• Back

Helplessness in the beyond.... Law....

If the soul does not receive strength it will remain inactive. This condition of inertia can only be remedied by actions of love which the soul is unwilling to do when it finds itself in this helpless state in the beyond. However, on earth this willingness can be stimulated by the Word of God. The human being can be shown that deeds of love are a blessing to him, and then he can take God’s Word to heart, he can reflect on it and voluntarily decide to act kindly, because on earth he does not lack the strength to do what he wants to do. Then the soul will receive spiritual strength and further its development. But it is different in the beyond where the helpless soul can do nothing else but want.... And whether or not the being will receive strength depends on this will. Thus the soul in the beyond is reliant on the help of more mature beings, whereas the human being on earth can use his will without help from spiritual beings. Therefore the human being should not remain indifferent if he does not reach his goal on earth in the mistaken belief that he can make up his neglect of earthly development in the beyond. This is a deceptive hope which he shall bitterly regret one day, albeit the state in the beyond is not entirely hopeless. The soul has to endure appalling distress which it can easily avoid by seriously striving to ascend while it is still on earth. The state of helplessness is something terribly dismal, it is a state which the soul cannot remedy at will, rather, it is dependent on the love of other beings. And this love, which corresponds to its own love towards other suffering souls, is at times difficult to perceive by the soul.

Thus an uncaring soul can spend eternities in its helpless state without being approached by a caring being if it holds on to its selfish love, if it merely cares about itself and its fate without compassion for another soul’s fate. According to divine law it cannot receive what it is unwilling to give to other souls, and its selfish love prevents the approach of beings of light to bring relief. And since it is unwilling to give or to help itself it cannot be given anything or helped either. Worst of all, it cannot be given God’s Word which could remove the soul’s spiritual blindness since God’s Word is light, and as a result of its unkindness the soul is still unable to accept light. On earth, however, the Word of God is even offered to unkind people, because this is God’s mercy for the lost souls on earth who may accept or reject it in line with their will.... Whereas the being in the beyond is only touched by God’s mercy in as much as it is free to want and to stimulate loving thoughts within itself, after which it will receive strength too. Yet many a soul is so hardened that it cannot have loving thoughts, and then it is in an intolerable situation which it is unable to end by itself.

However, these souls are surrounded by fellow sufferers who could kindle their love, and thus they can improve their situation at any time if they allow themselves to love.... because even the least resolve to help their fellow sufferers will give them strength. As soon as they notice this influx of strength they become more helpful, and this helpfulness towards other souls results in inner happiness, and then they have overcome the helpless state, the state of complete inertia. From this point on they can also receive God’s Word, i.e. the teaching beings of light can approach them and reveal God’s laws and why they have to be fulfilled. The light beings’ lessons then have to start so that the uninformed souls can receive light and strength, i.e. knowledge which they then can pass on with lovingly care to improve the fate of suffering souls. But such helpless souls might have to do without help for eternities, and this condition could be easily avoided if the human being would make the best of his opportunities on earth in order to enter the beyond with a maturity which will give him light and strength and enable him to be blissfully active in the spiritual realm....

Amen

Neputința în lumea de dincolo.... Lege....

