• Volver

Evaluación correcta de la vida en la tierra....

No podéis medir la felicidad que os dará el reino espiritual si vuestra vida en la tierra ha formado vuestro ser de tal manera que podáis tomar posesión del reino de la luz. Tampoco os lo puedo aclarar porque entonces viviríais vuestra vida terrenal en un cierto modo de estado forzado y entonces se perdería por completo el propósito de esto. Y aunque se os presente como cierto, sin embargo faltan las pruebas, pero esto también se debe a la libertad de voluntad, que de este modo estaría en peligro. Pero se puede y se debe deciros esto: que la vida más difícil en la tierra, en necesidad y angustia, en enfermedad y miseria, es mil veces superado por esas dichas y que, mirando hacia atrás, no podréis comprender que fui difícil para vosotros cuando tuvisteis que sacrificar, porque vuestro tiempo en la tierra os parecerá entonces como un momento fugaz y ahora toda la eternidad está ante vosotros en la dicha....

Todos vosotros, los seres humanos, valoráis demasiado vuestra vida terrenal, visto terrenalmente.... Pero espiritualmente es importante para vosotros, porque una existencia terrenal vivida correctamente puede crear para vosotros una eternidad dichosa. Pero lo que esta vida terrenal os ofrece terrenalmente es completamente inútil y sólo os da consuelo por un momento en comparación con la eternidad. Siempre debéis tener esto en cuenta que un día no podréis comprender que encontrasteis placer en cosas que no tenían ningún valor espiritual.... y estaréis agradecidos a cada alma que os presentó esta misma inutilidad en la vida en la tierra y dirigisteis vuestra mirada hacia otras metas.

Pero mientras vosotros, los humanos, viváis en la tierra, no os gustan tales referencias y, por tanto, las Palabras de Jesús: “el reino de los cielos sufre violencia, y sólo los que usan la violencia lo arrebatarán para sí....” Pero si simplemente intentarais imaginar cuanto tiempo habéis estado caminando sobre la tierra según vuestra alma y que la eternidad está ante vosotros, entonces también podríais evaluar mejor la corta duración de la corta duración de la vida en la tierra, y sabríais que es realmente sólo un momento y entonces también os gustaría disfrutar de las alegrías de este querer entregaros al momento en vista de la bienaventuranza que adquirís al superaros a vosotros mismos.

Vuestra prueba de voluntad consiste precisamente en esto: que lo luchéis por la parte del adversario de Dios, sino que veáis en Dios vuestra meta.... Y cuando vosotros ahora seáis visiblemente ayudados al recibir el conocimiento de vuestro propósito de la vida terrenal, cuando vuestros ojos sean abiertos para que podáis ver lo que los ciegos no pueden ver, entonces la meta debería tentaros, porque la vida en la tierra no dura para siempre e incluso ya puede haberse terminado para el individuo al día siguiente....

Vuestra existencia terrenal es cuestionable porque no tenéis seguridad alguna de poder disfrutarla durante mucho tiempo.... pero la vida espiritual es segura para cada uno de vosotros, pero puede ser diseñada de manera muy diferente. Y esto lo determináis vosotros mismos a través de vuestra actitud hacia la vida terrenal. Y, sin embargo, tenéis el derecho y el deber de ocupar el lugar al que habéis sido puestos en la vida terrenal. Así, pues, no se os niegan las alegrías de la vida, y Dios no exige de vosotros que viváis ere en ermita, ni un retiro completo del mundo.... Pero no debéis dejaros dominar por el mundo, vosotros debéis ser dueños del mundo, debéis hacer que el mundo os sirva a vosotros, así como es la voluntad de Dios.... pero siempre tenéis que ver el desarrollo espiritual como el significado y propósito de la existencia en este mundo, que también podéis lograr en la vida terrenal....

“El mundo” no debe llenar todo el pensamiento del hombre, sino que deben predominar los pensamientos espirituales, entonces el mundo ya no será un peligro, aunque el hombre se mueva en medio del mundo. Y el hombre siempre debe ser consciente de que la vida en la tierra no es un fin en sí misma, sino sólo un medio para un fin.... Cualquiera que adopte estos pensamientos no estará satisfecho con lo que el mundo le ofrece.... Él busca y se esfuerza por alcanzar objetivos más elevados y para él el mundo se ha vuelto menos peligroso, ya no encontrará satisfacción en el mundo porque ha reconocido su valor real o incluso su indignidad. Además, Dios ha dado al hombre mucho en su creación, de lo que el hombre puede disfrutar sin dudarlo, así como le deja al hombre mismo disfrutar justamente de todas las cosas, con tal que Él Mismo sea y siga siendo la meta que es la prioridad para el hombre....

Amén

Sufletul lui Iisus....

