• Zurück

Bewußte Seelenarbeit....

Keiner soll damit rechnen, daß ihm noch lange Zeit bleibt für die Arbeit an seiner Seele, denn niemand weiß, wann seine letzte Stunde gekommen ist. Es soll der Mensch so leben, als sei jeder Tag der letzte, der ihm beschieden ist. Er soll eifrig sein in seiner Tätigkeit für seiner Seele Heil.... Er soll keinen Tag vergehen lassen, an dem er nicht ein Werk der Liebe verrichtet hat, er soll seinem Nächsten mit Rat und Tat beistehen, er soll seines Gottes und Schöpfers gedenken und zu Ihm das Verhältnis eines Kindes zum Vater herstellen.... er soll jeden Tag beten zu seinem Vater und sich Ihm und Seiner Gnade empfehlen. Er soll sich Ihm anvertrauen und Ihn um Seinen Schutz und Seine Führung bitten, er soll sich gedanklich verbinden mit der Lichtwelt.... er soll immer nur das Gute wollen, und er wird dann auch nur das tun, was im Willen Gottes liegt. Es kann der Mensch viel dazu beitragen, daß seine Seele schnell ausreifet auf Erden, wenn er nur bewußt diese Seelenarbeit leistet, d.h. sich immer vor Augen hält, weshalb er auf dieser Erde weilet, und er dann immer so lebt, wie es dem Willen Gottes entspricht: wenn er die Gebote der Gottes- und Nächstenliebe erfüllt. Und er kann dies an jedem Tag zur Ausführung bringen, wenn es ihm nur daran gelegen ist, vorwärtszuschreiten in seiner Entwicklung, also sein Erdenleben zweckentsprechend zu leben. Aber er soll diese Arbeit nicht hinausschieben, weil er nicht weiß, wie lange er noch auf Erden lebt.... Das Wissen darum ist ihm vorenthalten, und es ist gut so, weil er sonst nicht frei wäre in seinem Willen.... Aber er gerät auch leicht in die Gefahr, leichtfertig seine Seelenarbeit hinauszuschieben, immer wieder damit rechnend, daß noch lange Zeit sei, daß er ernstlich seiner Seele gedenke.... Keiner weiß, wann seine Stunde gekommen ist, und sie kann euch plötzlich überraschen, und dann werdet ihr es bitter bereuen, wenn ihr im jenseitigen Reich erkennet, was ihr versäumtet auf Erden. Und es gehen viele Menschen völlig unvorbereitet ein in das jenseitige Reich, sie haben keinerlei geistigen Fortschritt zu verzeichnen, sie haben alles versäumt, was ihnen diesen Fortschritt eingetragen hätte, sie haben gelebt auf Erden nur für ihren Körper, der Seele aber niemals gedacht, die allein fortlebt nach dem Tode des irdischen Leibes. Und sie muß daher auch allein die Folgen tragen, in Qual und Finsternis zu schmachten oder in völliger Öde durch endlose Räume zu irren, arm und elend und in großer Not. Noch lebet ihr auf Erden und könnet eurer Seele dieses entsetzliche Los ersparen, doch ihr müsset das Leben auswerten und täglich und stündlich Seelenarbeit verrichten, die allein schon ein geistig-gerichteter Gedanke für euch sein kann, weil dann euch auch Lichtwesen beistehen und euch immer wieder in geistiges Gebiet zu ziehen suchen, was ihnen auch gelingt, wenn ihr guten Willens seid. Gedenket oft der Stunde eures Todes, und immer mehr werdet ihr auch die Schrecken des Todes überwinden, denn je mehr ihr an eurer Seele arbeitet, desto geringer wird die Furcht in euch werden vor der Stunde des Todes, denn dann seid ihr auch vorbereitet für diese, ihr lebt bewußt und geht auch bewußt und ohne Schrecken dem Ende entgegen, das euch immer wieder angekündigt wird. Wehe aber denen, die verantwortungslos in den Tag hineinleben, wenn der Tag sie überrascht, der ihrem Leben ein Ende setzt.... wehe denen, die niemals ihrer Seele gedachten und nur ihren Körper versorgt haben.... Ob sie sterben vorzeitig oder den Tag des Endes erleben.... ihr Ende wird ein schreckliches sein, denn die Seele wird das Los tragen müssen, das der Mensch selbst ihr auf Erden bereitet hat....