Sufletul care nu primește putere rămâne inactiv. Iar această stare de inactivitate nu poate fi remediată decât printr-o activitate iubitoare, pentru care însă sufletul nu are voință dacă se află în această stare de neputință în lumea de dincolo. Pe Pământ, însă, această voință poate fi stimulată prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu. Ființei umane i se poate prezenta faptul că o activitate de iubire este o binecuvântare pentru ea, iar atunci ea poate lua la inimă Cuvântul lui Dumnezeu, se poate gândi la el și apoi se poate decide să fie activă în iubire din proprie inițiativă. Căci pe Pământ nu-i lipsește puterea de a realiza ceea ce dorește. Și atunci puterea spirituală ajunge la suflet și îi promovează dezvoltarea. Dar este diferit în lumea de dincolo, unde sufletul neputincios nu poate face nimic mai mult decât să vrea.... Și cum este această voință, depinde dacă ființei i se furnizează sau nu forță. Astfel, sufletul din lumea de dincolo este dependent de ajutorul unor ființe mai mature, în timp ce ființa umană de pe Pământ poate acționa independent de forțele spirituale, conform voinței sale. Și de aceea, ființa umană nu trebuie să rămână în mod eronat nepăsătoare în opinia că, dacă nu-și atinge scopul pe Pământ, poate recupera în lumea de dincolo ceea ce a ratat în dezvoltarea sa pe Pământ. Aceasta este o speranță înșelătoare, pe care o va regreta amarnic într-o zi, chiar dacă starea din lumea de dincolo nu va rămâne cu totul fără speranță. Sunt chinuri de nedescris prin care sufletul trebuie să treacă și pe care le poate evita cu ușurință pe Pământ, străduindu-se serios în sus. Neputința este ceva nespus de dezolant, este o stare pe care sufletul nu o poate remedia după bunul plac, ci depinde de dragostea altor ființe. Iar această iubire este uneori doar slab recognoscibilă pentru suflet și în concordanță cu propria sa iubire față de semenii suferinzi. Astfel, un suflet neiubitor poate fi nevoit să petreacă veacuri întregi în neputința sa, fără a fi abordat de o ființă iubitoare, dacă continuă să persiste în iubirea de sine, dacă se gândește doar la sine și la soarta sa și nu are nicio compasiune pentru soarta sufletului care îl înconjoară. Conform legii divine, nu se poate gândi la el altfel decât se gândește el însuși la alte suflete, iar iubirea sa de sine este un obstacol pentru ca ființele de lumină să se apropie de el și să-i aducă ușurare. Și, din moment ce el însuși nu este dispus să dea sau să ajute, nu poate fi nici el dăruit sau ajutat. Și acesta este lucrul cel mai amar, că nu i se poate împărtăși sufletului nici Cuvântul lui Dumnezeu, care l-ar putea scoate din orbirea sa spirituală, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este lumină, iar sufletul nu este încă receptiv la lumină din cauza lipsei sale de iubire. Pe Pământ, însă, Cuvântul lui Dumnezeu este oferit și oamenilor lipsiți de iubire, căci acesta este harul pe care Dumnezeu îl acordă celor nerăscumpărați pe Pământ, pe care aceștia îl pot accepta, dar și respinge, după voia lor. În timp ce în lumea de dincolo harul lui Dumnezeu afectează ființa doar în măsura în care aceasta este liberă să vrea și să trezească în ea gânduri de iubire, după care i se împărtășește la fel de bine puterea. Dar unele suflete sunt atât de împietrite încât sunt incapabile de gânduri de iubire, și atunci este pentru ele o stare insuportabilă, căreia nu-i pot pune capăt de bunăvoie. Totuși, aceste suflete sunt înconjurate de semeni în suferință a căror soartă le poate aprinde iubirea și, prin urmare, își pot îmbunătăți singure situația în orice moment, de îndată ce lasă să se nască iubirea în ele însele. Căci chiar și cea mai mică voință de a-i ajuta pe acești semeni în suferință le furnizează forță și, de îndată ce acordă atenție acestei rezerve de forță, devin și ele mai active în munca lor de iubire, iar ajutorul acordat altor suflete le oferă fericire interioară și atunci starea de neputință, starea de inactivitate completă, este depășită. Atunci le poate fi transmis și Cuvântul lui Dumnezeu, adică ființe învățătoare se pot apropia de ele și le pot prezenta care sunt poruncile pe care le-a dat Dumnezeu și de ce trebuie îndeplinite. Activitatea de învățătură a ființelor de lumină trebuie să înceapă acum, astfel încât sufletele ignorante să primească lumină și putere, adică cunoștințe pe care le pot transmite acum cu dragoste și grijă pentru soarta sufletelor suferinde. Cu toate acestea, astfel de suflete slabe pot fi nevoite să trăiască în lipsuri timp de veacuri, iar această stare poate fi evitată cu ușurință dacă ființa umană de pe Pământ se folosește de posibilități pentru a putea intra în lumea de dincolo într-o stare de maturitate care să-i ofere lumină și putere și să-i permită să activeze în mod fericit în împărăția spirituală....

Amin