• Back

SUDBINA U VJEČNOSTI UVJETOVANA VOLJOM.... MATERIJA POGREŠNA LJUBAV....

Za čime čovjek teži tako će mu i biti, pošto jedino njegova volja određuje njegovu sudbinu u vječnosti. Težite li za Kraljevstvom Božjim i osvojit ćete ga i biti ćete suvladari svih svjetova..... No težite li za svijetom, za ispunjenjem zemaljskih želja i požuda, onda vas svijet, t.j. zemaljsko blago neće napustiti čak i kad prijeđete u onostrano, pošto vaše želje stvaraju i okolinu u kojoj boravi vaša duša.

Jedino što nećete biti sretni u posjedu tih dobara, jer ćete njihovu nestvarnost vrlo brzo prepoznati, dakle nećete više nalaziti ispunjenje vaših požuda, no i pored toga ćete i dalje čeznuti, a ta čežnja će vas mučiti i stoga morate težiti tome da se već na Zemlji riješite tih žudnji, morate čeznuti za duhovnim blagom želite li postati blaženi. Čemu stremite to će vas i dopasti..... Tako si dakle svaki čovjek sâm stvara svoju sudbinu, i stoga treba biti svjestan velike odgovornosti jer radi se o vječnostima koje su pred njim, vječnosti koje može provesti u blaženosti ili pak mora proživjeti u zlosreći.

Jer, mogu proći vječnosti dok ne prevaziđe zemaljsku materiju pošto su u duhovnom području kušnje još uvelike intenzivnije jer im pruža malo otpora, dok se međutim na Zemlji vrlo lako može od njih osloboditi samo ako to za najozbiljnije želi. Duša koja je prevazišla i ušla u onostrano područje slobodna, neizrecivo je sretna jer ju očekuju daleko spektakularniji užici koje si vi ljudi na Zemlji ne možete ni zamisliti. A i ta duša će žudjeti, međutim nalazit’ će neprestano ispunjenje jer to što ona žudi duhovno je blago, Ljubavno zračenje Boga koje ju čini beskrajno blaženo sretnom, što je njena neprestana čežnja i uvijek biva zadovoljenja.

I to Ljubavno zračenje Boga produhovljava njezino čitavo biće, sve više se usklađuje sa Vječnom Ljubavi i od Nje se neprestano osjeća privučeno, neprestano žudi blizinu Boga da bi s Njim do u svu vječnost ostala spojena kako bi dakle bila neizrecivo blažena. Ljudi na Zemlji traže zemaljske užitke, tjelesna zadovoljstva i teže uvijek samo za materijalnim posjedom..... no sve to završava smrću tijela..... Ništa se ne može prenijeti u duhovno područje ako se ne prikupe duhovna dobra koja je međutim jedino moguće zadobiti pri zanemarivanju zemaljskih želja.

I ako se (duše) još prije tjelesne smrti mogu rastati od svijeta, ako su još prije spoznale njegovu bezvrijednost i zanimaju se mislima o onostranom, mogu biti smatrane sretnima, jer tad im u duhovnom području put prema gore nije više zatvoren, i pored tog što je se njime neizrecivo teško popeti, no tada one više ne streme zemaljskom blagu i ne moraju se bojati intenzivnih kušnji prilikom kojih duša postaje slaba i nesposobna za otpor.

Onda će one vrlo brzo naći podršku od strane svjetlosnih bića koja im pomažu dostavljajući im duhovno blago, pa iako u okviru određenih granica, sve dok se duša sama ne potrudi oko umnažanja, sve dok nije spoznala svoj zadatak u duhovnom kraljevstvu koji se onda trudi ispuniti. Čemu teži tako će joj i biti..... Sâma volja je presudna, a da bi se volja ispravno odlučila ljudi su od strane Boga neprestano podučavani o Njegovoj Volji no međutim oni nisu poslušni, i dalje čeznu za svijetom i dovode svoje duše u veliku opasnost.

Stoga je Bog njima milostiv i jasno im pokazuje koju vrijednost ima zemaljska materija time što dopušta da ju ljudi gube, time što im uvijek nanovo uzima ono što posjeduju i za što kače srce bez da su svjesni da u njima drijema pogrešna ljubav..... On im uzima ono od čega ne žele dobrovoljno odustati kako bi im već na Zemlji pokazao da ju je moguće prevazići, kako bi im pomogao da se oslobode od čežnje za tim, da se zadovolje sa malo i da svoju ljubav usmjere duhovnim dobrima koja su daleko vrjednija i neprolazna.

Svaki zemaljski gubitak koji čovjeka pogađa je pomoćna djelatnost Boga, blago upozorenje da se od toga odustane i znak je prolaznosti sveg zemaljskoga..... A tko oko sebe gleda otvorenih očiju može u svemu u-vidjeti djelovanje Boga Koji ljudima želi pomoći da svoje razmišljanje i nastojanje usmjere duhovno kako bi još prije tjelesne smrti naučili prezirati materiju i težili samo duhovnom blagu..... da bi si u onostranom stvorili sudbinu koja znači blaženstvo..... da bi postali blaženi jer je to njihova volja.....

AMEN

Destinul în veșnicie după voia Lui.... Materia iubirii false....

