On earth as well as in the beyond the Saviour’s saving hand reaches out to the souls in the abyss to aid the ascent of those who seize His hand. God’s love and mercy is constantly at work to bring redeeming help; but the souls themselves must want to be helped or every gift of grace from God will remain ineffective. But only a desperate situation can persuade someone to appeal for help. Every immature soul in the kingdom of the beyond suffers and is tormented, whereas the soul on earth seeks to numb itself with earthly pleasures and thus finds it far more difficult to appeal to God for help. Yet the spiritual hardship is just as severe but it has a perceptible effect in the beyond. The soul on earth could certainly advance with ease, since the person can use his energy of life for God-pleasing actions, whereas the soul in the beyond is powerless and depends on help, either from the beings of light or from human beings.
However, there is far less willingness to do good on earth than with the souls in the beyond, whose will is only weak as long as the soul lacks strength, but after its first gift of strength it constantly gets stronger. The torments in the beyond can bring about a change of will, and then the ascent is also guaranteed. But even on earth spiritual progress is impossible without a change of will, and since the world always has a numbing effect on people they occasionally have to be placed into a state of distress to instigate a change of will. In that case, however, the helping hand of Jesus Christ, the divine love, is always ready to elevate a person, and there is hope of redemption for every soul, yet the soul’s will, which inevitably has to aim upwards, decides the moment in time itself.... One day even the strongest opposing will shall be broken, yet not force but divine love will achieve this, which time and again will approach the being until it is recognised and reciprocated, until the being’s will overwhelmingly wants to give itself to God as His Own....
Amen
TranslatorAtât pe Pământ, cât și în lumea de dincolo, mâna salvatoare a Mântuitorului se întinde spre sufletele care locuiesc în adâncuri, pentru a-i ajuta să se ridice din adâncuri pe cei care apucă mâna Lui. Iubirea și mila lui Dumnezeu sunt în mod constant active pentru a aduce ajutor răscumpărător; dar sufletele însele trebuie să dorească să fie ajutate, altfel orice acordare de har de la Dumnezeu va rămâne ineficientă. Dar această voință nu poate fi mișcată decât de o stare de urgență pentru a cere ajutor. În împărăția de dincolo, fiecare suflet imperfect se află în suferință și agonie, în timp ce pe Pământ sufletul încearcă să se amorțească cu plăceri pământești și, prin urmare, îi este mult mai greu să apeleze la ajutorul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, greutățile spirituale sunt la fel de mari și atunci au un efect tangibil în lumea de dincolo. Pe Pământ, sufletul ar putea să se înalțe cu ușurință, deoarece ființa umană își poate folosi vitalitatea pentru acțiuni plăcute lui Dumnezeu, în timp ce în lumea de dincolo sufletul este neputincios și depinde de ajutorul ființelor de lumină sau al oamenilor. Pe Pământ, însă, lipsește mult mai mult voința de a face binele, care este slabă în sufletele din lumea de dincolo doar atât timp cât sufletul este lipsit de putere, dar care crește constant odată ce i s-a dat putere. Chinurile din lumea de dincolo pot determina o schimbare a voinței, iar atunci este asigurată și ascensiunea în sus. Dar fără o schimbare a voinței nu este posibilă nici pe Pământ o ascensiune spirituală și, întrucât lumea are în mod constant un efect anestezic asupra ființei umane, aceasta trebuie să fie pusă uneori și într-o stare de suferință, care are ca scop să determine o schimbare a voinței. Dar atunci mâna ajutătoare a lui Iisus Hristos, iubirea divină, este întotdeauna gata să ridice din abis și există speranța răscumpărării pentru toate sufletele, însă ele însele determină timpul prin voința lor, care trebuie neapărat să fie îndreptată în sus.... O dată, chiar și cea mai puternică voință contrară va fi frântă, dar nu prin forță, ci iubirea divină face acest lucru, care se apropie de ființă de nenumărate ori până când este recunoscută și i se răspunde, până când voința din ființă devine puternică pentru a se dărui a lui Dumnezeu....
Amin
Translator