E’ soltanto l’amore che conduce l’uomo verso l’Alto e soltanto attraverso l’amore si svolge in lui un cambiamento che è necessario per salire dall’abisso in Alto, per giungere alla Luce. Null’altro lo può redimere, null’altro può sostituire l’amore e null’altro che l’amore può portarlo più vicino a Dio. Anche se l’uomo vive la sua vita sulla Terra adempiendo il dovere e nella stretta osservanza dell’adempimento delle pretese che gli vengono poste, nulla garantisce il suo progresso che soltanto l’amore, perché questo cambia l’anima e la rende volonterosa ad aprirsi e di dare la libertà allo spirito in sé. E l’agire dello spirito assicura all’anima lo sviluppo verso l’Alto, la maturazione senza la quale una vita nell’Eternità non è pensabile. L’Amore però E’ Dio Stesso. Quindi, Dio deve Essere in tutto e con tutto ciò che l’uomo inizia e l’Uomo Lo ha accolto totalmente in sé, se vive nell’amore ed allora il suo cammino terreno gli deve procurare la perfezione, perché Dio Stesso E’ in lui e può agire secondo la Sua Volontà. Dio e l’Amore Sono Uno, e perciò Dio può essere trovato soltanto tramite l’amore, anche se viene cercato secondo l’intelletto. Il sapere di Dio e la fede in Lui che Egli E’, non porta l’uomo più vicino all’eterna Divinità, Egli viene cercato coscientemente soltanto attraverso l’agire nell’amore, allora esiste la seria volontà di venirGli vicino e solo allora segue la giusta conoscenza, che gli viene trasmessa sulla via del cuore. Così l’amore è inevitabile per poter entrare nel Regno di Dio. L’amore supera tutto, rimane vincitore anche nella lotta più difficile, perché a colui che vive nell’amore, Dio Stesso sta a fianco, il Quale E’ nell’uomo attraverso il suo agire nell’amore. Il grado d’amore dell’uomo decide, quando Dio come l’Amore Stesso prende dimora in lui. Egli può dimorare soltanto là, dove l’amore ha svolto un tale cambiamento, dove l’uomo si è formato secondo la Volontà di Dio. Egli deve essere di cuore umile, mansueto, pacifico e paziente, e tutto questo lo opera l’amore, perché pone davanti all’amore per sè stesso, Dio ed il prossimo e penserà sempre meno a sé stesso; non chiederà nulla per sé, ma darà sempre, non giudicherà, ma comprenderà e perdonerà, non cercherà la lite e sopprimerà ogni orgoglio, avrà comprensione per la debolezza dei prossimi e perciò si eserciterà nella pazienza. Così cambia il suo essere e si forma così com’è la Volontà divina. In un’anima formata così Dio Stesso prende dimora. Nell’uomo abiterà quindi in tutta la pienezza l’Amore, non potrà fare più altro che essere attivo nell’amore, perché Dio guida ora tutto il suo agire e pensare, il quale E’ in lui, e dov’E’ Dio, là non può più essere nessun abisso, nessuna oscurità e nessuno stato non-libero; dov’E’ Dio, vi è la Luce e la Libertà, dov’E’ Dio, vi è Pace e Beatitudine. L’amore ha redento l’uomo.
Amen
TraduttoreNumai iubirea îl conduce pe om în sus și numai prin iubire are loc în el o transformare necesară pentru a ajunge din adâncuri la înălțime, la lumină. Nimic altceva nu-l poate răscumpăra, nimic altceva nu poate înlocui iubirea și nimic altceva decât iubirea nu-l poate duce mai aproape de Dumnezeu.... Și chiar dacă ființa umană își trăiește viața pe Pământ în împlinirea datoriei și în respectarea și îndeplinirea strictă a cerințelor care i se impun, nimic nu-i garantează progresul decât numai iubirea. Căci aceasta schimbă sufletul și îl face dispus să se deschidă și să dea libertate spiritului din el. Iar lucrarea spiritului asigură dezvoltarea superioară a sufletului.... maturizarea fără de care o viață în eternitate este de neconceput..... Dar iubirea este Dumnezeu Însuși.... Așadar, Dumnezeu trebuie să fie în tot ceea ce începe omul și cu tot ceea ce începe.... Iar ființa umană L-a acceptat pe deplin în sine dacă trăiește în iubire, și atunci viața sa pământească trebuie să-i aducă desăvârșirea, deoarece Dumnezeu Însuși este în ea și poate lucra după voia Sa. Dumnezeu și iubirea sunt una și, prin urmare, Dumnezeu nu poate fi găsit decât prin iubire, chiar dacă El este căutat intelectual. Cunoașterea lui Dumnezeu și credința în faptul că El există nu îl apropie pe om de divinitatea eternă.... Doar dacă va tinde în mod conștient spre El prin activitate iubitoare, atunci va fi prezentă voința sinceră de a se apropia de El, și numai atunci va urma cunoașterea corectă, care îi va fi transmisă pe calea inimii.... Și astfel, iubirea este indispensabilă pentru a putea intra în Împărăția lui Dumnezeu.... Iubirea învinge totul, ea rămâne victorioasă chiar și în cea mai dificilă luptă, pentru că Dumnezeu Însuși stă alături de cel care trăiește în iubire, Care este în el prin activitatea de iubire a ființei umane. Gradul de iubire al ființei umane determină momentul în care Dumnezeu, ca Iubire Însăși, își face loc în ea. El poate locui numai acolo unde iubirea a realizat o astfel de transformare, acolo unde ființa umană s-a modelat pe sine conform voinței lui Dumnezeu.... El trebuie să fie umil, blând, pașnic și răbdător din inimă, iar iubirea aduce toate aceste lucruri.... Căci el îl pune pe Dumnezeu și pe semenii săi înaintea iubirii pentru sine și se va considera întotdeauna mai mic; nu va cere nimic pentru sine, ci va da întotdeauna.... el nu va condamna, ci va înțelege și va ierta.... el nu va căuta ceartă și va reprima orice aroganță.... el va avea înțelegere pentru slăbiciunile semenilor săi și, prin urmare, va practica răbdarea. Și astfel natura lui se schimbă și se modelează după cum este voința divină. Și într-un astfel de suflet modelat, Dumnezeu Însuși poate să se sălășluiască.... Prin urmare, iubirea va locui în ființa umană în toată plinătatea ei, el nu va mai putea face nimic altceva decât să fie activ în iubire, pentru că Dumnezeu Însuși îi dirijează acum toate acțiunile și gândirea, Cel care este în el.... Și acolo unde este Dumnezeu, nu mai poate exista nici adâncime, nici întuneric și nici o stare lipsită de libertate; acolo unde este Dumnezeu, există lumină și libertate, acolo unde este Dumnezeu, există pace și fericire.... Iubirea este cea care l-a răscumpărat pe om....
Amin
Traduttore