Tot ceea ce spiritul vă transmite de la Mine va fi în conformitate cu sensul său.... Oamenii sunt cu siguranță liberi să atribuie în mod arbitrar un sens diferit cuvintelor pe care spiritul Meu vi le transmite, dar atunci spiritul lor nu este iluminat, însă nu se poate pretinde că Eu v-am transmis cunoștințe spirituale contradictorii. Pentru că "spiritul de la Dumnezeu" nu greșește.... Iar acolo unde pare să existe o contradicție, trebuie să se ceară clarificări; Eu Însumi trebuie să fiu abordat pentru ca Eu să pot oferi clarificări:.... Sufletul omului Iisus era de Sus.... Un spirit de lumină a coborât pe Pământ, o Ființă Care a apărut din Mine și a rămas cu Mine în toată libertatea de voință atunci când o mare mulțime de spirite create s-au desprins de Mine și s-au aruncat în abis.... Dar acest spirit de lumină a trebuit să îndeplinească o misiune ca ființă umană, a trebuit să coboare într-o regiune lipsită de lumină, lăsând astfel în urmă pentru moment abundența Sa de lumină, ceea ce nu ar fi avut decât un efect devastator pe Pământ, deoarece oamenii nu erau capabili să accepte o astfel de lumină de Sus, astfel că ar fi pierit în raza ei. O ființă umană trebuia să îndeplinească misiunea.... lucrarea de răscumpărare pentru oameni.... Iar această ființă umană trebuia să se afle în aceeași sferă cu semenii săi, deoarece era necesar să le arate o cale, să le exemplifice o viață pe care ei trebuiau să o urmeze.... În consecință, ființa umană Iisus trebuia să fie exact ca aceia.... Și El a fost așa, chiar dacă sufletul coborâse din împărăția luminii.... Trupul pruncului Iisus conținea un suflet care era la fel de determinat în gândirea, voința și sentimentele sale de forma sa exterioară pământească ca orice altă ființă umană.... Prin urmare, aceleași pasiuni și dorințe trebuiau să se trezească în el prin sfera care îl înconjura, precum și prin învelișul său exterior, căci a merge pe calea pământească "ca ființă umană" însemna, de asemenea, să trebuiască să lupte împotriva acelorași impulsuri din interior și din exterior.... Pentru că era necesar să se lupte pentru spiritualizarea sufletului, pentru a realiza unificarea sufletului cu spiritul său, care este și scopul vieții pământești a fiecărei ființe umane.... Era necesar să se ofere oamenilor dovada că este posibil să se realizeze această spiritualizare pe Pământ.... Și astfel, luptele și zbaterea omului Iisus au fost de același fel.... care necesitau un suflet de același fel.... care, totuși, coborâse din împărăția luminii pentru a putea sluji ca locuință lui Dumnezeu Însuși, Care nu s-ar fi putut manifesta niciodată într-un suflet păcătos.... Căci sufletul lui Iisus era fără de păcat, ceea ce nu înseamnă însă că era complet lipsit de impulsuri și pasiuni, căci oricât de puternice erau slăbiciunile și pasiunile Sale, oricât de puternice erau ispitele care se apropiau de El, El le-a rezistat și a putut face acest lucru pentru că și dragostea Sa era puternică și Îi dădea putere să reziste. Sufletul omului Iisus a lăsat lumina în urmă și a intrat în întuneric.... Și nenumărate ființe legate de Pământ s-au atașat de acest suflet, asuprindu-l astfel în același mod în care orice suflet uman este asuprit de forțele întunecate.... Și cum Iisus a trebuit să parcurgă drumul ca ființă umană, sufletul nu putea nici el să respingă aceste ființe, ci trebuia să încerce să le învingă într-o luptă grea, trebuia să își adune voința proprie pentru a nu ceda în fața lor atunci când era ispitit. Și a putut să-și adune această voință în virtutea iubirii la care nu renunțase, care a fost și a rămas partea ei, pentru că era forța divină cu ajutorul căreia omul Iisus trebuia și putea să-și îndeplinească misiunea.... dar care putea face din orice ființă umană un învingător, dacă ar aprinde și ar hrăni iubirea în sine însuși.... De fiecare dată trebuie subliniat faptul că actul Mântuirii trebuia să fie înfăptuit de o ființă omenească, că, prin urmare, Iisus trebuie privit doar ca o ființă umană pentru prima dată, Care a reușit să se divinizeze pe Pământ.... și că, prin urmare, această ființă umană s-a subordonat complet legii naturii, că a fost creat ca orice altă ființă umană și că sufletul Său nu a fost lăsat să se apere atunci când spiritele necredincioase au pus stăpânire pe el.... Dar El nu a lăsat niciodată aceste spirite să pună stăpânire pe situație, pentru că voința Sa a împiedicat acest lucru și pentru că, de asemenea, a adunat puterea necesară prin iubire. Dar a trebuit să lupte ca orice altă ființă umană, pentru că El trebuia și voia să fie un exemplu pentru ei, voia să le arate calea pe care și ei puteau să o urmeze pentru a se spiritualiza încă de pe Pământ. Pentru că numai de la oameni se putea cere ceea ce era posibil și din punct de vedere uman.... Iar dacă Iisus ar fi avut la dispoziție o forță pe care oamenii le-ar fi fost complet imposibil să o dobândească, atunci El nu ar fi putut spune niciodată: "Urmați-Mă....". Dar acest lucru nu exclude niciodată faptul că sufletul Său venea de Sus, că era un suflet de lumină în care Dumnezeu Însuși și-a făcut locuință și a putut să-și facă locuință pentru că era fără de păcat și pur, pentru că iubirea i-a dat puterea de a rezista tuturor ispitelor....

Amin