• Zurück

Gefahr der Überheblichkeit....

Wer sich Mein Wort zu Herzen nimmt: "Ihr seid allzumal Sünder....", der wird auch in tiefster Demut verbleiben, er wird sich nicht überheben und auch kein hartes Urteil fällen, denn die Erkenntnis, selbst noch nicht vollkommen zu sein, wird ihn immer dessen gedenken lassen, daß er ein schwacher Mensch ist, der Meine Kraft und Stärkung benötigt, und er wird demütigen Herzens zu Mir kommen und Mich darum bitten.... Wer dagegen von sich und seinem Wert überzeugt ist, dessen Wesen wird Hochmut verraten, der wird sich über seine Mitmenschen überheben, und diese Überheblichkeit wird sich äußern in einer Geringschätzung des anderen, in lieblosem Urteil und in der Ansicht, ein höheres Wissen zu haben und somit auch keine Belehrungen mehr zu benötigen, sei dies nun irdischer oder geistiger Art.... immer wird der überhebliche Mensch glauben, die Stufe erreicht zu haben, da er auf die Mitmenschen herabsehen kann. Und es ist die Überheblichkeit wahrlich Anteil Meines Gegners, die ihn in die tiefste Tiefe hinabstürzte, denn er überhob sich über Mich, seinen Gott und Schöpfer, und er zog ein großes Heer der geschaffenen Wesen mit hinab zur Tiefe. Allen diesen gefallenen Wesen haftet noch viel des überheblichen Geistes an, wenn sie als Menschen ihre letzte Willensprobe abzulegen haben. Und es ist die Überheblichkeit ein ganz bedenkliches Zeichen der Unvollkommenheit, gegen das der Mensch nun ankämpfen muß im Erdenleben, bis er zur tiefsten Demut Mir gegenüber gelangt und dann auch den Mitmenschen gegenüber sich nicht mehr hervortun wird, sondern volles Verständnis hat für dessen Schwächen, weil er selbst seine eigene Mangelhaftigkeit erkennt. Es gehört aber tiefste Demut zu einer rechten Bindung mit Mir, und sowie der Mensch sich als sündig erkennt und bekennt, so wird er auch zu Jesus Christus seine Zuflucht nehmen und Ihn bitten, ihn frei zu machen.... Die Demut wird ihn innig rufen lassen zu Ihm, und er wird Gnade finden vor Seinen Augen.... denn "dem Demütigen schenke Ich Meine Gnade...." Und es kann kein Mensch von sich annehmen, vollkommen zu sein, solange er auf Erden wandelt.... Er kann nur einen höheren Grad der Erkenntnis besitzen, aber gerade dies wird ihn stets demütiger werden lassen, weil er die Größe seines Gottes und Schöpfers erkennt und die unendliche Liebe, die dieser Gott und Schöpfer Seinen Geschöpfen zuwendet, die das Geschöpf wohl unsagbar beglückt, aber es nicht überheblich werden lässet. Die Überheblichkeit ist immer noch ein Zeichen mangelhafter Erkenntnis, denn der Gegner sucht das Licht zu trüben, der Gegner hat noch sein Anteil am Menschen, wenn dieser von sich und seinem Wert überzeugt ist.... Ihr alle habt noch sehr anzukämpfen gegen dieses Übel, denn immer wieder wird euch Mein Gegner ein verkehrtes Hoheitsgefühl einblasen, er wird es immer wieder verstehen, eine Angriffsfläche zu finden, wo er in euch einen Eigendünkel erwecken kann. Und ihr alle sollet darum auf der Hut sein und jedes Überheblichkeitsgefühl im Keim zu ersticken trachten, denn immer sollet ihr dessen gedenken, daß euer Heiland und Erlöser Jesus Christus den Weg der tiefsten Demut gegangen ist, um gerade für euren Hochmutsfall Sühne zu leisten.... Ihr sollt Seiner Qualen und Leiden gedenken, die jene Sühne von Ihm forderte.... Und ihr sollt wissen, daß euer Gang über die Erde Folge ist jenes Falles zur Tiefe, den der Hochmut veranlaßt hat. Die Rückkehr zu Mir kann nur auf dem Demutswege erfolgen, und der Erdenweg soll euch diese Erkenntnis bringen, daß ihr schwache, hilflose Wesen seid, die Meine liebende Hilfe brauchen, um wieder zur Höhe zu steigen, und die Mich immer nur um Meine Hilfe angehen müssen, wenn sie den Erdenweg erfolgreich zurücklegen wollen. Wer aber noch überheblichen Geistes ist, der ist noch entfernt von Mir, und er wird Mich auch schwerlich finden. Denn in ihm kann auch nicht die rechte Liebe sich entfalten, die den Nächsten umfaßt, sondern er wird sich in seiner Überheblichkeit fernhalten von dem, dem er Liebe schenken soll und da der Mensch nur reifen kann durch ein Liebeleben, wird der Überhebliche keinen geistigen Fortschritt erzielen, sondern auf gleicher Stufe stehenbleiben, wenn er nicht gar absinkt, weil Mein Gegner ihn noch gefesselt hält. Darum kämpfet an gegen dieses Übel, und übet an euch selbst scharfe Kritik, dann werdet ihr Fehler entdecken, die euch klein werden lassen, und ihr werdet herabsteigen von dem Thron, den ihr selbst euch errichtet habt in falscher Einschätzung eures Wertes.... Die Demut allein wird euch reifen lassen, denn ihr werdet dann von Mir Gnaden empfangen im Übermaß, Ich werde Selbst Mich eurer annehmen, denn in der Demut tretet ihr Mir näher, und euer Gebet zu Mir wird innig und hingebend sein, und Ich werde euch eure Bitte gewähren, Ich werde euch zu Mir ziehen als Meine Kinder, denn ihr habt euch dann endgültig getrennt von Meinem Gegner, der darum zu Meinem Gegner wurde, weil er sich überhob über Den, aus Dessen Kraft er hervorgegangen war....