Tot ceea ce o persoană se străduiește să obțină va deveni al ei, căci numai voința sa îi va determina soarta în eternitate. Dacă vă străduiți pentru împărăția lui Dumnezeu, o veți ocupa și voi și veți fi co-guvernatori al tuturor lumilor.... dar dacă vă străduiți pentru lume, pentru satisfacerea dorințelor și poftelor pământești, atunci nici lumea, adică bunurile pământești, nu vă va părăsi, chiar dacă ați intrat în lumea de dincolo, pentru că dorințele voastre vă creează și ele mediul în care locuiește sufletul vostru. Cu toate acestea, nu veți fi fericiți în posesia acestor bunuri, deoarece veți recunoaște foarte curând irealitatea lor, astfel că nu veți mai găsi împlinirea dorințelor voastre, dar veți continua să le doriți, iar această dorință vă va chinui, și de aceea trebuie să vă străduiți să scăpați de astfel de dorințe pe Pământ încă de pe acum, trebuie să vă doriți bunuri spirituale dacă vreți să fiți fericiți într-o zi. Tot ceea ce vă străduiți să obțineți va fi partea voastră.... Astfel, fiecare om își creează propria soartă și, de aceea, ar trebui să fie conștient de marea sa responsabilitate, căci în fața sa se află eternități, eternități pe care le poate petrece în fericire sau pe care trebuie să le trăiască în mizerie. Căci pot trece veacuri întregi până când el nu va fi depășit materia pământească, deoarece în împărăția spirituală ispitele sunt chiar mult mai rele, deoarece el nu le opune decât o mică rezistență, în timp ce pe Pământ poate scăpa foarte ușor de ele, dacă își dorește cu adevărat. Un suflet care a învins și intră liber în împărăția de dincolo este nespus de fericit, căci îl așteaptă plăceri mult mai glorioase, pe care voi, oamenii de pe Pământ, nu vi le puteți imagina. Și el își va dori, dar va găsi întotdeauna împlinirea, pentru că ceea ce își dorește este binele spiritual, este emanația iubirii lui Dumnezeu care îl face infinit de fericit, care este dorința lui constantă și care îi este acordată în mod constant. Iar această emanație a iubirii lui Dumnezeu îi spiritualizează întreaga ființă, el se aliniază tot mai mult cu iubirea eternă și se simte atras în mod constant de ea, dorește în mod constant apropierea lui Dumnezeu pentru a se uni cu El pentru eternitate și a fi astfel nespus de fericit. Oamenii de pe Pământ își doresc bucurii pământești, plăceri fizice și se străduiesc doar pentru posesiuni materiale.... Și totul se termină odată cu moartea corpului.... Ei nu pot duce nimic în împărăția spirituală dacă nu au adunat bunuri spirituale care, totuși, pot fi obținute doar prin renunțarea la dorințele pământești. Iar dacă sunt încă în stare să se despartă de lume înainte de moartea trupească, dacă și-au recunoscut dinainte inutilitatea și se ocupă cu gânduri de dincolo, pot fi binecuvântați, pentru că atunci nu le mai este închisă calea spre înălțare în împărăția spirituală, chiar dacă este nespus de greu de urcat, dar atunci nu vor mai lupta pentru bunurile pământești și nu vor mai trebui să se teamă de ispitele rele care fac sufletul slab și incapabil de rezistență. Atunci vor găsi foarte curând sprijin din partea ființelor de lumină, care îi vor ajuta distribuindu-le bunuri spirituale, deși în anumite limite, până când sufletul va face un efort pentru a se mări, până când își va recunoaște sarcina în împărăția spirituală și se va strădui să o îndeplinească. Ceea ce cere îi va fi acordat.... Doar voința este decisivă și, pentru ca voința să decidă corect, oamenii sunt informați în mod constant de Dumnezeu despre voința Sa, dar ei nu Îl ascultă, continuă să dorească lumea și își pun sufletul în mare pericol. De aceea, Dumnezeu are milă de ei și, evident, le arată valoarea materiei pământești permițând ca aceasta să se piardă pentru oameni, luându-le în mod repetat ceea ce posedă și de care își atașează inima fără să fie conștienți că este o iubire greșită care doarme în ei.... El ia de la ei ceea ce ei nu vor să dea de bunăvoie pentru a le arăta deja pe Pământ că acest lucru poate fi depășit, pentru a-i ajuta să se elibereze de poftă și de a se mulțumi cu puțin și de a-și îndrepta dragostea spre bunurile spirituale, care sunt incomparabil mai valoroase și veșnice. Fiecare pierdere pământească care se întâmplă unei persoane este un ajutor de la Dumnezeu, este un avertisment blând pentru a se îndepărta de acel lucru și un semn al trecerii a tot ceea ce este pământesc.... Și oricine privește în jur cu ochii deschiși poate recunoaște pretutindeni activitatea lui Dumnezeu, Care vrea să ajute oamenii să-și orienteze gândurile și aspirațiile în sens spiritual, astfel încât să învețe să disprețuiască materia încă înainte de moartea trupului și să se străduiască doar pentru binele spiritual.... astfel încât să-și creeze o soartă în lumea de dincolo care înseamnă fericire.... pentru ca ei să fie binecuvântați pentru că aceasta este voința lor....

Amin