, waar Zijn Ziel uit was afgedaald naar de aarde. Hij was niet belast met de oerzonde, die daarin bestond dat de wezens zich geheel richtten op hun liefde; dat ze het aanstralen van de Liefde van hun Vader van eeuwigheid afwezen. Hij was met de Vader zeer innig verbonden en dus ontving Hij ook onophoudelijk het aanstralen van Zijn Liefde en daarom nam Hij de Liefde mee naar de aarde. En op grond van Zijn Liefde wist Hij ook wat liefdeloosheid betekende voor de mensen. Hij wist dat ze een verduisterde geest hadden zonder liefde en dat ze daarom ook geheel een prooi waren van hem, die zonder liefde over hen heerste en hen tot handelen aanzette dat tegen God gericht was.

En over deze grote nood der mensen ontfermde Hij Zich. Hij trok alle mensen in het bereik van Zijn Liefde en Hij diende hen, doordat Hij Zich bekommerde om alle aardse noden van degenen die Hem omringden, doordat Hij hun ziekten genas en ze van hun zwakheden en gebreken bevrijdde.

En ook om de geestelijke nood bekommerde Hij Zich, doordat Hij onderrichtte en trachtte de mensen vertrouwd te maken met de waarheid, om de duisternis uit hen te verdrijven, om hen opheldering te verschaffen, dat ze alleen door de liefde weer naar God terug konden keren. Want Hij wist dat Hij het verlossingswerk voor de mensheid zou volbrengen om de terugkeer van de gevallen broeders naar God weer mogelijk te maken, die zonder Zijn dood aan het kruis als delging van de oerschuld nooit meer zou hebben kunnen plaatsvinden.

Maar het verlossingswerk kon alleen succesvol zijn voor de mensen, als ze nu ook een leven in liefde leidden, omdat ze daardoor pas weer hun wezen, zoals dat geheel in het begin was, konden verwerven; omdat alleen de liefde een dichter bij God komen mogelijk maakt, Die de eeuwige Liefde is. Daarom onderrichtte Hij onafgebroken en de inhoud van Zijn Evangelie bestond uit de goddelijke leer van de liefde, de geboden van de liefde tot God en de naaste, hetgeen dan ook Zijn leerlingen moesten verbreiden in de wereld.

Daarom zult u mensen de weg van de navolging van Jezus moeten gaan. U zult een levenswandel in liefde moeten leiden, maar ook een mate van lijden geduldig op u nemen. Want de weg over de aarde van Jezus was onuitsprekelijk smartelijk. En Hij wist al tevoren welk groot leed Hem wachtte en toch ging Hij deze weg in vrije wil. Want Hij was naar de aarde gekomen om tegenover de Vader een overgrote boete te doen voor Zijn gevallen broeders.

Deze zondeschuld kon alleen door een buitengewoon zware lijdensweg teniet worden gedaan en deze is de Mens Jezus waarlijk gegaan. Maar de Liefde in Hem gaf Hem daartoe ook de kracht. Hij was vervuld van de goddelijke Liefde. Zijn lichaam bevatte de eeuwige Liefde. En dus betrok Hij ook voortdurend de kracht van Haar, die Hem er toe in staat stelde, het verlossingswerk te volbrengen.

God Zelf was in Hem. Zijn Ziel was een Ziel van het licht en alleen het lichaam maakte deel uit van de aarde, dat nog onrijpe substanties bevatte, die de Mens Jezus echter vergeestelijkte door Zijn leven in Liefde en tenslotte door Zijn lijden en sterven aan het kruis.

Hij heeft dus de mensen het leven voorgeleefd, dat alle mensen kunnen leiden met Zijn hulp, dat wil zeggen zodra ze verlost zijn door Jezus Christus en vergiffenis hebben gekregen voor hun schuld. Want zonder deze verlossing zijn ze te zwak om in navolging van Jezus te leven. Ze zullen noch liefde beoefenen, noch van zins zijn leed te dragen, omdat de oerschuld hen nog terneer drukt en ze dus onder de invloed van de tegenstander staan, die de aanleiding gaf voor hun val in de diepte.

Maar wie bereid is de weg van de navolging van Jezus te gaan, die erkent Hem ook als de Goddelijke Verlosser. En hij heeft zijn schuld onder het kruis gedragen. Hij smeekt Hem om versterking van de wil en hij zal de genaden gebruiken die de Mens Jezus door Zijn dood aan het kruis voor hem heeft verworven. En ook diens ziel zal rijp worden door liefde en leed. Ze zal - vrij van haar oerschuld - nu ook alle ballast kwijt kunnen raken, wat door liefde en leed teweeg wordt gebracht. Want Jezus heeft niet voor niets de woorden uitgesproken: Neem uw kruis op en volg Mij na. Hij is als kruisdrager voorgegaan en Hem zult u moeten volgen. Hij haalde de kracht voor Zijn gang naar het kruis uit de Liefde, Die in Hem woonde.

U mensen zult altijd aanspraak kunnen maken op de Liefde van Jezus en Zijn Kracht, want Hij is de eeuwige Liefde Zelf, Die Zijn intrek nam in Zijn vleselijke omhulling, Die deze omhulling geheel vergeestelijkte en ze doorstraalde om Zichzelf zichtbaar te maken voor de wezens die eens uit de eeuwige Liefde waren voortgekomen en God wilden zien. Maar steeds moet de mens door liefde zich verplaatsen in die staat, die hem bij het allereerste begin eigen was. Hij moet de ommekeer naar de liefde voltrekken zolang hij op aarde vertoeft. En hij kan het, wanneer hij maar zijn toevlucht neemt tot Jezus, wanneer hij Hem navolgt en de weg gaat van liefde en leed.

Amen

Iisus a trăit viața pentru oameni....