Amen

Munca conștientă a sufletului....

Nimeni nu ar trebui să se aștepte să mai aibă mult timp la dispoziție pentru lucrarea asupra sufletului său, pentru că nimeni nu știe când va veni ultimul său ceas. Omul ar trebui să trăiască ca și cum fiecare zi ar fi ultima. El trebuie să fie dornic în activitatea sa pentru mântuirea sufletului său.... El nu trebuie să lase să treacă o zi fără să facă o faptă de iubire, trebuie să-și sprijine aproapele prin cuvânt și faptă, să-și amintească de Dumnezeul și Creatorul său și să stabilească relația unui copil cu tatăl său.... El ar trebui să se roage Tatălui său în fiecare zi și să se recomande lui și harului său. El ar trebui să se încredințeze Lui și să Îi ceară protecția și îndrumarea Sa, ar trebui să se conecteze mental cu lumea luminii.... ar trebui să dorească întotdeauna doar ceea ce este bun, și atunci va face doar ceea ce este în voia lui Dumnezeu. Ființa umană poate contribui foarte mult la maturizarea rapidă a sufletului său pe Pământ, dacă realizează în mod conștient această lucrare sufletească, adică dacă își amintește mereu de ce trăiește pe acest Pământ și apoi trăiește mereu în conformitate cu voia lui Dumnezeu: Dacă împlinește poruncile iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele său. Și el poate realiza acest lucru în fiecare zi dacă este interesat doar să progreseze în dezvoltarea sa, deci să-și trăiască viața pământească în conformitate cu scopul ei. Dar nu trebuie să amâne această lucrare pentru că nu știe cât timp va mai trăi pe Pământ..... Cunoașterea acestui lucru îi este ascunsă, și este bine așa, pentru că altfel nu ar fi liber în voința sa.... Dar el ajunge ușor la riscul de a amâna cu nepăsare lucrarea sufletului său, socotind mereu că mai are mult timp la dispoziție pentru a se gândi serios la sufletul său.... Nimeni nu știe când îi vine ceasul, iar acesta te poate lua prin surprindere, iar apoi vei regreta amarnic când vei realiza în împărăția de dincolo ceea ce ai pierdut pe Pământ. Și mulți oameni intră în împărăția de dincolo complet nepregătiți, nu au nici un progres spiritual de raportat, au neglijat tot ceea ce le-ar fi adus acest progres, au trăit pe Pământ doar pentru trupul lor, dar nu s-au gândit niciodată la suflet, singurul care trăiește după moartea trupului pământesc. Și, prin urmare, numai el trebuie să suporte consecințele chinului și ale întunericului sau ale rătăcirii prin spații nesfârșite într-o pustietate totală, săracă, mizerabilă și în mare suferință. Încă mai trăiești pe Pământ și îți poți cruța sufletul de această soartă cumplită, dar trebuie să profiți din plin de viață și să desfășori zilnic și din oră în oră o muncă sufletească, care singură poate fi deja un gând orientat spiritual pentru tine, pentru că atunci te vor ajuta și ființele de lumină și vor încerca de fiecare dată să te atragă pe teritoriul spiritual, ceea ce reușesc și ele să facă, dacă ești de bunăvoință. Gândește-te adesea la ora morții tale și tot mai mult vei depăși și tu ororile morții, căci cu cât lucrezi mai mult la sufletul tău, cu atât mai puțină frică vei avea de ora morții, căci atunci vei fi și tu pregătit pentru ea, vei trăi conștient și, de asemenea, te vei apropia conștient și fără teamă de sfârșitul care ți se anunță mereu și mereu. Dar vai de cei care trăiesc iresponsabil până la ziuă, când îi surprinde ziua care le pune capăt vieții.... vai de cei care nu s-au gândit niciodată la sufletul lor și s-au îngrijit doar de trup.... Fie că mor prematur, fie că trăiesc pentru a vedea ziua sfârșitului.... sfârșitul lor va fi unul teribil, căci sufletul va trebui să suporte soarta pe care omul însuși i-a pregătit-o pe Pământ....

Amin