Amen

Pericolul aroganței....

Oricine ia la inimă Cuvântul Meu "Sunteți cu toții păcătoși....",, va rămâne, de asemenea, în cea mai profundă umilință, nu se va înălța și nici nu va emite judecăți aspre, căci conștientizarea faptului că el însuși nu este încă perfect îl va face să-și amintească întotdeauna că este o ființă umană slabă care are nevoie de puterea și sprijinul Meu, și va veni la Mine cu inimă umilă și Mi le va cere.... În schimb, caracterul unei persoane sigure de sine și de valoarea sa va trăda mândrie, se va înălța deasupra semenilor săi, iar această aroganță se va exprima prin dispreț față de celălalt, prin judecăți neprietenoase și prin părerea că are cunoștințe superioare și că, prin urmare, nu mai are nevoie de instrucțiuni, fie ele de natură pământească sau spirituală... Ființa umană arogantă va crede întotdeauna că a atins gradul care îi dă dreptul să își poată privi de sus semenii. Iar aroganța adversarului Meu este cu adevărat partea lui care l-a aruncat în cel mai adânc abis, căci s-a înălțat deasupra Mea, Dumnezeul și Creatorul său, și a târât cu el în abis o mare armată de ființe create. Toate aceste ființe decăzute au încă o mare parte din spiritul arogant atunci când trebuie să treacă ultimul lor test de voință ca ființe umane. Iar aroganța este un semn foarte alarmant de imperfecțiune împotriva căruia ființa umană trebuie să lupte în viața pământească până când va atinge cea mai profundă umilință față de Mine și atunci nu se va mai ridica pe sine în fața semenlor săi, ci va avea înțelegere deplină pentru slăbiciunile lor, deoarece el însuși își recunoaște propriile lipsuri. Dar cea mai profundă smerenie este necesară pentru o relație corectă cu Mine și, de îndată ce ființa umană se recunoaște și se mărturisește ca fiind păcătoasă, se va refugia și ea în Iisus Hristos și Îi va cere să o elibereze.... Smerenia îl va face să apeleze intim la El și va găsi har înaintea ochilor Lui.... căci "celor smeriți le acord harul Meu....". Și nici un om nu poate presupune că este desăvârșit atâta timp cât umblă pe Pământ.... El nu poate decât să posede un grad mai înalt de realizare, dar tocmai acest lucru îl va face întotdeauna mai umil, pentru că recunoaște măreția Dumnezeului și Creatorului său și iubirea infinită pe care acest Dumnezeu și Creator o acordă creațiilor Sale vii, ceea ce, cu siguranță, face creatura vie nespus de fericită, dar nu o lasă să devină arogantă. Aroganța este încă un indiciu al unei cunoașteri insuficiente, căci adversarul caută să întunece lumina, adversarul are încă partea lui în ființa umană dacă aceasta este convinsă de sine și de valoarea sa.... Voi toți trebuie să luptați încă foarte mult împotriva acestui rău, pentru că adversarul Meu vă va insufla mereu un sentiment greșit de suveranitate, de fiecare dată va ști cum să găsească un punct slab în care să trezească în voi înșelăciunea de sine. Prin urmare, ar trebui să fiți cu toții în gardă și să încercați să înăbușiți orice sentiment de aroganță din fașă, pentru că ar trebui să vă amintiți întotdeauna că Mântuitorul și Răscumpărătorul vostru Iisus Hristos a luat calea umilinței profunde pentru a ispăși căderea voastră cauzată de mândrie. Să vă amintiți de chinurile și suferințele pe care I le-a cerut această ispășire.... Și ar trebui să știi că mersul tău pe Pământ este consecința acelei căderi în abis pe care a provocat-o mândria. Întoarcerea la Mine nu poate avea loc decât pe calea umilinței, iar calea terestră vă va aduce această conștientizare a faptului că sunteți ființe slabe, neajutorate, care au nevoie de ajutorul Meu iubitor pentru a se înălța din nou și care trebuie să apeleze la ajutorul Meu doar dacă vor să parcurgă cu succes calea terestră. Dar oricine are încă un spirit arogant este încă departe de Mine și cu greu Mă va găsi. Căci iubirea adevărată, care îl include pe aproapele, nu se poate dezvolta în el în mod corect, deoarece, în aroganța sa, va sta departe de persoana căreia ar trebui să-i ofere iubirea sa. Și cum ființa umană nu se poate maturiza decât printr-o viață de iubire, persoana arogantă nu va realiza un progres spiritual, ci va rămâne la același nivel, dacă nu chiar se va scufunda, pentru că adversarul Meu îl ține încă legat. De aceea, luptați împotriva acestui rău și criticați-vă cu asprime, atunci veți descoperi defectele care vă fac să deveniți mici și veți coborî de pe tronul pe care vi l-ați înălțat într-o evaluare greșită a valorii voastre...... Doar smerenia vă va permite să vă maturizați, căci atunci veți primi har din belșug de la Mine, Eu Însumi voi avea grijă de voi, căci în smerenie vă veți apropia de Mine, iar rugăciunea voastră către Mine va fi sinceră și devotată, iar Eu vă voi îndeplini cererea, vă voi atrage la Mine ca pe niște copii ai Mei, căci atunci vă veți fi despărțit în sfârșit de adversarul Meu, care a devenit adversarul Meu pentru că s-a înălțat mai presus de Cel din a Cărui putere a ieșit....

Amin