• Terug

Geestelijke nood - Verkeerd denken

Het denken van de mensen is verward geworden. En dit is onder geestelijke nood te verstaan, dat zij zonder inzicht zijn, dat zij ver van de waarheid afstaan en daarom ook ver van MIJ zijn, omdat zij zonder liefde leven, want de liefde bindt hen onherroepelijk met MIJ en de waarheid aaneen.

Hoe zouden ze dus anders geholpen kunnen worden, dan dat zij altijd weer tot liefde gemaand en aangezet worden. De liefde kan hun echter niet gegeven worden maar kan hun alleen als het voornaamste gebod worden voorgesteld - dat absoluut vervuld moet worden, wil de mens zijn doel op aarde bereiken. De mens moet weten dat hij zonder liefde geen stap vooruit komt, maar door dwang kan ze niet van hem worden geëist, omdat het dan geen liefde zou zijn - maar in het gunstigste geval een handelwijze die liefde moet voorwenden. U, mensen mag niet vergeten dat de liefde iets goddelijks is. Dat IK u dus daarom het gebod van de liefde gaf, om u de weg te wijzen uw wezen te vergoddelijken. Maar in geen geval oefen IK de geringste dwang op u uit, wat echter een "gebod" in de zin van het woord zou betekenen. En zo liet IK u in alles vrij, u mag over uzelf beslissen. IK kan u alleen door onderrichtingen zo ver brengen dat u uit uzelf de juiste weg inslaat.

Daarom ben IK onophoudelijk bezig de mensen in het juiste denken binnen te leiden, ze juist te onderrichten, hun Mijn Woord te zenden door dienaren die MIJ geheel en al zijn toegedaan, hun opheldering te geven over al het voor en tegen, opdat zij uit zichzelf dan de juiste beslissing nemen en dat doen wat tot het doel leidt - opdat zij in de liefde leven en weer worden, wat zij in het allereerste begin waren. Maar IK stuit op harde weerstand. De mensen nemen Mijn liefdevolle onderrichtingen niet aan. Zij denken zo verward dat zij het eenvoudige vanzelfsprekende weten over de samenhang van alles niet meer begrijpen kunnen - en zij hebben daartoe ook de wil niet. Mijn liefdevolle Woorden sterven weg aan hun oor en dringen niet in het hart, en de kracht van Mijn Woord kan niet werkzaam worden bij de mensen.

De geestelijke nood is reusachtig groot, omdat de wil van de mensen vrij moet blijven en zij zelf de innerlijke drang niet meer hebben. Ze hebben geen verlangen naar ware opheldering, ze voelen zich op hun gemak in hun geestelijke duisternis, ze wensen geen licht. En komt het licht tot hen, dan laten zij zijn stralen niet binnendringen in hun hart, ze wenden zich af en keren zich naar de dwaallichten toe die overal langs de weg opflitsen. En IK zie vol erbarmen neer op Mijn schepselen, die IK gelukkig zou willen maken en die niets aannemen uit Mijn Hand. IK zie hoe zij verloren lopen, ieder op een ander pad, maar niet gaand over de weg die wel bergopwaarts - maar zeker naar MIJ voert. IK zie ook hen die MIJ zoeken maar zich niet laten raden waar IK te vinden ben, die vele wegen moeten gaan voordat zij op de juiste weg uitkomen.

IK zou hun allen graag die vergeefse wegen willen besparen. IK zou hun graag de weg tot MIJ makkelijk willen maken, IK zou graag een ieder een leider als gezelschap mee willen geven. Maar IK kan hen altijd alleen maar met Mijn lokkende Stem toeroepen: "Kom tot MIJ, allen die uitgeput bent en onder lasten gebukt, IK wil u verkwikken". IK kan alleen roepen, hen echter niet dwingen de juiste weg te gaan. Maar naar de roepende Stem van Mijn Liefde luisteren zij niet, omdat ze Mijn Stem niet herkennen zolang ze zonder liefde zijn. En dat is wat IK als geestelijke nood aanduid. Dat er wel hulp is, dat u, mensen deze hulp echter niet wilt aannemen en zodoende zelf het einde bepaalt dat u tegemoet gaat. IK kan u helpen, IK wil u ook helpen, maar u moet u ook willen laten helpen. Want uw wil is vrij en zal eeuwig uw lot bepalen .

