• Retour

Foi dans la continuation de la vie de l'âme – Grâce de Dieu

Au moyen de la Grâce Dieu veut vous indiquer la voie qui doit mener inévitablement en haut si vous la parcourez. Aucun Don d'en haut n’est aussi riche de bénédiction, comme celui offert par la Parole divine, parce que celle-ci vous donne la ligne de conduite pour le chemin de votre vie terrestre et vous informe de la Volonté de Dieu. Et l'accomplissement de la Parole divine est un progrès spirituel et ce dernier est le sens et le but de la vie terrestre. Dans quelle misère spirituelle se trouve l'humanité, combien épouvantablement bas est le degré de maturité de l'âme de celle-ci, les hommes ne le savent pas, parce qu'ils ne veulent pas accepter la voie du développement spirituel vers le haut sur la Terre, parce qu'ils sont enchaînés à la Terre dans l'âme et dans le corps, parce que chaque pensée et chaque tendance est tournée seulement vers des biens terrestres et elles considèrent le perfectionnement de l'âme comme un but de la vie terrestre qui serait une pure fantaisie ou une imagination issue de la volonté des hommes et qui ne peut ne pas être démontrée. La croyance dans une continuation de la vie après la mort est connue seulement encore de peu d’hommes, mais seulement cette croyance rend compréhensible la nécessité d’un développement vers le haut sur la Terre, parce que seulement alors l'entière Création a un sens, qui est de servir au développement vers le haut du spirituel. Mais vu qu’aux hommes il manque cette foi, parce qu'ils nient une vie de l'âme après la mort, ils n'admettent aucun but spirituel à la Création, mais ils considèrent tout seulement du point de vue qui postule que la vie terrestre a un sens et un but en elle-même, et que donc tout sert seulement pour le corps, pour apporter le plus grand développement à son bien-être. Et cela est une prédisposition de l'esprit qui entrave encore le degré de maturité de l'homme, et qui le fait arriver plutôt au bord de l’abime, si l'homme ne reçoit pas d’aide, si l'Amour de Dieu n’intervient pas en transmettant Sa Grâce pour qu'il devienne voyant. Et maintenant cette Grâce afflue, mais elle reste inaperçue de beaucoup d'hommes, autrement ils seraient très heureux et pourraient dérouler la lutte sur la Terre avec une force de résistance accrue. Mais les hommes sont aveugles dans l'esprit, ils ne reconnaissent pas la très pure Vérité des Cieux, ils voient seulement le monde, ils ont de la compréhension pour tout le terrestre, mais pour regarder au-delà, pour savoir des choses cachées, pour cela il leur manque la poussée provenant de l'intérieur, parce que personne n'est en mesure de leur apporter la preuve d'une continuation de la vie après la mort.

Amen

Credința într-o continuare a existenței sufletului.... Harul lui Dumnezeu....

Prin harul lui Dumnezeu vi se arată o cale care trebuie să vă ducă inevitabil în sus, dacă o urmați. Niciun dar de Sus nu este atât de benefic ca prezentarea Cuvântului divin, căci acesta vă dă liniile directoare pentru modul vostru de viață pământesc și vă prezintă voința lui Dumnezeu. Iar împlinirea Cuvântului divin este progresul spiritual, iar acesta din urmă este sensul și scopul vieții pământești. Oamenii nu sunt conștienți de greutățile spirituale ale omenirii, de cât de alarmant de scăzut este gradul său de maturitate spirituală, pentru că nu vor să accepte o dezvoltare spirituală superioară pe Pământ, pentru că sunt legați doar mental și fizic de Pământ, pentru că toate gândurile și aspirațiile sunt îndreptate doar spre posesiunile pământești și consideră că perfecțiunea spirituală ca scop al vieții pământești este o fantezie sau o imaginație care se naște din voința ființei umane și care nu poate fi nici ea dovedită. Doar câțiva mai cred în supraviețuirea după moarte, dar numai această credință face să fie înțeleasă necesitatea unei dezvoltări superioare pe Pământ, căci numai atunci întreaga creație are un sens.... și anume să servească dezvoltării superioare a spiritului.... Dar întrucât oamenilor le lipsește această credință, întrucât ei neagă o viață a sufletului după moarte, ei nu recunosc nici un scop spiritual al creației, ci doar privesc totul din punctul de vedere că viața pământească însăși are un sens și un scop, că, prin urmare, totul este doar pentru a sluji corpului, pentru a aduce bunăstarea acestuia la cea mai înaltă dezvoltare. Iar aceasta este o atitudine care nu ridică gradul de maturitate al ființei umane, ci o lasă să se scufunde mult mai repede, dacă ființa umană nu este ajutată, dacă iubirea lui Dumnezeu nu își face efectul și nu i se împărtășește harul Său pentru ca ea să devină văzătoare. Iar acest har curge acum către ei, încă nerecunoscut de mulți oameni, altfel ei ar fi foarte încântați și ar putea duce lupta pe Pământ cu o putere de rezistență sporită. Dar oamenii sunt orbi în spirit.... ei nu recunosc cel mai pur adevăr din Ceruri, ei văd doar lumea, au înțelegere pentru tot ceea ce este pământesc, iar pentru a privi dincolo de acesta pentru a cunoaște lucruri ascunse le lipsește impulsul din interior, deoarece nimeni nu le poate oferi dovezile unei supraviețuiri după moarte.... (întrerupere)