• Indietro

Processo di purificazione delle anime nell’aldilà

Il processo di purificazione di un’anima defunta nell’aldilà comincia subito dopo aver lasciato il corpo, ma rispetto alla volontà dell’anima. Le anime che si trovano ancora nell’assoluta oscurità dello spirito, sentono l’oscurità come un grande strazio e questi tormenti sono già l’inizio del processo, perché devono contribuire a cambiare la volontà dell’anima, cosa che però dura di nuovo un tempo differentemente lungo, ma vale sempre come principio del processo di purificazione. L’Amore di Dio dà sempre il Suo contrario per il cambiamento della volontà, ma i mezzi per questo sono per l’anima nell’aldilà sovente non riconoscibili come Azioni d’Amore di Dio e ciononostante possono condurre in breve tempo alla meta, se l’anima non ne è troppo ribelle. Deve continuamente togliersi le scorie, prima che sia trasparente alla Luce, e per questo il suo stato sarà anche uno stato di tormento fino alla ricezione di Luce, e la sorte di anime immature è perciò commiserevole, in modo che da parte umana non può essere portato abbastanza aiuto mediante amorevole intercessione oppure istruzione mentale e ammonimento all’attività d’amore. E se l’anima non è del tutto incaparbita, procederà sempre in Alto nel suo sviluppo, ogni tormento scioglierà il duro involucro, sarà accessibile per l’aiuto e cercherà di liberarsi, anche se ci vuole a volte molto tempo, prima che sia terminato il processo di purificazione e l’anima possa agire nell’amore come ricevitrice di Luce. Ma anche delle anime già più mature devono rendersi totalmente trasparenti per la Luce, perché la Luce può toccare un’anima in consistenza differente, a seconda del suo stato di perfezionamento, in modo che possa raggiungere un grado sempre maggiore. L’anima può già trovarsi nella conoscenza entrando nel Regno spirituale, in modo che non deve più sostare in un ambiente buio, che possa riconoscere e comprendere tutto trovandosi in un cerchio di Luce debole o più forte e di conseguenza anche essere autonoma. E ciononostante deve formare ancora sé stessa per la ricezione più forte di Luce. Anche lei si deve ancora cristallizzare fino alla più alta chiarezza, e questo di nuovo mediante l’agire d’amore sulle anime bisognose d’aiuto, perché l’amore sacrificale nei confronti di quelle anime purifica l’anima e la rende sempre più trasparente per la Luce, e nella stessa misura aumenta anche la propria felicità sulla sua attività salvifica. Appena un’anima ha la volontà per salire in Alto, è fervente a tendere ed è ininterrottamente attiva, perché mediante la sua volontà di aiutare altre anime che soffrono, riceve sempre di nuovo forza, che la rende felice e la fa diventare diligentemente attiva. Ma questo premette sempre che si sia elevata dalla sua debolezza di volontà, che l’oscurità impenetrabile intorno a lei sia spezzata, in modo che sia accessibile ai raggi di Luce, che l’Amore misericordioso di Dio le invia nell’oscurità e che voglia sfuggire al suo stato oscuro. La sua lotta verso l’Alto, i suoi tormenti e l’oscurità del suo ambiente le vengono calcolati come fattori di purificazione, il suo involucro si dissolve, diventa trasparente per la Luce ed ora la sua risalita in Alto, verso La Luce, è garantita, perché appena la sua propria volontà si è decisa, Dio l’aiuta sempre verso l’Alto, finché può agire irradiata dalla Luce nel Regno spirituale, com’è la sua destinazione.

Amen

Procesul de purificare a sufletelor în lumea de dincolo....

Procesul de purificare a unui suflet plecat în lumea de dincolo începe imediat după trecerea în neființă a trupului, dar în funcție de voința sufletului. Sufletele care se află încă în întuneric spiritual complet, simt întunericul ca pe un mare chin, iar aceste chinuri sunt deja începutul procesului, deoarece ele au menirea de a contribui la schimbarea voinței sufletului, ceea ce, într-adevăr, necesită din nou și perioade diferite de timp, dar este întotdeauna principiul procesului de purificare. Iubirea lui Dumnezeu îi oferă în mod constant posibilitatea de a-și schimba voința, însă mijloacele pentru a face acest lucru nu sunt adesea recunoscute de sufletul din lumea de dincolo ca fiind lucrarea iubirii lui Dumnezeu, și totuși ele pot duce la atingerea scopului într-un timp scurt dacă sufletul nu este prea rezistent. El trebuie să se purifice complet înainte de a fi permeabil la lumină și, prin urmare, starea sa până la primirea luminii va fi și ea o stare de chin, iar soarta sufletelor imature este de aceea regretabilă, astfel încât nu i se poate aduce suficient ajutor din partea omului prin mijlocirea iubirii sau prin instrucție mentală și îndemnul la activitate iubitoare. Dar dacă sufletul nu este complet împietrit, el va progresa constant în sus în dezvoltarea sa, fiecare chin va topi învelișul dur, va fi accesibil la ajutor și va încerca să se elibereze, chiar dacă uneori durează foarte mult timp până când procesul de purificare se va încheia și sufletul va putea lucra ca receptor de lumină în iubire. Dar chiar și sufletele deja mai mature trebuie să se facă încă complet permeabile la lumină, căci lumina poate atinge un suflet în diferite intensități, în funcție de starea sa de perfecțiune, care poate atinge un grad tot mai înalt. Sufletul poate fi deja atât de departe în cunoaștere la intrarea sa în împărăția spirituală, încât nu mai are nevoie să locuiască în medii întunecate, poate recunoaște și înțelege totul, se află într-un cerc de lumină mai slab sau mai puternic și poate fi și el însuși activ în consecință. Și totuși, trebuie totuși să se modeleze pentru a primi o lumină mai puternică. De asemenea, mai trebuie încă să se cristalizeze până la cea mai mare claritate, și aceasta, din nou, prin lucrarea în dragoste pentru sufletele care au nevoie de ajutor, căci dragostea de sacrificiu față de aceste suflete nefericite purifică sufletul și îl face tot mai receptiv la lumină, iar în aceeași măsură crește și propria sa fericire în legătură cu activitatea sa răscumpărătoare. De îndată ce un suflet are voința de a se înălța, el se străduiește cu nerăbdare și este în permanență activ, deoarece prin voința sa de a ajuta alte suflete suferinde primește și el, din nou și din nou, o putere care îl face fericit și activ cu sârguință. Totuși, acest lucru presupune întotdeauna că s-a ridicat din slăbiciunea voinței sale, că întunericul impenetrabil din jurul său este frânt, că este accesibil la razele de lumină pe care iubirea milostivă a lui Dumnezeu le trimite în întuneric și că vrea să scape de starea sa întunecată. Lupta lui pentru a se înălța, chinurile și întunericul din jur îi sunt creditate ca factori de purificare, acoperământul lui se dizolvă, devine permeabil la lumină, iar acum ascensiunea lui spre înălțime, spre lumină, este garantată, căci dacă voința lui proprie a hotărât, Dumnezeu îl va ajuta constant să se înalțe până când va putea lucra în împărăția spirituală pătruns de lumină, așa cum este destinul lui....

Amin