Amen

Gândire confuză - nevoie spirituală.... Liberul arbitru....

Gândirea oamenilor a devenit confuză. Și aceasta trebuie înțeleasă prin nevoi spirituale, că ei sunt fără cunoaștere, că sunt departe de adevăr și, prin urmare, și de Mine, pentru că trăiesc fără iubire, căci iubirea îi unește inevitabil cu Mine și cu adevărul. Cum altfel ar putea fi ajutați decât prin faptul că sunt mereu doar îndemnați și încurajați să iubească? Dar iubirea nu le poate fi oferită, ci doar prezentată ca fiind cea mai importantă poruncă ce trebuie neapărat îndeplinită dacă ființa umană vrea să-și atingă scopul pe Pământ. Ființa umană trebuie să știe că nu va face nici un pas înainte fără iubire, însă aceasta nu poate fi cerută în mod obligatoriu, pentru că atunci nu ar mai fi vorba de iubire, ci, în cel mai bun caz, doar de o acțiune menită să simuleze iubirea. Voi, oamenii, nu trebuie să uitați că iubirea este ceva divin, că de aceea v-am dat porunca iubirii pentru a vă arăta calea spre divinizarea ființei voastre.... Dar în niciun caz nu exercit asupra voastră cea mai mică constrângere, ceea ce însemna totuși o "poruncă" în sensul cuvântului. Și astfel las totul în seama voastră, puteți decide singuri; Eu nu pot să vă aduc decât atât de departe prin instrucțiuni încât să luați calea cea bună de bunăvoie.... Și, prin urmare, Mă străduiesc în mod constant să îi îndrum pe oameni spre o gândire corectă, să îi instruiesc corect, să le trimit Cuvântul Meu prin intermediul unor slujitori pe deplin devotați Mie, să le explic toate argumentele pro și contra pentru ca apoi să ia singuri decizia corectă și să facă ceea ce îi conduce spre țel.... astfel încât să trăiască în iubire și să redevină ceea ce au fost la început. Dar întâmpin o rezistență grea.... Oamenii nu acceptă instrucțiunile Mele pline de iubire, gândirea lor este atât de confuză încât nu mai pot înțelege cunoașterea simplă și clară a corelațiilor.... și, de asemenea, nu au nici voința de a face acest lucru.... Cuvintele Mele iubitoare răsună în urechile lor și nu ajung la inimile lor, iar puterea Cuvântului Meu nu poate avea efect asupra oamenilor.... Dificultățile spirituale sunt imense, deoarece voința oamenilor trebuie să rămână liberă și ei înșiși nu mai au nici un impuls interior; ei nu mai au dorința de a obține adevărata iluminare, se simt confortabil în întunericul lor spiritual, nu doresc nici o lumină.... și atunci când lumina vine la ei, ei nu lasă razele ei să le pătrundă în inimă, se întorc în altă parte și spre voiajorii care sclipesc peste tot pe cale.... Iar Eu privesc cu milă creaturile Mele pe care vreau să le fac fericite și care nu acceptă nimic din mâinile Mele. Le văd rătăcind, fiecare pe căi diferite, dar fără să pășească pe calea care duce în Sus, dar sigur spre Mine.... Îi văd, de asemenea, pe cei care Mă caută, dar nu sunt sfătuiți unde să Mă găsească, care trebuie să meargă pe mai multe drumuri înainte de a da peste calea cea bună.... Aș vrea să-i scutesc de toate drumurile zadarnice, aș vrea să le fac ușor urcușul spre Mine, aș vrea să asociez fiecăruia un ghid.... Dar Eu nu pot să-i chem vreodată decât cu vocea Mea ademenitoare: Veniți la Mine, voi toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.... Eu pot doar să-i chem, dar nu-i pot obliga să ia calea cea bună.... Iar ei nu ascultă chemarea Mea de iubire pentru că nu-Mi recunosc vocea atâta timp cât sunt lipsiți de iubire. Și aceasta este ceea ce Eu numesc adversitate spirituală, că ajutorul există cu siguranță și vă este oferit din belșug de Mine, dar că voi, oamenii, nu vreți să-l acceptați și de aceea determinați sfârșitul cu care vă confruntați singuri, Eu vă pot ajuta, vreau și Eu să vă ajut, dar trebuie să vreți să fiți ajutați.... Căci voința voastră este liberă și vă va determina veșnic soarta....

Amin