Viața omului Iisus pe Pământ a fost o slujire neîncetată a iubirii, pentru că El a vrut să dea oamenilor un exemplu de viață corectă, pentru a-i determina să-L urmeze și astfel să primească și ei binecuvântarea efectului unei vieți de iubire.... El Însuși era plin de iubire, pentru că a adus cu El iubirea din împărăția luminii din care sufletul Său coborâse pe Pământ..... El nu a fost împovărat de păcatul originar, care consta în faptul că ființele au renunțat complet la iubirea lor, că au respins iluminarea iubirii Tatălui lor din eternitate..... El a fost unit în mod intim cu Tatăl, și astfel a primit în mod constant iluminarea iubirii Sale și, prin urmare, a adus iubirea cu El pe Pământ..... Și, în virtutea iubirii Sale, El știa și ce înseamnă lipsa de iubire pentru oameni.... El știa că ei erau spirite întunecate, fără iubire și că, prin urmare, erau și ei complet înrobiți de cel care, lipsit de orice iubire, îi conducea și îi făcea să acționeze într-un mod care era contrar lui Dumnezeu.... Și i s-a făcut milă de această mare mizerie a oamenilor.... El i-a atras pe toți oamenii în sfera Sa de iubire și i-a slujit, îngrijindu-se de toate greutățile pământești ale celor din jurul Său, vindecându-le bolnavii și eliberându-i de slăbiciunile și infirmitățile lor.... Și a avut grijă și de greutățile spirituale, învățând și încercând să-i introducă pe oameni în adevăr pentru a risipi întunericul din ei.... pentru a-i lămuri că nu se pot întoarce din nou la Dumnezeu decât prin iubire.... Căci El știa că va săvârși actul de mântuire a umanității pentru a face posibilă din nou întoarcerea fraților căzuți la Dumnezeu, care nu ar fi putut avea loc niciodată fără moartea Sa pe cruce ca răscumpărare a păcatului originar. Totuși, actul mântuirii nu putea avea succes pentru oameni decât dacă aceștia trăiau acum și ei o viață de iubire, pentru că numai astfel își puteau recăpăta natura lor originară.... pentru că numai iubirea făcea posibilă apropierea de Dumnezeu ca Iubire eternă.... De aceea, El a învățat în mod constant, iar conținutul Evangheliei Sale a constat în învățătura divină a iubirii.... poruncile iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele.... pe care ucenicii Săi trebuiau apoi să le răspândească în întreaga lume.... De aceea, voi ar trebui să mergeți pe calea urmării lui Iisus.... Ar trebui să trăiești o viață de iubire, dar și să accepți cu răbdare o anumită măsură de suferință. Pentru că drumul pământesc al lui Iisus a fost nespus de dureros și El știa deja dinainte ce mari suferințe Îl așteptau și totuși a mers pe acest drum de bunăvoie.... Căci El venise pe Pământ pentru a face o imensă ispășire în fața Tatălui pentru frații Săi căzuți. Această vină a păcatului nu putea fi răscumpărată decât printr-o cale neobișnuită de suferință, iar aceasta a fost parcursă cu adevărat de omul Iisus.... Totuși, dragostea din El i-a dat și puterea de a face acest lucru.... El era plin de iubire divină, trupul Său conținea în sine iubirea eternă.... Și astfel, El și-a extras în mod constant puterea din Ea, care i-a permis să realizeze actul de mântuire. Însuși Dumnezeu era în El, sufletul Lui era un suflet de lumină și doar trupul aparținea pământului, care conținea încă substanțe imature, dar pe care omul Iisus le-a spiritualizat prin viața Sa de iubire și, în cele din urmă, prin suferința și moartea Sa pe cruce.... Astfel, El a exemplificat oamenilor viața pe care toți oamenii o pot duce cu ajutorul Lui, adică de îndată ce sunt răscumpărați prin Iisus Hristos și au găsit iertarea vinovăției lor.... Căci fără această răscumpărare ei sunt prea slabi pentru a trăi ca urmași ai lui Iisus, nu vor practica iubirea și nici nu vor fi dispuși să suporte suferința, pentru că vinovăția inițială încă îi apasă și astfel se află sub influența adversarului care a provocat căderea lor în abis.... Dar oricine este dispus să ia calea urmării lui Iisus îl recunoaște și ca Răscumpărător divin și, după ce și-a purtat vina sub cruce, îi cere să îi întărească voința, pentru că se va folosi de binecuvântările pe care omul Iisus le-a dobândit pentru el prin moartea Sa pe cruce. Și sufletul lui se va maturiza și prin iubire și suferință.... Acesta ca și cum ar fi scăpat de păcatul său original.... va putea acum să se lepede și de toată zgura pe care o aduc dragostea și suferința.... Căci Iisus nu a rostit cuvintele în zadar: Ia-ți crucea ta și urmează-Mă.... El a mers înaintea voastră ca purtător al crucii, iar voi ar trebui să-L urmați. El și-a luat puterea pentru umblarea Sa pe drumul crucii din dragostea care locuia în El.... Voi, oamenii, vă puteți folosi oricând de iubirea și de puterea lui Iisus, căci El este Însăși Iubirea eternă, care a locuit în învelișul său carnal, care a spiritualizat complet acest înveliș și a radiat prin el pentru a se face vizibilă ființelor care au ieșit odată din Iubirea eternă și au vrut să-l privească pe Dumnezeu.... Dar ființa umană trebuie întotdeauna să se schimbe prin iubire în acea stare care i-a fost proprie la început.... Ea trebuie să realizeze transformarea înapoi la iubire atâta timp cât rămâne pe Pământ, și poate face acest lucru doar dacă se refugiază în Iisus Hristos.... dacă îl urmează și ia calea iubirii și a suferinței....

Amin